7,196 matches
-
acum despre „luptele comune ale românilor și slavilor împotriva asupritorilor”, Radu Enescu discuta despre „țărănism și marxism”, „democrație și cultură” sau laudă fără rezerve opera de „savant sociolog” a lui V. I. Lenin, jucând cu dezinvoltura rolul de „avocat al diavolului”. Speriat de articolele pe care le scrisese în „Țară” de la Sibiu în perioada imediat anterioară, Victor Iancu încearcă și el să iși spele „păcatele” în noua conjunctură, în articole precum Imperativul ceasului de față, Împotriva violenței de limbaj, Ce trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
erau, de fapt inevitabile. Situația politico-socială, dar și morală, de după 1989, evaluată lucid, nu putea obiectiv vorbind să ducă la răsturnarea, transformarea, revoluția radicală (să-i spunem oricum) pe care mulți dintre noi au visat-o. Mă transform în avocatul diavolului și încerc ajutat și de Octavian Paler să înțeleg de ce vorbim în pustiu, m-am lămurit (p. 345), de ce Don Quijote pierde din ce în ce mai mult teren, e din ce în ce mai izolat, mai ridicol (p. 343). Ce mai poate oferi Estul lui Don Quijote decât gloria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
noi, scriitorii, sunt profund mediocri? N-am consolidat cu prestigiul nostru cultural mare-mic, o serie de formații, care fără numele nostru n-ar fi avut uneori nici o legitimitate intelectuală etc.? De nume reprezentative nici nu mai vorbim. Evident, suntem avocatul diavolului și vom continua în acest sens, până la capăt, pentru claritatea discuției. Alte situații recente: Am intrat în partidul X sau Y și nu mi s-a dat nici o atenție. Sau: Unii ne-au făcut chiar lichele, colaboraționiști cu vechiul regim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dispusă la sacrificii nu exista, de fapt, în cea mai mare parte a clasei politice și a aparatului de stat. Eroismul rezistenței, în aceste cercuri, era aproape de neconceput. Am discutat această tristă realitate și în legătură cu cazul Petru Dumitriu. Pactul cu diavolul? Dar el de fapt n a existat niciodată. Pentru simplul motiv că nu exista, nici măcar, noțiunea... diavolului 8. în astfel de împrejurări, fragmentarea, ruperea, repudierea, negarea cum vrem să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aparatului de stat. Eroismul rezistenței, în aceste cercuri, era aproape de neconceput. Am discutat această tristă realitate și în legătură cu cazul Petru Dumitriu. Pactul cu diavolul? Dar el de fapt n a existat niciodată. Pentru simplul motiv că nu exista, nici măcar, noțiunea... diavolului 8. în astfel de împrejurări, fragmentarea, ruperea, repudierea, negarea cum vrem să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile represiunii totalitare, cea mai brutală din toate țările estice comuniste. Și încă un aspect, care-și păstrează
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
4-10 martie 1993; 10, 18-24 martie 1993. 1 22, 4, 1993, p. 10. 2 Corneliu Coposu, Dialoguri cu Vartan Arachelian (București, 1992), p. 19. 3 Am evocat ulterior această situație in: Convertirile unui talent amoral (Titlul original: De ce Pactul cu diavolul?, în legătură cu Petru Dumitriu), in: Cuvîntul, I (VI), 3 aprilie 1995. 4 Situația este scoasă ulterior, în mod independent, în evidență, și de H.-R. Patapievici: Orice ai face, nu există alternativă, în: Două măsuri și un morman de cadavre, in
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
3-4, 1992, pp. 209-216. 4 Timișoara, Helicon, 1993. 5 București, Humanitas, 1995. 6 22, 7 10, 1993; în acest volum, pp. 104-118. 7 România liberă, 19 august 1995. 8 Adrian Marino, Convertirile unui talent amoral (titlu originar: De ce Pactul cu diavolul?), in: Cuvîntul, I, (VI), 3, aprilie 1995. IV. O nouă cultură română 1. Rănile revoluției culturale, in: România literară, 23, 1, 6 ianuarie 1990. în acest sens și articolele: Speranțele culturii libere, in: Tribuna, 1, 28 decembrie; Un alt scriitor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cuvintelor, vocilor, în propoziții mai mult sau mai puțin elaborate. Vocile halucinatorii pot fi necunoscute bolnavului, alteori acesta le recunoaște ca aparținând unor membrii ai familiei, prietenilor sau cunoștințelor. În unele cazuri de psihoză delirant-halucinatorie, bolnavul atribuie vocile lui Dumnezeu, diavolului etc. (îndeosebi în psihoza cu tematică delirantă mistică). După conținut, vocile pot fi binevoitoare, agreabile, chiar laudative, sau neplăcute, răuvoitoare, constând în injurii, reproșuri, amenințări etc. Limbajul vocilor este cel mai frecvent unul uzual, obișnuit, din vocabularul curent, dar pot
