7,547 matches
-
adaugă mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri și alți compuși organici. El poate fi valorificat prin ardere. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală, se recomandă să fie totuși ars la instalația de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului inițial. Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante, care pot fi din argilă (lut) sau
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
acel moment pentru a denumi substanțele organice ce conțin carbon. În 1923 chimiștii germani Alwin Mittasch și Mathias Pier, ce erau angajati ai BASF, au pus bazele unei tehnologii care transforma gazul de sinteză (un amestec între monoxid de carbon, dioxid de carbon și hidrogen) în metanol. Invenția a fost patentată la 12 ianuarie 1926. Acest proces era realizat în prezența unor catalizatori de oxid de magneziu sau de crom și era realizat în condiții de presiune cuprinsă între 50 și
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
presiuni și temperaturi mai ridicate, alături de metanol se mai obțin alcooli superiori, îndeosebi alcool izobutilic. Sinteza metanolul este descrisă de reacția: Obținerea gazului de sinteză prin conversia metanului se poate realiza catalitic în prezența oxigenului, a vaporilor de apă și dioxid de carbon. Aburul favorizează trecerea oxidului de carbon în bioxid de carbon, iar în exces de acest compus, echilibrul se deplasează spre formare de CO, o reacție puternic endotermă: Gazul de sinteză obținut, după ce sunt îndepărtate urmele de CO, apă
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
ușor în grăsimi vegetale și uleiuri. pKa-ul metanolului are o valoare de 16. În reacție cu acizi puternici, cum ar fi acidul sulfuric, el se poate protona. Bazele puternice deprotonează molecula de alcool. Metanolul arde cu flacără albăstruie folosind dioxid de carbon și apă. Poate fi oxidat cu bicromat de potasiu acid, dicromat de sodiu acid sau cu permanganat de potasiu pentru a forma formaldehidă. Dacă agentul de oxidare este în exces, atunci formaldehida se va oxida mai departe la
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
oxidat cu bicromat de potasiu acid, dicromat de sodiu acid sau cu permanganat de potasiu pentru a forma formaldehidă. Dacă agentul de oxidare este în exces, atunci formaldehida se va oxida mai departe la acid formic și mai apoi la dioxid de carbon și apă. O altă modalitate de a obține formaldehida este de a trece vaporii de alcool peste cupru înroșit adus la 300 °C. Doi atomi de hidrogen sunt eliminați din fiecare moleculă, obținându-se și hidrogen gazos, realizându
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
activă, realizează anual un număr de peste 300.000 de frunze, însumând o suprafață verde de aproximativ 600 mp. Într-o zi de vară, acest tei mediu poate filtra 4.000-5.000 mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
71U conceput în U.R.S.S. pentru scafandrii militari până la adâncimea maximă de 40 m, iar durata de scufundare se putea extinde la 4...6 ore. Superoxidul de potasiu este o substanță cunoscută pentru proprietatea de a elibera oxigen pe măsură ce absoarbe dioxidul de carbon fiind folosită în diverse modele de recirculatoare miniere cât și în stațiile spațiale sau costumele de astronaut. În reacție este eliberat și carbonat de potasiu: formula 1 Aceste recirculatoare au dimensiuni și greutate mai mici și oferă posibilitatea unor
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
datorită expansiunii se transformă în stare gazoasă și poate fi respirat de scafandru. <br/br>Cu acest sistem durata scufundării este mult mărită datorită unui volum mai mare de gaz stocat în recipienți. Recirculatorul criogenic nu are canistră cu absorbant. Dioxidul de carbon este captat și înghețat într-un recipient special datorită temperaturii scăzute produsă de extinderea gazului din stare lichidă în stare gazoasă, pe măsură ce este consumat și înlocuit din recipient. Au fost realizate câteva modele de recirculatoare criogenice dintre care
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
fără a se folosi senzori electronici prin controlul temperaturii oxigenului lichid care apoi controla echilibrul de presiune al oxigenului de deasupra acestuia. <br/br>Gazul diluant putea fi azot lichid sau heliu lichid în funcție de adâncimea scufundării. <br/br>Cantitatea de dioxid de carbon înghețată într-o oră de funcționare putea ajunge la 230 g. ceeace corespunde unei consum de 2 litri de O/minut. Aparatul AK-3 ( Aqualung Krio) este un aparat recirculator criogenic în circuit semiînchis dezvoltat în anul 1974 la
