7,112 matches
-
și transfigurator. Fiecare realizează atunci că celălalt nu este o întruchipare perfectă a așteptărilor sale și, adeseori, cu aceeași dezinvoltură cu care odinioară îl împodobeau cu trăsături valorizante, acum îi atribuie defecte inexistente. Stadiul acesta alimentează și cele mai frecvente despărțiri; - etapa alegerii demarează când cei doi parteneri au forța de a continua drumul împreună, asumându-și reciproc dezamăgirile și diluțiile respective. Este momentul când, liberă de iluzii, îndrăgostirea cedează locul iubirii. În continuare,longevitatea întru autenticitate a unui cuplu este
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de poezie fizică, concretă, a unei aventuri teatrale. Când asociația această se fracturează, amândoi partenerii, regizorul și actorul, sfârșesc invalizi, răniți pentru a rămâne definitiv nostalgici de ceea ce, împreună, odinioară, au obținut. Fiecare poartă cu sine, conștient sau nu, cicatricea despărțirii de "dublul" său! Teatrul, Artaud a avut intuiția genială, e o practică a "dublului", nu doar existențial, ci și practică a "dublurilor" demultiplicate între un regizor și un autor, între un regizor și actor...reușitele aici nu sunt decât "împărtășite
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mea. Așa, drumurile inițiatice nu se vor termina nicicînd. Închid ochii. E trecut de miezul nopții într-o gară pustie. Doi bărbați însoțesc o femeie. Nu se aud cuvinte. Ciudat... Sînt numai gesturi, multe inutile, care își doresc să îmblînzească despărțirea. Locomotiva șuieră de departe. "Pleci..." spune sobru Tucu. În noaptea adîncă și grea, Alexa murmura monologul Soniei din Unchiul Vania. Despărțirea doare. Înainte să urc în tren, mă întorc către Alexa. Rostea totul ca pe o rugăciune. Iar lumina ei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bărbați însoțesc o femeie. Nu se aud cuvinte. Ciudat... Sînt numai gesturi, multe inutile, care își doresc să îmblînzească despărțirea. Locomotiva șuieră de departe. "Pleci..." spune sobru Tucu. În noaptea adîncă și grea, Alexa murmura monologul Soniei din Unchiul Vania. Despărțirea doare. Înainte să urc în tren, mă întorc către Alexa. Rostea totul ca pe o rugăciune. Iar lumina ei se întinsese pe tot chipul lui, pe noi, pe cuvinte. O gară pentru trei în lumina tandră și sfîșietoare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
verificat actor. (...) Magistral e realizată beția, cu dansul năclăit... treptele decăderii, dar și ale "înălțării personajului". O compoziție care surprinde fără ostentație latura trivială a personajului care indică grosolănia veselă, și din când în când fondul primar de reală puritate. Despărțirea castă, eliberată de pofte, de Elena e jucată cu o adâncă simplitate. După ieșirea lui Astrov din scenă, avem impresia că spectacolul s-a terminat, dar finalul izbutește să dea iarăși o nouă semnificație întregului tablou: Sonia... O imagine scenică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
alene, greoi ca în vis. E drept că suntem în actul III, după teribilul incendiu, când "toți sunt obosiți, aproape că dorm" și e "o atmosferă întunecată". Dar în spatele paravanelor se simte... lehamitea totală, abandonul, vidul... Se semnează aici, tacit, despărțirea definitivă a fiecăruia de ceilalți. Violent, fascinant, tulburător spectacolul lui Alexa Visarion ne avertizează parcă: "Aveți-vă ca frații și mâncați-vă ca câinii." (Valentin Silvestru) [...] Paravanul lui Cehov, obiect metaforă ce domină finalul actului III, a devenit strategie de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
totul ca nisipul, și efortul de a fi adevărat prin ridicarea Paravanului între scenă și sală. Virtuozitate? Nu. Înțelegerea textului scris de Autor, printr-un concept al Regizorului. (Dragoș Galgoțiu) Ion Haiduc Solionii și Margareta Avram Irina La Cehov, scena despărțirii lui Tuzenbach de Irina, înaintea funestului său duel cu Solionîi, ocupă ceva mai mult decât o pagină de text. În spectacolul lui Alexa Visarion câteva minute bune, lăsând impresia că regizorul ar fi dilatat textul. În realitate îl joacă respectându
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acum românii au sarcina de a „realiza colectiv procesul de doliu și de a identifica aspectele care țin de noua cultură, diferite de cele ale vechii culturi”. Incapacitatea derulării acestui proces conștient de separare, de onorare a trecutului dureros și despărțire de el, determină amalgamul greu de suportat pe plan social, criza morală pe care Durkheim o numește anomie: „starea de derută normativă în care se găsesc indivizii ca urmare a unor perioade de mari crize sociale (revoluții, calamități naturale, războaie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