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cazuri extrem de rare (1 la 500 sau 1 la 1.000 de nașteri), femeile cu depresie post-partum pot avea manifestări psihotice, cu iluzii care adesea îl implică și pe nou-născut. De exemplu, femeia poate crede că bebelușul e posedat de diavol, că are puteri supranaturale sau că e predestinat să aibă o soartă groaznică. Halucinațiile sunt voci care o îndeamnă pe femeie să facă rău copilului sau chiar ei înseși, cu toate că, din nou, aceste cazuri sunt extrem de rare. Diagnosticul de depresie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
European, Iași, 2002. de la Bastide, Henri, Patru călătorii în inima civilizațiilor, Editura Meridiane, București, 1994 de Montbrial, Thierry, Acțiunea și sistemul lumii, Editura Expert, București, 2003. de Rougemont, Denis, Iubirea și occidentul, Editura Univers, București, 2000. de Rougemont, Denis, Partea diavolului, Editura Humanitas, București, 2006. Delumeau, Jean, Frica în occident, Editura Meridiane, București, 1986. Delumeau, Jean, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996. Descartes, René, Discurs asupra metodei, Editura Mondero, București, 1999. Descartes, René, Lumea, Editura IRI, București, 2003. Diamond, Jared, Viruși
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
Saeculum & Vestala, București, 2004. Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana, Economie mondială, Editura Economică, București, 1999. Dumitriu, Anton, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987. Duquesne, Jacques, Diavolul, Editura Humanitas, București, 2014. Durkheim, Emile, Diviziunea muncii sociale, Editura Albatros, București 2001. Echaudemaison, Claude-Danièle, Dicționar de economie și științe sociale, Editura ,,Niculescu", București, 2012. Elias, Norbert, Procesul civilizării, Editura Polirom, Iași, 2002. Engels, Friedrich, "Anti-Dühring", în Opere, vol. 20
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
o istorie inedită, Editura Artemis, București, 1995. Montbrial, ThierryAcțiunea și sistemul lumii, Editura Expert, București, 2003. Morar, Vasile, Morala elementară. Stări, praguri, virtuți, Editura Paideia, www.unibuc.ro. Morus, Thomas, Utopia, Editura Mondero, București, 1998. Muchembled, Robert, O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX, Editura Cartier, București, 2002. Mullett, Michel, Calvin, Editura Artemis, București, 2007. Mullett, Michel, Luther, Editura Artemis, București, 2007. Murgescu, Bogdan, România și Europa. Acumularea decalajelor economice, 1500-2000, Editura Polirom, Iași, 2010. Nagel, Thomas, Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
înce tare, doliul după o persoană dragă din familie este o "plecare" puter nică în povestirea ce urmează, totodată a ființelor și a habitatului lor: cartier, apartament, țară. Cine se ascunde în detaliile pe care vă place să le transcrieți, diavolul sau Dumnezeu? Cititorul e cel care decide! Eu nu mă gîndesc nici la diavol nici la Dumnezeu cînd folosesc descrierea, vrea doar să rămîn fidel reali tății care ne înconjoară, care îmi înconjoară personajele. Vreau să-l "fac să simtă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în povestirea ce urmează, totodată a ființelor și a habitatului lor: cartier, apartament, țară. Cine se ascunde în detaliile pe care vă place să le transcrieți, diavolul sau Dumnezeu? Cititorul e cel care decide! Eu nu mă gîndesc nici la diavol nici la Dumnezeu cînd folosesc descrierea, vrea doar să rămîn fidel reali tății care ne înconjoară, care îmi înconjoară personajele. Vreau să-l "fac să simtă", să-l "fac să vadă", să-l "fac să vibreze" pe cititor! Întotdeauna cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
descrierea, vrea doar să rămîn fidel reali tății care ne înconjoară, care îmi înconjoară personajele. Vreau să-l "fac să simtă", să-l "fac să vadă", să-l "fac să vibreze" pe cititor! Întotdeauna cititorul e cel care decide dacă diavolul sau Dumnezeu sunt prezenți! Am putea considera fraza dvs. ca fiind repetitivă, ca la Péguy, cum vă construiți vocea? Repetiția este un fel de incantație, cuvintele sunt aceleași sau aproape aceleași, dar spun altceva și altfel în raport cu sensurile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au lăsat să se înțeleagă părinții Bisericii Ortodoxe, atunci când au deosebit între „râsul virtuos”, armă de luptă pe care înțeleptul o folosește împotriva răului, și „râsul primejdios”, josnic sau trufaș - cel care, batjocorind cele sfinte, se transformă în instrument al diavolului. Volumul Iacob și îngerul (1996) adună laolaltă, organizate în cinci secțiuni, eseurile pe care autorul le-a publicat în revistele „Dilema”, „Transilvania”, „Secolul 20” și „Sfera politicii” în perioada 1994-1996. Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