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
și "Compact Cassette". Pe la începutul anilor 1970 casetofoanele au fost perfecționate într-atât încât au detronat magnetofoanele ca aparatură de înregistrat și ascultat muzică. În 1971 sistemul Dolby de reducere a zgomotului în combinație cu benzi de casetofon făcute din dioxid de crom a îmbunătățit calitatea înregistrărilor și mai mult. De la începutul anilor 1970 până la sfârșitul anilor 1990 casetofoanele au fost sursa preferată pentru ascultarea muzicii în automobile, nefiind afectate mecanic de trepidațiile mașinii. La mijlocul anilor 1980 casetofoanele au atins nivelul
Casetofon () [Corola-website/Science/314860_a_316189]
-
recarburare a fierului și oțelului; ... d) gazul utilizat pentru a menține sau a crește conținutul de carbon al metalelor în timpul tratamentelor termice; ... e) gazul natural utilizat drept reductant în sistemele pentru controlul emisiilor; ... f) cocsul utilizat ca o sursă de dioxid de carbon în procesul de producție a carbonatului de sodiu; ... g) acetilena utilizată prin ardere pentru tăierea/lipirea metalelor. ... (34) În înțelesul prezentelor norme metodologice, prin procese metalurgice se înțelege acele procese industriale de transformare a materiilor prime naturale și
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
Fac parte din așa-numitul „Arc Izu-Bonin-Mariana” care se află deasupra unei zone de subducție între placa tectonică pacifică și placa tectonică a Mării Filipinelor. Sunt compuse dintr-o rocă vulcanică numită „boninită” care conține oxid de magneziu, crom și dioxid de siliciu. Unele specii de animale sunt endemice, de exemplu porumbelul sălbatic "Columba janthina", melcul "Ogasawara okamono aragai", „șopârla Ogasawara” („Cryptoblepharus boutonii”), melcul "hishikata maimai" („Mandarina exoptata Pilsbry”), "Hahajima meguro" („Apolopteron familiare hahasima”, desemnat „monument național” al Japoniei) sau "Ogasawara
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
corodări ale conductelor. În apele de suprafață pot fi întâlniți în aval de deversări de ape uzate provenind de la industrii extractive și prelucrătoare. Compușii lor sunt foarte otrăvitori. În apă poate fi liber (gaz), semilegat (bicarbonați) sau legat (carbonați). Prezența dioxidului de carbon liber în cantități mari în apă dă acesteia caracter agresiv față de oțel, mortar și betoane. Poate fi de natură organică, ca un produs de descompunere, sau minerală, ca un produs dizolvat în straturile adânci. Sunt determinate de prezența
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
presiunile și temperaturile reduse se pot construi diagrame „universale” ale factorului de compresibilitate. În figura alăturată este prezentată o asemenea diagramă, construită pe baza a 10 gaze (majoritatea alcani): metan, etan, etenă, propan, "n"-butan, "i"-pentan, "n"-hexan, azot, dioxid de carbon, și vapori de apă, diagramă uzuală la determinarea factorului de compresibilitate la livrările de gaz natural. Alte diagrame universale se poate găsi în bibliografia de specialitate. Se pot construi și alte diagrame detaliate, cum sunt diagramele Nelson-Obert, construite
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
(Apparatus respiratorius) sau sistemul respirator (Sistema respiratorium) constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidului de carbon rezultat din oxidări. La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile respiratorii și organele respiratorii - plămânii. Căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii de calibru diferit, inclusiv și bronhiolele
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
trunchiului cerebral, și anume "medulla oblongata(bulbul rahidian)" și "puntea lui Varolio". Respirația este funcția prin care se asigură continuu și adecvat aportul de oxigen din aerul atmosferic până la nivelul celulelor care îl utilizează și circulația în sens invers a dioxidului de carbon produs de metabolismul celular. Componentele sistemului respirator sunt: căile respiratorii (cavitatea nazală, faringele, laringele, traheea, bronhiile) și plămânii. Fosele nazale (nările), fac legătura între mediul extern și cavitatea nazală (mediul intern), Interiorul cavității nazale este căptușit cu o
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
