198,612 matches
-
Constantin Țoiu Mult stimatul și iubitul meu amic domnul Sache, purtător de cuvînt printre altele al sus-semnatului; care domn Sache, celebrul jurist european, figurează și că emitent de opinii în volumul de însemnări în pregătire al Editură Allfa ( Doamne ajuta!) tot al autorului modestelor rînduri de față; ...ei bine, amicul, un vitalist de forță în concepții, trecut deodată la blajinii ecologiști... Numai la una că aceasta nu m-aș fi așteptat. Cum, teribelul domn, filozof, putem spune, al legilor
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
în pregătire al Editură Allfa ( Doamne ajuta!) tot al autorului modestelor rînduri de față; ...ei bine, amicul, un vitalist de forță în concepții, trecut deodată la blajinii ecologiști... Numai la una că aceasta nu m-aș fi așteptat. Cum, teribelul domn, filozof, putem spune, al legilor sălbatice ale naturii, afirmînd decis că natura, inclusiv cea umană, este și trebuie să fie o junglă, unde milă ar fi apanajul celor slabi și neajutorați, care-i dau înainte cu morală, neavînd nici un fel
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
fel de puteri, - exact ca în dialogul faimos al lui Platon, al cărui erou parșiv ar fi, daca nu mă înșel, grecul Callicles...Mă rog, să fiu iertat în caz de neștiința. Stupoarea mea se explică prin faptul că acest domn crîncen în ale naturii și ale aspectelor ei complet anticrestinesti, se apucă într-o zi să se refere cu multă pace și duioșie la toate animalele planetei, de la insecte pînă la elefanți. Că și ele ar fi niște creaturi ale
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
Henri Cartier-Bresson rămăsese fidel principiului conform căruia trebuie "să uiți de tine, pentru a fi prezent" într-o realitate asupra căreia nu încetează să mediteze și să intervină cu gândul și cuvântul în speranța optimizării ei și a condiției umane. Domnule Bresson, credeți că fotografia, de care vă ocupați de aproape șapte decenii și datorită căreia ați devenit ilustru în întreaga lume, are ceva comun cu muzica? Vă întreb fiindcă, înaintea înregistrării dialogului nostru, mi-ați vorbit despre Bach. Ce înseamnă
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
naște exemplar lectura atentă. Thomas Mann este un scriitor care știe să cultive cititorului forța de concentrație. Fraza lui amplă și impecabilă stilistic, fluența narării funcționează aproape ca elemente de mnemotehnică. De aceea istoria unui Tonio Kroger, sau a micului domn Friedemann sînt de neuitat. " Dulapul de haine", subtintitulat " O poveste plină de surprize", ilustrează după părerea mea parodicul intratextual. Personajul principal este un bărbat pe nume Albert van der Qualen, pe care un tren pe direcția Berlin-Roma îl aduce într-
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
Basarabia, Bucovina și Transnistria, însă, totodată, a permis supraviețuirea evreilor din Muntenia, Moldova și Transilvania, amînînd deportările". Nu intru în discuția privind cifrele exacte. Se știe, alte surse vorbesc de un număr de cinci ori mai mare de deportări. Același domn Reichmann susținea alt punct de vedere, culmea, tot în Le Monde, din 20 iulie 1986, negînd pur și simplu deportările și exterminările. Citez opinia d-lui Reichmann după Dosarul României literare (nr. 34, 1999), alcătuit de d-na Ileana Vrancea
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
bine de Gheorghe Nicolaescu, dar postfața semnată tot de traducător este simplistă și nu face deloc dreptate romanului. Mendel Singer, eroul romanului, este învățător, el le ține zilnic lecții despre Biblie copiilor vecinilor săi, în propria lui casă. Propovăduind cuvîntul Domnului, Singer nu e totuși nici mai liniștit, nici mai fericit decît semenii săi. E doar apatic și resemnat, așa cum numai ochii ("negri și apatici, pe jumătate ascunși sub pleoapele grele") îl trădează. Nevasta lui Debora e o "muiere", invidioasă și
