7,156 matches
-
Pilat din Pont". Documentele din secolul I fiind rare, în secolul IV s-a încercat falsificarea acestor „Rapoarte” ale lui Pilat. Faptul că sunt false reiese și din faptul că sunt adresate lui Claudius, nu lui Tiberius. Faptele lui Pilat ("Evanghelia lui Nicodim") este o evanghelie apocrifă care zice despre sine că ar fi un document oficial scris de Pilat, un raport al evenimentelor din Iudeea către împăratul Tiberiu (ar fi fost astfel printre "commentarii principis"). El este comunicat de Iustin
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
secolul I fiind rare, în secolul IV s-a încercat falsificarea acestor „Rapoarte” ale lui Pilat. Faptul că sunt false reiese și din faptul că sunt adresate lui Claudius, nu lui Tiberius. Faptele lui Pilat ("Evanghelia lui Nicodim") este o evanghelie apocrifă care zice despre sine că ar fi un document oficial scris de Pilat, un raport al evenimentelor din Iudeea către împăratul Tiberiu (ar fi fost astfel printre "commentarii principis"). El este comunicat de Iustin Martirul și Filozoful, în a
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
interior, care se manifestă în și prin credincioși. Ultima viziune, cea neapocaliptică era dominantă în cercetarea nord-americană. Totuși, opera lui Bart Ehrman a argumentat că Isus era un evreu apocaliptic. Acum acest punct de vedere este foarte popular în America de Nord. Evangheliile îl prezintă pe Isus drept profet apocaliptic, fiind descris de el însuși și de alții drept Fiul Omului - tradus ca Fiul Omenirii - și ca aducând restaurarea Israelului. Isus ca Fiul lui Dumnezeu, o etichetă folosită de el însuși și de
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
vostru", recenziile cărții publicate în 1894 au folosit acest termen. Un articol din anul 2012 a propus ideea că Avraam, Moise, Isus și apostolul Pavel au avut probleme psihiatrice asociate cu simptomele din spectrul psihozelor. Istoricii și cercetătorii Bibliei analizează evangheliile canonice, Talmudul, Evanghelia după Evrei, evangheliile gnostice, scrierile lui Josephus și alte documente antice pentru a încerca să-l găsească pe Isus cel istoric. Au fost dezvoltate o serie de metode pentru a analiza critic aceste surse: Istoricii preferă cele
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
publicate în 1894 au folosit acest termen. Un articol din anul 2012 a propus ideea că Avraam, Moise, Isus și apostolul Pavel au avut probleme psihiatrice asociate cu simptomele din spectrul psihozelor. Istoricii și cercetătorii Bibliei analizează evangheliile canonice, Talmudul, Evanghelia după Evrei, evangheliile gnostice, scrierile lui Josephus și alte documente antice pentru a încerca să-l găsească pe Isus cel istoric. Au fost dezvoltate o serie de metode pentru a analiza critic aceste surse: Istoricii preferă cele mai vechi izvoare
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
au folosit acest termen. Un articol din anul 2012 a propus ideea că Avraam, Moise, Isus și apostolul Pavel au avut probleme psihiatrice asociate cu simptomele din spectrul psihozelor. Istoricii și cercetătorii Bibliei analizează evangheliile canonice, Talmudul, Evanghelia după Evrei, evangheliile gnostice, scrierile lui Josephus și alte documente antice pentru a încerca să-l găsească pe Isus cel istoric. Au fost dezvoltate o serie de metode pentru a analiza critic aceste surse: Istoricii preferă cele mai vechi izvoare despre Isus, de
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
era o pricină de rușine. Când două sau mai multe surse independente prezintă istorisiri asemănătoare, este aproape cert că această relatare precede surselor respective. Atestarea multiplă nu e același lucru cu atestarea independentă, de exemplu Matei și Luca au folosit Evanghelia după Marcu drept sursă, de aceea o relatare prezentă în cele trei evanghelii este de fapt atestată într-o singură sursă independentă. Asta nu exclude folosirea altor surse în evangheliile după Matei și Luca (de ex. sursele Q, M și
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
istorisiri asemănătoare, este aproape cert că această relatare precede surselor respective. Atestarea multiplă nu e același lucru cu atestarea independentă, de exemplu Matei și Luca au folosit Evanghelia după Marcu drept sursă, de aceea o relatare prezentă în cele trei evanghelii este de fapt atestată într-o singură sursă independentă. Asta nu exclude folosirea altor surse în evangheliile după Matei și Luca (de ex. sursele Q, M și L), care atestă independent anumite evenimente. O sursă este mai credibilă dacă relatarea
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