și ieșirile de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care depinde de frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii. Acestea pot crește prin antrenament, gimnastică etc. Aerul este un amestec de gaze în următoarea proporție: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon și alte gaze în cantități foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat. Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă. Schimbările de gaze se produc
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
de gaze în următoarea proporție: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon și alte gaze în cantități foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat. Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă. Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
ale aerului expirat. Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă. Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în anveole în urma inspirației traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sânge, care îl transportă la organe. Schimbul de
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
Laboratorului Lunar și Planetar din Arizona este numită în onoarea lui. Kuiper a descoperit doi sateliți naturali ai planetelor din sistemul solar: Miranda, satelitul lui Uranus și Nereid, satelitul lui Neptun. A descoperit că atmosfera marțiană este formată și din dioxid de carbon. În 1994 a descoperit existența în atmosfera satelitului planetei Saturn, Titan, a metanului înghețat (1.4% CH). În anii 1960, Kuiper a ajutat la identificarea a mai multor situri lunare în cadrul programului Apollo. Kuiper a descoperit câteva sisteme
Gerard Kuiper () [Corola-website/Science/318986_a_320315]
-
posedă un aparat excretor mult mai complex. Plantele superioare elimină gazele prin intermediul stomatei sau a porilor de pe suprafața frunzelor. Animalele au organe speciale de excreție. La mamifere procesul de excreție reprezintă formarea urinei în rinichi și formarea de molecule de dioxid de carbon|urinei în rinichi și formarea de molecule de dioxid de carbon (reziduuri metabolice abundente specifice mamiferelor) ca urmare a respirației, care apoi sunt exhalate din plămâni. Aceste materiale inutile sunt eliminate prin urinare și respectiv prin exhalare. În
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]
-
prin intermediul stomatei sau a porilor de pe suprafața frunzelor. Animalele au organe speciale de excreție. La mamifere procesul de excreție reprezintă formarea urinei în rinichi și formarea de molecule de dioxid de carbon|urinei în rinichi și formarea de molecule de dioxid de carbon (reziduuri metabolice abundente specifice mamiferelor) ca urmare a respirației, care apoi sunt exhalate din plămâni. Aceste materiale inutile sunt eliminate prin urinare și respectiv prin exhalare. În procesul de urinare, controlul hormonal al excreției apare la nivelul tubilor
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]
-
bilă, care apoi sunt eliminate prin fecale, sunt considerate a fi excretate. Pielea și plămânii au și ele funcții de excreție: pielea elimină substanțe reziduale provenite în urma metabolismului, cum ar fi ureea și acidul lactic, prin transpirație, în timp ce plămânii elimină dioxidul de carbon. La plante procesarea substanțelor este mult mai lentă decât la animale. Astfel, acumularea de substanțe reziduale este mult mai lentă și nu există organe specializate de excreție. Plantele verzi care se dezvoltă în întuneric, sau plantele care nu
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]
-
plante procesarea substanțelor este mult mai lentă decât la animale. Astfel, acumularea de substanțe reziduale este mult mai lentă și nu există organe specializate de excreție. Plantele verzi care se dezvoltă în întuneric, sau plantele care nu conțin clorofilă, produc dioxid de carbon și apă sub formă de produse reziduale respiratorii. Dioxidul de carbon eliberat în timpul respirației este un produs al fotosintezei.Chiar și oxigenul poate fi considerat o substanță reziduală generată în timpul fotosintezei. Plantele se pot debarasa de excesul de
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]
-
acumularea de substanțe reziduale este mult mai lentă și nu există organe specializate de excreție. Plantele verzi care se dezvoltă în întuneric, sau plantele care nu conțin clorofilă, produc dioxid de carbon și apă sub formă de produse reziduale respiratorii. Dioxidul de carbon eliberat în timpul respirației este un produs al fotosintezei.Chiar și oxigenul poate fi considerat o substanță reziduală generată în timpul fotosintezei. Plantele se pot debarasa de excesul de apă prin procesul de transpirație. Substanțele reziduale pot fi depozitate în
Excreție () [Corola-website/Science/318985_a_320314]