9,278 matches
-
țările române, dorind să-și extindă stăpânirea. La data de 25 noiembrie 1716, trupele austriece ocupaseră Bucureștiul și cu ajutorul localnicilor, ""ca niște iubitori de lucruri noue"", cum zice cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Domnitorul se afla
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
trupele austriece ocupaseră Bucureștiul și cu ajutorul localnicilor, ""ca niște iubitori de lucruri noue"", cum zice cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Domnitorul se afla în scaun de numai un an și pusese biruri și pe mazili (boieri
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Domnitorul se afla în scaun de numai un an și pusese biruri și pe mazili (boieri fără funcții publice), motiv pentru care mulți dintre aceștia îi doreau sfârșitul. Trupele austriece și ungurești, împreună cu trupe moldovenești aliate, au jefuit târgurile aflate în
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
în scaun de numai un an și pusese biruri și pe mazili (boieri fără funcții publice), motiv pentru care mulți dintre aceștia îi doreau sfârșitul. Trupele austriece și ungurești, împreună cu trupe moldovenești aliate, au jefuit târgurile aflate în calea lor. Domnitorul Mihai Racoviță, neavând bani să plătească mercenari și dispunând numai de o gardă de oameni credincioși, ""se mutase în Cetățuie, și nici acolo în Cetățuie nu mâne, ce, mâne câte la un locu de nu-lu scia nime; că și boierii
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
mâne, ce, mâne câte la un locu de nu-lu scia nime; că și boierii săi încă nu erau drepți, ce mulți dintre dânșii se agiunsese cu catanele"" Pe de altă parte, sultanul nemulțumit de prădăciunile săvârșite de austrieci, îi cerea domnitorului să se alieze cu tătarii aflați în Moldova pentru a-i alunga pe cotropitori. Însă domnitorul nu dorea să apeleze la ajutorul acestora, știut fiind faptul că aceștia jefuiau și înrobeau totul aflat în cale. În ziua de 10 ianuarie
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
nu erau drepți, ce mulți dintre dânșii se agiunsese cu catanele"" Pe de altă parte, sultanul nemulțumit de prădăciunile săvârșite de austrieci, îi cerea domnitorului să se alieze cu tătarii aflați în Moldova pentru a-i alunga pe cotropitori. Însă domnitorul nu dorea să apeleze la ajutorul acestora, știut fiind faptul că aceștia jefuiau și înrobeau totul aflat în cale. În ziua de 10 ianuarie 1717, în puterea iernii, căpitanul belgian François (Ferentz) Ernaut, conducător al trupelor austriece a intrat în
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
puterea iernii, căpitanul belgian François (Ferentz) Ernaut, conducător al trupelor austriece a intrat în Iași, venit din direcția Pașcani-Cotnari. În același timp, stolnicul Vasile Ceaurul - capul răzmeriței care chemase pe austrieci în țară - lua în robie de la Covurlui pe sora domnitorului, ducând-o în chinuri și necinstire la generalul austriac din Brașov. Cu câteva zile mai devreme, vreo 2.000 de călăreți tătari au trecut Prutul și s-au stabilit pe valea Mănăstirii Aroneanu, în bivuac, gata să curețe ținuturile de
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
chinuri și necinstire la generalul austriac din Brașov. Cu câteva zile mai devreme, vreo 2.000 de călăreți tătari au trecut Prutul și s-au stabilit pe valea Mănăstirii Aroneanu, în bivuac, gata să curețe ținuturile de cătane la porunca domnitorului. Trupele lui Ferentz intrate în Iași numărau în jurul a 100 de soldați austrieci și erau însoțite și de moldoveni care se aliaseră trupelor austriece sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung. În total, trupele aflate sub comanda lui Ferentz numărau
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
în jurul a 100 de soldați austrieci și erau însoțite și de moldoveni care se aliaseră trupelor austriece sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung. În total, trupele aflate sub comanda lui Ferentz numărau "800 de oameni" . Auzind de apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia. El a lăsat de pază la Curtea Domnească aproximativ 200 de slujitori comandați de baș-bulubașul Stoian Sârbul. Acest incident este povestit cu multe amănunte și în cronici. Ostașii austrieci