cu atestarea independentă, de exemplu Matei și Luca au folosit Evanghelia după Marcu drept sursă, de aceea o relatare prezentă în cele trei evanghelii este de fapt atestată într-o singură sursă independentă. Asta nu exclude folosirea altor surse în evangheliile după Matei și Luca (de ex. sursele Q, M și L), care atestă independent anumite evenimente. O sursă este mai credibilă dacă relatarea are sens în contextul a ceea ce cunoaștem despre cultura în care se desfășoară evenimentele relatate. De exemplu
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Luca (de ex. sursele Q, M și L), care atestă independent anumite evenimente. O sursă este mai credibilă dacă relatarea are sens în contextul a ceea ce cunoaștem despre cultura în care se desfășoară evenimentele relatate. De exemplu, unele afirmații din Evanghelia după Toma au sens în contextul credințelor gnostice din al doilea secol, dar nu în contextul creștinismului primului secol, deoarece se consideră că gnosticismul a apărut în al doilea secol al erei noastre. Anumite concluzii pot fi derivate din analiza
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
au sens în contextul credințelor gnostice din al doilea secol, dar nu în contextul creștinismului primului secol, deoarece se consideră că gnosticismul a apărut în al doilea secol al erei noastre. Anumite concluzii pot fi derivate din analiza lingvistică a evangheliilor. Dacă un dialog are sens numai în greacă (limba sursei scrise), este foarte probabil că autorul relatează fapte diferite de evenimentele istorice, cum ar fi dialogul între Isus și Nicodim din Evanghelia după Ioan capitolul al III-lea, care are
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
concluzii pot fi derivate din analiza lingvistică a evangheliilor. Dacă un dialog are sens numai în greacă (limba sursei scrise), este foarte probabil că autorul relatează fapte diferite de evenimentele istorice, cum ar fi dialogul între Isus și Nicodim din Evanghelia după Ioan capitolul al III-lea, care are sens doar în greacă dar nu și în aramaică. Conform lui Bart Ehrman, acest criteriu este inclus în criteriul credibilității contextuale, spre exemplu în contextul lor istoric Isus și Nicodim ar fi
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
contextuale, spre exemplu în contextul lor istoric Isus și Nicodim ar fi discutat în aramaică. Acest criteriu este reversul criteriului deosebirii. Atunci când textul servește scopurile autorului său sau ale redactorului său, el este suspect. Spre exemplu, mai multe fragmente din evanghelii, cum ar fi Masacrul pruncilor, relatează viața lui Isus ca împlinire a profețiilor, aceasta în viziunea multor cercetători reflectând mai degrabă dorințele autorului decât realitatea istorică. De la începutul anilor '80, cercetători asociați cu „A treia căutare a lui Isus cel
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
sunt enumerați în Noul Testament în evangheliile sinoptice ale lui Marcu și Matei. Evanghelia lui Marcu numește patru frați ai lui Isus din Nazaret (Iacob, Iosif, Iuda și Simon) și menționează existența unor surori, fără să le numească. Episodul relatat de evanghelia după Marcu (Marcu 6,3
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
sunt enumerați în Noul Testament în evangheliile sinoptice ale lui Marcu și Matei. Evanghelia lui Marcu numește patru frați ai lui Isus din Nazaret (Iacob, Iosif, Iuda și Simon) și menționează existența unor surori, fără să le numească. Episodul relatat de evanghelia după Marcu (Marcu 6,3) este introducerea la constatarea făcută de personal
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
sunt enumerați în Noul Testament în evangheliile sinoptice ale lui Marcu și Matei. Evanghelia lui Marcu numește patru frați ai lui Isus din Nazaret (Iacob, Iosif, Iuda și Simon) și menționează existența unor surori, fără să le numească. Episodul relatat de evanghelia după Marcu (Marcu 6,3) este introducerea la constatarea făcută de personal de Isus, că „nicăieri un profet nu are mai puțină autoritate ca în țara sa, la rudele sale și în familia sa” (Marcu 6,4). Cel mai important
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
istoric de la începutul secolului al III-lea. Datorită lipsei indiciilor și polisemiei cuvântului „frate” în limbile semitice, au fost propuse următoarele interpretări, susținute de-a lungul timpului de diverși teologi sau istorici: Isus a avut „frați și surori”, după cum menționează evangheliile lui Marcu 6:3 și Matei 13:55-56. Evangheliile canonice numesc patru frați, Iacob, Iosif, Iuda, și Simon, dar numai Iacob este mai bine cunoscut. După moartea lui Isus, Iacov (Iacob), „fratele Domnului”, a rămas liderul comunității din și este