adică dobândirea acelei „ars moriendi”, devine prima dintre urgențele vieții. De altfel, până la confruntarea frontală cu moartea, adică în etapa denumită plastic de către P. Landsberg (1992), a „prezenței absente”, ea ne bruiază permanent prin șiragul de deteriorări ale trupului, prin despărțiri, deziluzii, suferințe și, mai ales, prin pierderea unor persoane dragi. Rezultă că fenomenul morții este unul procesual, atât în perioada acestor „aperitive”, cât și atunci când survine efectiv și plenar pentru orice persoană. Deci murim mereu, de-a lungul întregii noastre
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
săptămână, la Paris. A remis și o bandă magnetică cu înregistrarea audierii în Comisie. C. Întâlnire cu președintele Louis Jung La 15 martie 1989, am avut o ultimă întrevedere, așa credeam, cu președintele Adunării Parlamentare, Louis Jung. Deși era o despărțire, președintele Louis Jung a depășit caracterul strict protocolar. A pus mai multe întrebări asupra situației din România, apreciind că presa are un rol negativ în prezentarea realităților din țară. Aceasta a jucat un rol și în decizia Parlamentului European privind
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ea însăși caracterul de bun comun al bunurilor dobândite de soți în această perioadă 11. Această împrejurare separarea în fapt a soților va fi avută însă în vedere la determinarea cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor în perioada despărțirii lor în fapt. Soluția dată acestei probleme de către literatura de specialitate, ca și de practica judecătorească, se întemeiază pe ideea potrivit căreia separarea în fapt a soților nu are drept consecință încetarea căsătoriei. În toată perioada separării în fapt a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vă salut și mă bucur să vă revăd. Cînd încearcă să-și bage cartea în geantă, citesc titlul: Relația maestru-discipol. Se putea? îmi zic: Noica-Pleșu, Pleșu-... Îmi observase curiozitatea: Fleacuri, niște fleacuri, și se pregătește să-mi întindă mîna de despărțire. N-aș vrea să plece: cînd îl mai pot întîlni? Și, brusc, îmi sună-n ureche istorioarele omului din Vancouver. Mă și trezesc spunîndu-i lui Andrei Pleșu isprăvi cu individul care s-a ivit aseară, în ușa camerei de la Peleș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
papuci, își aprindea țigară de la țigară, dar uita s-o arunce pe cea deja aproape stinsă, încît pe la bodega din colț, între toate cele cinci degete pătate de vopsele se odihneau mucurile încă fumegînde. Era riscant să-i strîngi, la despărțire, mîna. Îi spuneai: au revoir! Îți spunea: au revoir! Și-și mai aprindea una. 11 martie Un organ de-alaltăieri. Adică Flacăra Iașului, dar nu cea de ieri, adică organul care-a mers demn și mîndru pîn' la revoluție, ci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Down de pe T.V. Sport. Ghidul, femeie monumentală, părînd ea însăși din suita de curtezane balzaciene, începe să răgușească și să-și încheie, de frig, ultimii nasturi ai subțirei șemizete. Îi ofer, galant, o tabletă de Strepsils. Recunoștința ei, salonardă, la despărțire: Merci pour le bonbon. Castelele de pe Loara. Edulcorate în imaginile preconcepute, mă izbesc acum prin sumbra lor grandoare. În locul rozelor dantelării de piatră, bănuite, descopăr timoranta masivitate a fortăreței cenușii. Cu, se-nțelege, opulența confortului interior. Franța inexpugnabilă și strălucitoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau în străinătate), precum și în cazul mărfurilor provenite din operațiuni de perfecționare activă sau pasivă, se înscrie valoarea statistică a mărfii, iar sub această se menționează costul prelucrării respective. Cifrele care reprezintă cantitatea și valoarea se scriu cu punct de despărțire pentru mii, milioane, etc. Rubrică 17 - în cazul în care, pentru licențierea exportului respectiv, sunt obligatorii avize prealabile ale altor instituții, este necesar ca acestea să fie anexate la cererea pentru licență, în original sau în fotocopie lizibila, după caz
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154737_a_156066]
-
a realizat în centrul și vestul european pe fundalul schimbărilor socio-economice ale comunelor italiane (un model de guvernare eficientă), dar și al redescoperirii gândirii aristotelice. Contribuția inovatoare a franciscanismului (și, implicit, a reluării lui în pictură - la Giotto) a "forțat" despărțirea imaginii occidentale de canonul iconografic bizantin, precum și dezvoltarea artelor în spațiul laic și "democratizarea" spirituală și creativă. Curând, instituțiile puterii și-au găsit un aliat în noua imagine plastică religioasă, în noile științe ale timpului - în special cele juridice -, în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în jurul noii capitalei; el a fost depășit însă în chip natural de propria istorie și de devenirea civilizației europene, chiar după câteva secole de la întemeiere, prin ruptura de occident din secolul VIII, sub raport religios, definitivată politic în secolele XI-XIII. Despărțirea de Roma sau abandonarea ei în fața cuceritorilor barbari avea să se resimtă nu doar în evoluțiile separate și atât de diferite ale celor două areale de civilizație ale continentului și nu doar în schismele politice și religioase sau în ilogica
