KorAP: Find »[drukola/base=costa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...278 279 280 ...540 >

13,488 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

prin reviste; afli cum poți să pleci în concediu cu un sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute vestimentare diferite. (Ceea ce mie întotdeauna mi s‑a părut o mare abureală, pentru că, OK, să zicem că sarongurile costă zece lire, dar tonele de haine pe care le adaugă costă câteva sute, și noi se pare că nu trebuie să băgăm de seamă.) Dar, când deschid iar ochii, talmeș‑balmeșul e tot la locul lui. De fapt, dezordinea pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute vestimentare diferite. (Ceea ce mie întotdeauna mi s‑a părut o mare abureală, pentru că, OK, să zicem că sarongurile costă zece lire, dar tonele de haine pe care le adaugă costă câteva sute, și noi se pare că nu trebuie să băgăm de seamă.) Dar, când deschid iar ochii, talmeș‑balmeșul e tot la locul lui. De fapt, dezordinea pare și mai mare, de parcă, în timpul cât am avut ochii închiși, hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
multe manichiuri și tratamente cosmetice. Și într‑o serie de masaje. Fiindcă e lucru știut că nu poți să dai bine pe sticlă dacă ești stresat ca naiba, nu? Am mai investit și într‑un computer nou, care m‑a costat 2000 de lire - dar este un articol indispensabil pentru că, ia ghicește! Scriu o carte gen „ajută‑te singur“! Chiar după ce am început să apar regulat la Cafeaua de dimineață, i‑am cunoscut pe editorii ăștia foarte drăguți, care m‑au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Acum își pune pantofii. Ce mă fac? OK, haide, Betty, mă gândesc surescitată la maximum. Haine. Ceva de purtat. Nu contează ce. Un costum de‑al lui Luke? Nu. O să zică că am luat‑o razna și, oricum, costumele lui costă cam o mie de lire unul și n‑o să am inima să le îndoi mânecile. Halatul de hotel? Să o țin sus și tare că halatele și papucii gofrați de hotel sunt ultima modă? Of, n‑o să pot să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
trebuit să sun și să mă înregistrez... și stăteam în bucătărie... și... da! Da! Tocmai îmi cumpărasem pantofii cei noi Karen Millen și mă uitam la eticheta cu prețul... și ăsta e numărul pe care l‑am folosit! — Cât au costat? zice Suze, ambalată. — Au fost...120, cu reducere...84,99! — Hai, tastează‑l! 8499! Apăs cu nerăbdare 8499 și, spre marea mea uimire, vocea spune „Vă mulțumim! Aveți legătura cu Corporația Bancară Endwich. Endwich - pentru că ne pasă. Pentru reglarea datoriilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
foehnul, spune mama. Au vrut să nu‑i stea în drum lui Lucy, în timp ce se pregătește. — Ai văzut‑o? întreb cu interes. E frumoasă rochia? — N‑am văzut‑o, spune mama, și‑și coboară vocea. Dar se pare că a costat trei mii de lire. Și asta fără voal! — Uau, zic, impresionată. Preț de o clipă simt că mă încearcă o oarecare invidie. Da, bine, nimic nu poate fi mai rău decât să te măriți cu Tom Webster, dar totuși. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mă dacă nu cumva am derulat prea mult. Sper că nu se mai dă și acum pe post reclama aia la Walker’s crisps. — Și veți sta într‑o cameră sau în apartament? — Cred că într‑un apartament. — Și cât costă pe noapte? — Păi... nu știu, zic. Pot să aflu... Nu, nu e nevoie, zice fata pe un ton plăcut. Ei, nu vă mai țin atunci. Călătorie plăcută! — Mulțumesc! spun, exact în clipa în care nimeresc începutul filmului. Sunt sigură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Călătorie plăcută! — Mulțumesc! spun, exact în clipa în care nimeresc începutul filmului. Sunt sigură că o să fie plăcută. Interlocutoarea mea închide și mă duc la canapea, vag încruntată. Dar agenta de turism n‑ar fi trebuit oare să știe cât costă camera? Nu asta‑i meseria ei? Mă așez și iau o gură de ceai, așteptând să înceapă filmul. Dacă stau să mă gândesc, a fost un telefon destul de straniu. De ce ar suna cineva să pună niște întrebări atât de banale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
albe, și monedele alea minunate de argint... Mă strecor spre vitrină și mă uit cu jind la senzaționalele articole expuse. Uau. Colierul ăla e pur și simplu fabulos. O, Doamne, ia uite la ceasul ăla. Mă întreb cât o fi costând așa un... — Hei, toată lumea, stați pe loc! aud glasul lui Cristoph strigând. Ridic privirea și sunt cu toții la kilometri în fața mea, din nou. Cum or merge atât de repede? E vreo problemă, Rebecca? strigă spre mine, cu o bună dispoziție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