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
de marele vistiernic și de trimisul turc, pe la orele 5 seara, au sosit din toate părțile călăreții tătari. Din târg s-au alăturat 500 de ostași moldoveni împrăștiați de frig pe la casele lor, precum și negustorii și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
despuind pe morți și pe răniți. Cătanele austriece au început să se retragă în pădurile Hlincei, fiind urmăriți de tătari și de moldoveni. Puținele cătane care au scăpat cu viață fugind au degerat de frig pe timpul nopții. A doua zi, domnitorul Mihai Racoviță a coborât de la Cetățuia la Curtea Domnească pentru a-i judeca pe trădători. Căpitanul Ferentz a fost adus în fața domnitorului legat cu o funie de gât de către tătari. La sfatul turcilor, el l-a răscumpărat pe Ferentz de la
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
moldoveni. Puținele cătane care au scăpat cu viață fugind au degerat de frig pe timpul nopții. A doua zi, domnitorul Mihai Racoviță a coborât de la Cetățuia la Curtea Domnească pentru a-i judeca pe trădători. Căpitanul Ferentz a fost adus în fața domnitorului legat cu o funie de gât de către tătari. La sfatul turcilor, el l-a răscumpărat pe Ferentz de la Cantemir-Mârza, hanul tătarilor, cu 200 galbeni. După ce l-a lovit cu pumnii, domnitorul l-a dat pe căpitanul austriecilor pe mâna lui
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
judeca pe trădători. Căpitanul Ferentz a fost adus în fața domnitorului legat cu o funie de gât de către tătari. La sfatul turcilor, el l-a răscumpărat pe Ferentz de la Cantemir-Mârza, hanul tătarilor, cu 200 galbeni. După ce l-a lovit cu pumnii, domnitorul l-a dat pe căpitanul austriecilor pe mâna lui Ali Agca care l-a decapitat în fața Porții de la Curtea Domnească, ""ca să iee pildă și alții să nu mai vie la Moldova"". (A. Amiras) Trupul căpitanului a rămas acolo timp de
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
să nu mai vie la Moldova"". (A. Amiras) Trupul căpitanului a rămas acolo timp de câteva zile ca pildă și pentru alții . Domnul a ordonat ca cei 30 de moldoveni făcuți prizonieri cu această ocazie să fie spânzurați. Din porunca domnitorului, spătarul Miron Cuza, ai cărui fii se înrolaseră în oștile habsburgice, a fost spânzurat de scrânciobul de la curte, iar nepotul egumenului de la Mănăstirea Cașin, bănuit de conlucrare cu cătanele, a fost ars de viu . Trupurile celor uciși (în număr de
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. Regele Matia este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept. Matia Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot Matia l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Țării Românești (Valahiei) de la Laiotă Basarab. Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot Matia l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Țării Românești (Valahiei) de la Laiotă Basarab. Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei a încheiat pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matia l-a atacat pe Ștefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se, urmărită de cea a lui Ștefan, iar Matia a fost rănit în această
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
rară concepție al așezărilor de câmp, din vremea aceea, un plan văzut în perspectivă, care s-a dovedit a fi modern și practic și în zilele noastre. Numele de ,Ștefan cel Mare” a fost dat de localnici așezării în cinstea domnitorului, acest lucru neavând nici o legătură cu personalitatea acestuia. Denumirea satului Glavacioc își are originea în două legende. Prima spune că , în vremurile grele din trecut, un ciocoi era fugărit de o ceată de turci, în final acesta fiind prins în
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