comice. Mihnea vine cu tătarii "ca niște draci". El "au fost de neamul lui grec cămătar, tată-său l-au chemat Iane Surdul". Stroie vornicul Leurdeanul și Dumitrașco velvistier Țărigrădeanul sunt "două vase rele, unul românesc, altul grecesc", sfătuite de "diavolul, pizmașul neamului omenesc". Că adevăr, cum nu se poate face din mărăcine struguri și din rug smochine, așa nu se poate face din neamul rău bun; ci din varza cea rea ce-i zic morococean, au ieșit fiiu-său și mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și mii de mii de spaimeRîm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbiloane Veneau din iad râzând Pe Mihnea să defaime, Căci astfel baba are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. Acum începe cavalcada. Mihnea se suie pe cal și aleargă urmărit de babă și de legiunea ei de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amândoi prin puterea fatalității. Presimțirea lui Verde-împărat se izbândește, vine Roș-împărat care-l omoară, fiii sunt aruncați la închisoare. De acum încolo Voie-Bună face numai lucruri cuminți, până ce se întoarce în patrie și răstoarnă pe uzurpator, în vreme ce Nenoroc, consiliat de Diavol, devine un geniu al răului, criminal, instigator, sinucigaș. S-a observat incompatibilitatea între fatalitate și calitatea de om liber a lui Nenoroc, căruia i se dă putința să aleagă între bine și rău. Contradicția e numai aparentă. Nenorocul e sortit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fatalitate și calitatea de om liber a lui Nenoroc, căruia i se dă putința să aleagă între bine și rău. Contradicția e numai aparentă. Nenorocul e sortit să fie mereu nemulțumit, răzvrătitor căilor bătute. Numai pe el îl poate tenta Diavolul, fără izbândă deplină și finală, fiindcă și experiența binelui atrage pe voievod. Nenorocul e un Faust parțial, înfățișînd numai pe solitari, pe investigativi. Adevărata vină a dramaturgului este că a făcut simpatică platitudinea lui Voie-Bună și odioasă anxietatea lui Nenoroc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o vie temere de damnare, cu o capacitate de păcătuire cu totul îngerească. Călugării combat pe Necuratul pentru ispite puerile ce zugrăvesc mărginirea ideii lor de lume, ispite frecvente la copii, printre care cea mai de seamă lăcomia. Părintelui Ghedeon diavolul i se înfățișează în chip de macaroane bine rumenite, aproape tuturor în chip alimentar, sub forma unui butoiaș de vin, a unei bucăți de pastramă sau a unui cârnaț. Păcatul lui constă într-o supraalimentație excesivă și în căutarea unui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
blând din Floricelele Sfântului Francisc, în care călugării fac, din inocență, isprăvi grotești. Scena în care Ghervasie, năpădit de jivinele înfometate (obligate de el să postească), le citește din predicile sfântului Doroftei e de un umor franciscan. În legendele asceților diavolul combate mai vârtos pe cei îndîrjiți pe calea binelui. Aci Necuratul se întrupează în alimente nevinovate, pește de baltă, știucă, biban, plătică. Dar totdeodată izbânda ascetului e cu atât mai mare și mai parfumată de sfințenie cu cât ispita a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai mult aparat teoretic, opera lui F. Aderca, cu care prezintă asemănări structurale. Pentru ca eroul săpoată avea cât mai multă competență sexuală, el trebuie să rămână liber. De aceea el are o oroare invincibilă pentru căsătorie. În Isabel și apele Diavolului, un tânăr orientalist, în timpul rămas liber între studiul gramaticii anamite și al templelor din Bangkok și din Mavalavaram, seduce o fată de pastor, profesează viții inavuabile cu un tânăr, pe care îl îndeamnă la vagabondaj, întreține vițiul unei fetițe "cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-o. Astfel, seducerea apărea sub forma răului, a diabolicului, căci însemna afirmarea voinței unui subiect ce devine stăpânul unui alt subiect prin intermediul unei manipulări: "un destin care nu se șterge se exercită asupra seducției. Pentru religie, ea a fost strategia diavolului, pentru că a fost de natură vrăjitorească sau amoroasă. Seducția este întotdeauna cea a răului sau cea a lumii. Este artificiul lumii"521. În viziunea lui Baudrillard, metafora seducției se constituie într-un principiu universal, în acea origine (arché) sau stare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a turnat adesea vin și ulei (cf. Lc 10,34) asupra rănilor mele, punându-mă la încercare uneori cu diverse necazuri și ispite, iar alteori m-a înălțat cu mângâierile sale. Cum am intrat în Lombardia, s-a întâmplat că diavolul a aruncat și a scufundat într-un râu armele mele, și anume cărțile cu care decisesem să-l înving, precum și alte lucruri necesare. Râul era foarte repede și grozav de adânc; crescuse, depășind orice limită din cauza topirii zăpezii, și aducea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]