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Pe numele mic, și mi-e frică să strig,/ Aurelian, împăratule dă-mi mîna,/ nu-mi pasă că lipsesc trei oase din ea" (Aurelian, împăratul). Nu mai puțin spectrală e făptura femeii care imploră iubirea: Acum neclintit rămîi și strig,/ Doamne, de ce nu ai făcut atunci/ Să vină cineva să-i dea de veste/ Să se apropie cu ochii-nchiși/ Că trupul meu asemenea ielelor este?" (Asemenea ielelor). Stihia morții suflă cu putere, împietrind alaiul nupțial: " Să bem vinul, de nuntă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
ridică la locul cuvenit. Unii dintre acești cititori nu îl cunosc decît din poeme și sînt uluiți de ceea ce descoperă în ele. Dar și de faptul că autorul a putut trece neobservat. Iată ce scrie Daniel Bănulescu: "Cînd citesc poemele domnului George Almosnino și caut să-mi închipui persoana sa devin disperat și mă umplu de ură.[...] Cînd mă gîndesc la dînsul, trăiesc senzația că, alături de mine și fără ca eu să pot împiedica acest lucru - acestui domn, atît de plin de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
Bănulescu: "Cînd citesc poemele domnului George Almosnino și caut să-mi închipui persoana sa devin disperat și mă umplu de ură.[...] Cînd mă gîndesc la dînsul, trăiesc senzația că, alături de mine și fără ca eu să pot împiedica acest lucru - acestui domn, atît de plin de noblețe, de discreție și de un uriaș talent, i se înăbușe, înfricoșător de lent și de metodic, fața cu o pernă. Poemele domniei sale sînt atît de tainice, de frumoase și de inutile în această lume, încît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
eu cu această stare de lucruri nu mă pot împăca." Iar Octavian Soviany, care nu l-a întîlnit decît în vis, se simte însuși vinovat de ingratitudinea comună: "puțini dintre noi ne-am arătat demni să primim poezia pe care Domnul Nino ne-a oferit-o cu generozitate, nedorind în schimbul ei nici lauri, nici recunoaștere, pentru că ne-o dăruia din iubire, cu ceva din smerenia unui sfînt, dar și cu ceva din detașarea înțeleptului, pătruns de sentimentul deșertăciunii tuturor celor lumești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
în schimbul ei nici lauri, nici recunoaștere, pentru că ne-o dăruia din iubire, cu ceva din smerenia unui sfînt, dar și cu ceva din detașarea înțeleptului, pătruns de sentimentul deșertăciunii tuturor celor lumești. Și mai sînt convins și de faptul că Domnul Nino ne-a iertat de mult pentru ingratitudinea noastră, pentru lipsa noastră de înțelegere și de sensibilitate." Și pentru Mariana Marin, acest "senior al discreției" are o importanță specială: Ce a adus în poezia română contemporană prezența umană și poetică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
cu toții britanici. Dincolo de condițiile nedemne ale ultimilor ani de viață, prin realizările fundamentale, prin entuziasmul și voința care au făcut posibile aceste realizări biografia lui Racoviță este astăzi o lectură deosebit de tonică și de încurajatoare. În 1896 tânărul descendent de domn moldovean susține la Sorbona un doctorat foarte apreciat în zoologie. În 1897 reușește să obțină întreruperea stagiului militar spre a se consacra dotării cu echipament științific a expediției ce urmează să se desfășoare sub conducerea lui Adrien de Gerlache. Printre
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
Aproape toate textele din volum au farmec, chiar dacă nu ating complexitatea și seninătatea tragică a Sâmbetei engleze. Indiferent de condiția lor socială, personajele aduse rând pe rând în plan cuceresc printr-o decență a suferinței specifică lumii bune. Protagonistul povestirii Domnul Arthur, un aristocrat bătrân, de care este îndrăgostită romantic o femeie tânără, se pregătește în tăcere, la sfârșitul războiului, pentru a-i întâmpina cu un pistol în mână pe soldații sovietici. Dezastrul care va fi provocat României de forța de
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
pregătește în tăcere, la sfârșitul războiului, pentru a-i întâmpina cu un pistol în mână pe soldații sovietici. Dezastrul care va fi provocat României de forța de ocupație este cu finețe sugerat de prozator prin descrierea paraginii care cuprinde domeniul domnului Arthur, încă înainte de venirea invadatorilor: " După ce intram în curte (prozatorul adoptă perspectiva femeii îndrăgostite de bătrânul domn, n.n.), străbăteam, la început înfiorată, apoi din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