zonă în care urmele vieții umane au vechi rădăcini în istoria țării noastre. Este o localitate de dată relativ recentă, apărând pe harta țării în anul 1923 și are un nume de rezonanță istorică, neavând însă nici o legătură cu personalitatea domnitorului și are în componența sa două sate: Ștefan cel Mare și Glavacioc. Cele două sate au datele de formare în momente cu totul diferite, unul fiind format în epoca medievală (satul Glavacioc), iar celălalt, care este și reședinta comunei este
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
format în epoca medievală (satul Glavacioc), iar celălalt, care este și reședinta comunei este mult mai nou, datând din epoca modernă. Satul Glavacioc a apărut pe lângă Mânăstirea Glavavacioc despre care se amintește pentru prima oară într-un act dat de domnitorul Vlad Dracu la 14 mai 1441, prin care acesta îi împroprietărește pe foștii robi. Satul este amintit efectiv într-un act dat de Radu de la Afumați la 23 aprilie 1527. Așa cum arată descoperirile arheologice de pe raza acestui sat, aici există
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
a fost construit între anii 1518 - 1522, fiind o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale "Despina". Numele de "Ostrov" îi vine de la faptul că este construită pe un ostrov (insuliță ) a Oltului în centrul orașului - stațiune Călimănești din județul Vâlcea. Biserica schitului este zidită pe locul unui mai vechi
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
de o compoziție peisagistică care a fost descrisă ca fiind unică în Moldova. În centrul parcului este situat unul dintre cele mai vechi monumente din istoria modernă a țării, Obeliscul cu lei, ridicat după planurile lui Gheorghe Asachi în cinstea domnitorului moldovean și a puterilor suzerane și protectoare sub a căror influență se aflau Principatele Române. Grădina - dominată de tei ale căror flori sunt un simbol recurent în poezia eminesciană, găzduiește Teiul lui Eminescu și un muzeu închinat poetului. Parcul este
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Mihai Eminescu”). Zona deluroasă a Copoului era o destinație de plimbare și recreere pentru boierii și negustorii din Iași încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, existând mențiuni istorice că în această perioadă zona era frecventată de domnitori precum Nicolae Mavrocordat, Mihai Racoviță sau Grigore Ghica. În 1752 Matei Ghica "„a ridicat un foișor desfătător și măreț în locul numit Copou, lângă Iași, pentru a se recrea după numeroasele sale preocupări”". Ulterior, în primele decenii ale secolului al XIX
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
grădină publică în Copou o ia Mihail Sturza, motivat inclusiv de observația că "„toate trăsurile ieșea la preumblare pe câmpul acela ... (cu) o pădurice sălbatică”", lipsit însă de un "„loc de petrecere, sau de umbrit împotriva soarelui de vară”". Astfel, domnitorul a solicitat Eforiei Iași să "„privegheze asupra ei și s-o împodobească cu toate cele de trebuință spre mulțămirea orășenilor”". La 23 aprilie 1835, în urma discuțiilor între municipalitate și Biserica Catolică, aceasta din urmă a donat Eforiei Iași un teren
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Otto Ludwig von Arnim, turist ajuns la Iași în același an, observa deja pe dealul Copoului "„o grădină publică, un stabiliment foarte cochet ... (unde) poți găsi răcoritoare de tot felul, iar, în anumite zile, ca urmare a încuviințării date de domnitor poți asculta orchestra sa militară, formată numai din băștinași aflați sub conducerea unui capelmaistru neamț”". Vizitatorul descrie și câțiva boieri care frecventau parcul "„în portul lor național, care devenea tot mai rar atunci”", și anume un veșmânt compus dintr‐o
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
și un bufet de lemn. Un an mai târziu afacerea a fost preluată de căminarul Vasile Gafencu, care a constatat că în jurul bufetului este multă "„necurățenie”" și a solicitat o aprobare pentru a construi un bufet de cărămidă. În 1852 domnitorul Grigore Ghica a împrejmuit parțial terenul cu un grilaj de fier. În același an s-au aprobat 526 lei și 16 parale pentru plantarea de flori (o sumă importantă la acea vreme), ridicându-se în parc un "„bufet de cofetărie
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]