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
indiciilor și polisemiei cuvântului „frate” în limbile semitice, au fost propuse următoarele interpretări, susținute de-a lungul timpului de diverși teologi sau istorici: Isus a avut „frați și surori”, după cum menționează evangheliile lui Marcu 6:3 și Matei 13:55-56. Evangheliile canonice numesc patru frați, Iacob, Iosif, Iuda, și Simon, dar numai Iacob este mai bine cunoscut. După moartea lui Isus, Iacov (Iacob), „fratele Domnului”, a rămas liderul comunității din și este posibil ca rudele lui Isus să fi ocupat poziții
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
era fratele lui Iosif, sau a unei femei care nu a fost sora Mariei, mama lui Isus ( ipoteză modernă). Anumiți critici specialiști susțin că doctrina pururei feciorii conține o recunoaștere marginală a faptului că Isus avea rude de sânge. Conform Evangheliei lui Marcu, mama și frații lui Isus au fost la început sceptici cu privire la misiunea lui Isus dar mai târziu s-au alăturat mișcării creștine. Sfântul Iacob, „fratele Domnului”, a condus după . Este posibil ca rudele lui Isus să fi avut
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
născuți după Isus; Tertulian, eventual și Helvidius, acceptă aceasta viziune. În susținerea acestei teze se argumentează uneori că Iacov(Jacob "Iakobos") ca frate mai mare ia numele după tată al lui Iosif(tot Iacob, "Iakobos", conform genealogiei lui Isus din evanghelia lui Matei), în timpurile biblice nepoții uneori fiind botezați cu numele bunicului. Totuși, conform protoevangheliei despre copilăria lui Isus sau evangheliei apocrife , Iacob nu era cel mai mare dintre frați, ci cel mai mic, fiind și motivul pentru care copilul
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
ca frate mai mare ia numele după tată al lui Iosif(tot Iacob, "Iakobos", conform genealogiei lui Isus din evanghelia lui Matei), în timpurile biblice nepoții uneori fiind botezați cu numele bunicului. Totuși, conform protoevangheliei despre copilăria lui Isus sau evangheliei apocrife , Iacob nu era cel mai mare dintre frați, ci cel mai mic, fiind și motivul pentru care copilul Isus ajunge în grija sa. Termenul „frate” ("adelphos") se deosebește în greacă de “văr”("anepsios"), iar cronicarul creștin Hegesippus face distincție
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
susține că aceștia erau copiii lui Iosif avuți cu o primă soție ce a murit. Protestantismul modern în parte consideră că "adelphoi" sunt doar pe jumătate frați ai lui Isus, iar în parte nu se pronunță asupra subiectului, deoarece consemnările evangheliilor nu vorbesc de nici o înrudire a Mariei cu aceștia, ci numai cu Isus. În Geneză, toți ceilalți fii ai lui Iacob sunt în mod repetat numiți frați ai lui Iosif, deși nu toți aveau aceiași mamă. În mod similar în
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
era tatăl biologic al lui Isus, considerând că frații lui Isus sunt frați buni. Cercetătorii susțin că doctrina pururei feciorii a Mariei a împiedicat recunoașterea faptului că Isus a avut frați și surori depline. Pe lângă genealogiile lui Isus prezentate în Evanghelia după Luca și Evanghelia după Matei, au existat câteva încercări de a stabili arborele genealogic al familiei nucleare a lui Isus: Diagrama de mai jos le aparține lui John J. Rousseau și Rami Arav (editată de Augsburg Fortress, editura oficială
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
lui Isus, considerând că frații lui Isus sunt frați buni. Cercetătorii susțin că doctrina pururei feciorii a Mariei a împiedicat recunoașterea faptului că Isus a avut frați și surori depline. Pe lângă genealogiile lui Isus prezentate în Evanghelia după Luca și Evanghelia după Matei, au existat câteva încercări de a stabili arborele genealogic al familiei nucleare a lui Isus: Diagrama de mai jos le aparține lui John J. Rousseau și Rami Arav (editată de Augsburg Fortress, editura oficială a Bisericii Evanghelice Luterane
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
340 - 390), care primește replica lui Ieronim (347 -420): "Helvidius îl invocă pe Tertulian ca martor și îl citează pe , episcop în Petavium. Despre Tertulian nu spun mai mult decât că nu aparținea bisericii. Iar în privința lui Victorinus,susțin ceea ce evangheliile arată - că vorbește despre frații Domnului nu ca fiind copii ai Mariei ci frați în sensul în care am explicat, prin înrudire, nu de sânge".(Against Helvidius: The Perpetual Virginity of Mary 19 [A.D. 383]) Tertulian a fost numit „părintele
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]