chilipir. Uite la toate gențile alea splendide de firmă. Probabil că sunt la jumătate de preț față de Anglia, dacă nu mai puțin! În cele din urmă aleg o poșetă superbă Kate Spade de piele cafenie și o duc la casă. Costă 500 de dolari, ceea ce pare destul de mult; dar, dacă te gândești, și „un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în care vânzătoarea îmi întinde chitanța, chiar spune ceva de genul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în care vânzătoarea îmi întinde chitanța, chiar spune ceva de genul că e „un cadou“; iar eu zâmbesc radioasă, total de acord. Chiar un cadou! Vreau să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către o colegă. Gina vă va conduce la etajul șapte, zice și îmi surâde. — Da? zic, ușor confuză. Păi... OK. Gina îmi face semn vioaie și, după ce ezit o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zâmbesc încurajator. O, Doamne, ce jenant. Ce să fac? — V‑ați hotărât ce hârtie doriți? zice doamna mai în vârstă, zâmbind larg. Vă puteți de asemenea alege și tipul de panglică și alte ornamente. La naiba. O s‑o împachetez. Costă doar 7,50 dolari; și o să fie frumos să am ceva de despachetat când mă întorc la hotel, nu? — Da! zic și‑i zâmbesc la rândul meu. Aș dori hârtia aceea argintie, vă rog, și niște panglică roșie... și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
geam! Și pictura asta abstractă, de pe perete. Mă uit cu admirație la tablou, în timp ce un cuplu se apropie și se uită și ei, după care încep să șoptească cât e de frumos. Apoi fata zice cu un ton firesc: — Cât costă? Sunt gata să mă întorc spre ea cu un surâs prietenesc și să‑i spun „Asta aș vrea să știu și eu!“, când, spre marea mea mirare, bărbatul ia tabloul și îl întoarce. Pe spatele acestuia se vede prețul! O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
etichetă cu prețul într‑un muzeu! Locul ăsta e perfect! În fine, uite că o persoană foarte deschisă la minte și‑a dat seama că oamenii nu vor doar să privească o operă de artă - vor să vadă și cât costă. O să le scriu celor de la Victoria and Albert Musem despre asta. Acum, că mă uit cum trebuie în jur, văd că toate exponatele par să aibă prețuri pe ele. Cuburile alea roșii din vitrină au și ele etichetă cu prețul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vânzătoarea, de parcă n‑ar fi cumpărat nimic. Mii de dolari. Deși, pentru un designer de talia Verei Wang, prețul e destul de ... Ei, e chiar foarte... O, Doamne, simt că‑mi vine rău. Nici nu vreau să mă gândesc cât a costat. Nu vreau să mă gândesc la toate acele zerouri. Ideea e că o s‑o pot purta ani de zile. Da! Ani și ani de zile. Și chiar am nevoie de haine de firmă dacă am să fiu o faimoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
propria mea imagine într‑o oglindă din apropiere și mă trece un fior de încântare. Pe bune, uită‑te la mine! Am o ținută și o coafură de vis, mă aflu într‑un restaurant din New York, port o rochie care costă mii de dolari și sunt împreună cu iubitul meu, un tip minunat și un om de succes; iar mâine am un test video pentru televiziunea americană! Simt că mă sufoc de fericire. Aici, în lumea asta scumpă și strălucitoare, am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
care se joacă de‑a v‑ați ascunselea. Aud voci murmurând, apoi ușile se dau în lături și iese cineva. Din unghiul meu, nu văd decât că e o femeie, și că e încălțată cu pantofii ăia noi Chanel, care costă de te îndoaie. E urmată de două perechi de picioare bărbătești, și cei trei pornesc pe hol. Nu rezist să nu trag cu ochiul de după scaun, și... sigur. E Alicia Scorpia cu picioare lungi, cu Ben Bridges și un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Manhattan. De exemplu, îmi fac unghiile de două ori pe săptămână la un salon de manichiură de la colțul străzii unde stau; dar uneori mă gândesc că poate ar trebui să mi le fac la două zile. La urma urmei, nu costă decât 9 dolari. Ceea ce, în bani adevărați, e... Ei, sunt 9 dolari. Parcă încep să mă obișnuiesc să gândesc în dolari. Încep să mă obișnuiesc cu o sumedenie de lucruri. Apartamentul meu e mic și cam urâțel, și primele câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