sovietici. Dezastrul care va fi provocat României de forța de ocupație este cu finețe sugerat de prozator prin descrierea paraginii care cuprinde domeniul domnului Arthur, încă înainte de venirea invadatorilor: " După ce intram în curte (prozatorul adoptă perspectiva femeii îndrăgostite de bătrânul domn, n.n.), străbăteam, la început înfiorată, apoi din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care se apropiau, care aveau să vină, s-ar fi anunțat mai întâi
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
vremea cînd leul românesc încă mai era în stare să scoată un mîrîit, stins... Cerșetorul, stînd povîrnit pe un maldăr de ziare vechi, mulțumise văzînd traiectoria modestă a banului într-un mod aș fi putut să zic, demn. Era un domn bătrîn, dar bine, cu un aer de intelectual de altă dată. După ce intraserăm în vorbă, aveam să aflu că era pensionar și că fusese profesor de psihologie. Ca psiholog, acum, toată strada era a lui și tot putea să observe
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
ore monetarul, lăsîndu-i în beretă aceeași sumă de 14-16 lei de milogeală. Peste vreo săptămînă, fiind vreme frumoasă, mă oprisem lîngă Arhitectură. Stînd pe o bordură, priveam distrat lumea. Nu știu ce aveam că mă tot scărpinam la mîna stîngă, întinsă. Un domn tînăr cu o sacoșă elegantă pe care scria Avantage! Se opri în dreptul meu, căută ceva în buzunar și îmi aruncă în palmă o hîrtiuță borborosind "de sufletu' lu' bunicu'!" N-am zis nimic. Încremenisem. N-aș fi putut fi luat
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
e că persoane care au inițial o modestie în atitudine și în prezența lor publică, ajung să se creadă de neînlocuit cînd li se spune să elibereze funcția. În ultimii ani, am văzut asemenea reacții din partea a doi foști premieri, domnii Ciorbea și Radu Vasile, iar mai de curînd din partea actualului primar general al Capitalei, dl Viorel Lis. O situație mai aparte, deși cam de același fel, a fost aceea a d-lui Victor Babiuc. Văzînd ce drumuri au urmat premierii
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
Suntem bolnavi de aflări/ Nerăspunsurile/ Îl vor dispărea/ Mult mai repede/ Pe cel ce-a gîndit" (p.42). Apelul la instanțe divine este la fel de serios: A pleca de lîngă tine/ E ca și cum aș îndrăzni/ Fie și-n șoaptă să spun:/ "Doamne,/ Eu am aflat/ Un alt Dumnezeu."" (Impietate, p.86) sau o Iluminare, mai puțin blagiană: "Fără tine/ Viața mea ar fi fost/ Ca poezia română/ Fără Eminescu" (p.89). Delicat spus, volumul este inegal. Pe lîngă poeziile scurte care se
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacă pleci ne-om dare foc,/ rogu-mă, mă rog!" (Doina șla margineț
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacă pleci ne-om dare foc,/ rogu-mă, mă rog!" (Doina șla margineț). Avem a face aci cu un prototip al verbului
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacă pleci ne-om dare foc,/ rogu-mă, mă rog!" (Doina șla margineț). Avem a face aci cu un prototip al verbului poetic, cu articularea sa in statu nascendi, în
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacă pleci ne-om dare foc,/ rogu-mă, mă rog!" (Doina șla margineț). Avem a face aci cu un prototip al verbului poetic, cu articularea sa in statu nascendi, în zorii producției artistice pe care o înregistrează folclorul
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea surîde - / și noi și noi Desperados/ numai Moartea plînge - / și noi și noi Desperados!" (Agamemon șSfințirea de amiază - a unei zileț). Sub unghi religios, Cezar Ivănescu pendulează, previzibil între credință ("!nimeni ca mine, Doamne, nu te știe, ca mine nimeni,/ Doamne nu ți-a dat/ spirit și suflet, trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tău crucificat,/ de-aceea laudă-ți aduc eu Ție, în vecii vecilor fii lăudat") și un patetic scepticism ("!la
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]