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Antim Ivireanul, în 1716. Cazul acestuia din urmă este tragic, pentru că s-a ajuns până la uciderea sa, cu știința lui Constantin Brâncoveanu, domn cu care intrase în conflict politic. Mitropolitul își exprimase consecvent și tranșant punctul de vedere asupra necesității despărțirii celor două funcții, implicit asupra autonomiei bisericii în raport cu voința autocratului laic: ... cununa cea împărătească are despărțeală de mitra cea arhierească și împăratul care se nevoiaște pentru binele și folosul norodului său, atâta la cele trupești și trecătoare, cât și la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fost crescută domnița, puritatea genealogiei și virtuțile moștenite: În anul acesta au trimis domnul Constantin-vodă în Moldova de o au măritat după Constantin-vodă Duca, domnul Țării Moldovei, petrecând-o domnul și doamna, părinții ei, până la Afumați, a cărora jale de despărțire nimeni nu poate povesti, iar și veselie ce s-au făcut la Iași, la Moldova ... cu anevoie este a să povesti. (Cronica anonimă despre Brâncoveanu 307) Pentru noi, astăzi, imaginarul medieval redă "prezența" feminină ca fiind produsul unei ideologii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în alte țări catolice). Treptat, episoadele biblice vor oglindi tot mai mult realitatea, pentru că ele vor fi plasate în scenografia naturii sau a orașului medieval, reprezentat cu fidelitate în frescă sau pe altare (o mutație decisivă, așadar, în raport cu orientul ortodox). Despărțirea iconologică și iconografică a catolicismului de ortodoxie se produce așadar definitiv în pre-renașterea italiană. În schimb, despărțirea la nivelul imaginarului colectiv era de dată mai veche, pentru că se manifestase prin atitudinea instituțională a papalității, iconodulă, în timpul crizei bizantine a icoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
plasate în scenografia naturii sau a orașului medieval, reprezentat cu fidelitate în frescă sau pe altare (o mutație decisivă, așadar, în raport cu orientul ortodox). Despărțirea iconologică și iconografică a catolicismului de ortodoxie se produce așadar definitiv în pre-renașterea italiană. În schimb, despărțirea la nivelul imaginarului colectiv era de dată mai veche, pentru că se manifestase prin atitudinea instituțională a papalității, iconodulă, în timpul crizei bizantine a icoanelor (secolele VIII-IX). Umanismul Renașterii de secol XV (despre care am pomenit într-un capitol din prima parte
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Elocventă și interesantă se dovedește istoria imaginarului politic, nevoit să se adapteze poate cel mai mult la schimbările de mentalitate, la cerințele sociale și economice ale modernității și, mai ales, să se mențină în fața atât de variatelor exigențe comunitare. Prin despărțirea destinului său de cel al instituției clericale, sistemul politic nu pierde foarte mult în ce privește bogăția formelor și gramatica imaginarului. Structurile de mentalitate, la nivelul comunității, vor fi respectate timp de încă două secole (până în contemporaneitate), iar ierarhiile politice, viața politică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. Îndrăcirea, ca expresie a mentalității vechi, este recunoscută încă și în pravile, care vorbesc de "muiarea nădușită de Duhul necurat, adică în care lăcuiește Duhul hitlean"43, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți "se va birui de dracu și se va îndrăci". Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim menționată de mai multe ori, începând din secolul al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și a căilor de comunicație, la solicitarea locuitorilor din zonele jefuite, s-a produs - începând cu 10/23 ianuarie 1918 - intrarea armatei române în Basarabia. Reacția guvernului bolșevic de la Petrograd, care nu mai ținea seama acum de lozinca „autodeterminării până la despărțirea de stat”, s-a concretizat în ruperea relațiilor diplomatice cu România și în confiscarea tezaurului nostru, aflat la Moscova. Guvernul sovietic îl declara „intangibil pentru oligarhia română” și se angaja a-l conserva și „a-l remite în mâinile poporului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Orice tentativă de acest fel era considerată ca o violare a dreptului de autodeterminare, drept câștigat cu atâtea sacrificii. La 16 martie - va consemna un fruntaș al luptei pentru unire - „s-a confirmat din nou votul din 24 ianuarie, de despărțire de Rusia, de data aceasta sub forma votului de protest contra Ucrainei”. Într-o convorbire avută la Iași cu un corespondent de presă, Pantelimon Halippa, vicepreședintele Sfatului Țării, respingea pretențiile teritoriale ale Radei, referindu-se totodată la dorința românilor de peste
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]