să vorbească deslușit. Gura îi sângerează. Rusul vorbește în engleză. Insistă să plece fără să plătească. Ce zici dacă plătești cinci yuan-i? Tang Nah ridică glasul. Cunosc zona. Distanța de unde a început cursa până unde s-a terminat ar costa cel puțin opt yuan-i. Hai să fim cinstiți. Un bănuț, oferă, jignitor, rusul. Îl aruncă pe jos. Pe neașteptate, ricșarul se scoală de la pământ și sare la rus. Cu ajutorul mulțimii, eu și Tang Nah îi ducem pe cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pe tot drumul înapoi la Opera din Beijing. Nu are casă și locuiește într-o debara lângă culise, A făcut un jurământ public că trăiește doar ca să o slujească pe Doamna Mao Jiang Ching. Nu-i pasă că asta îl costă relația cu propria-i soție. Nu vrea decât să o impresioneze pe Jiang Ching. Așa îi răsplătește el bunătatea, cu muzica și cu viața lui. Sănătatea îi e în declin. Are probleme grave la stomac și dureri de ficat. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

de sticlă denumit și Aeroportul Otopeni, vorbeau toate deodată. Parcă luaseră prizaseră Își injectaseră În venă Extazy, hașiș, beladonă, cocaină, superglue, menoctal, parcă le dăduseși cu flit, așa bâzâiau. — Gândește-te că a fost de cinci ori Însurat! — Cinci neveste costă prea mult, chiar și la situația lui de-acolo! — Victor spune că nu e Însurat, dar trăiește cu cineva cu care (insinuant) În toate privințele se Înțelege... — La vârsta lui, nu prea Înțeleg, de ce ai nevoie să te Înțelegi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
fiecăruia. Și ai putea să mă crezi când Îți spun că a intervenit În toate momentele dificile pentru mine... Bănuiesc că n-au fost doar gesturi gratuite... — Ei, uite că aici te Înșeli! Aș spune chiar că eu l-am costat! Deși acolo se trăiește atât de prost, el a reușit să se descurce. Este foarte activ, conduce un mic atelier, de stat, firește, dar unde este privit ca adevăratul patron. Și, pentru că știe din instinct cum să se poarte cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

răsucea, lătra... De obicei, la ora asta, consulul rezolva alt gen de probleme. Numai că, în ultimul timp, acel domestique ridica unele pretenții, iar el nu putea să mai dea nici un taler în plus față de prețul convenit. Destul că îl costa și ochii din cap, pentru o treabă de mântuială. Scutură nervos Le Journal de Paris și mârâi: ― Toinette, ai putea să renunți la acel patruped măcar atât cât îmi iau micul dejun. ― Dragul meu, în primul rând, „acel patruped” are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de minore și vei vorbi cât de curând cu acel pictor... A, da, Dante Negro! Ledoulx respiră ușurat. Nu suporta scenele și era fericit că scăpase, da, scăpase doar cu un portret care - știa el bine de ce - nu-l va costa nimic. Simți chiar un fel de înduioșare față de soția lui. Se dovedise neașteptat de tolerantă. Oare mirosea într-adevăr a pâine caldă sau fusese doar o figură de stil? Oricum, va trebui să fie mai atent pe viitor. Nici Toinette

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
curăța un pistol cu meticulozitatea de care poate fi capabil doar un medic. Dante Negro stătea pe masa lui de laborator și îl urmărea, legănându-și alene piciorul. ― Și... cu cât ziceai că ai cumpărat informația asta? ― Nu m-a costat nici un ban. ― Haida-de! Chiar vrei să te cred? ― Să zicem că am aflat-o... printre altele... ― Chiar așa? ― Păi, nu mai departe decât ieri, a intrat peste mine o fătucă speriată rău. Nici nu m-a lăsat să spun ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]