9,472 matches
-
discursul care utilizează cu precădere (dar nu numai) modul narativ, sau, cum ar spune Connery, un text "care este turnat și transformat într-un story sau o schiță prin folosirea tehnicii narative și retorice care în general sunt asociate cu ficțiunea" (Sourcebook xiv). Este demn de remarcat și ceea ce încearcă să realizeze jurnalismul literar narativ din punct de vedere epistemologic, opunându-se jurnalismului de senzație ca două genuri care pot fi mai departe distinse unul de altul, chiar dacă amândouă fac apel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
articolul "Italy, 1927", pe care Hemingway l-a scris pentru ziarul New Republic. O relatare la persoana a I-a despre Italia fascistă, "Italy, 1927" este remarcabilă pentru că Hemingway o va antologiza mai târziu în volumul de proză scurtă de ficțiune, intitulat Che Ti Dice la Patria. Însă ceea ce este și mai remarcabil e faptul că la prima publicare, articolul a apărut într-un ziar dedicat în special analizei știrilor sau mai degrabă analizei, foarte asemănătoare știrilor obiective, care încerca să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Atunci când ambiția narativă a jurnalismului lor literar a urmărit conștientizarea mai evidentă a relației dintre subiectivitate și lumea fenomenală, au descoperit că nu pot rămâne detașați (nu e de trecut cu vederea cazul lui Hemingway, dat fiind detașarea emoțională din ficțiunea sa care, în mod paraoxal, l-a făcut celebru) - iar acest lucru îi va transforma în niște activiști. Totuși, nu toți scriitorii sau toate publicațiile au devenit avocați ai poporului. Una dintre excepțiile remarcabile a fost articolul apărut în revista
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sale din anii 1960 au fost adunate și publicate în volumul Fame and Obscurity (Faimă și obscuritate, n. trad.) în anul 1970, Talese, unul din primii scriitori recunoscuți ca noi jurnaliști, afirmă: "Noul Jurnalism, deși este deseori citit ca o ficțiune, nu este ficțiune. El este, sau ar trebui să fie, demn de aceeași încredere ca și cel mai de încredere reportaj, deși caută un adevăr mai mare decât se poate obține prin simpla compilare a unor informații ce pot fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
1960 au fost adunate și publicate în volumul Fame and Obscurity (Faimă și obscuritate, n. trad.) în anul 1970, Talese, unul din primii scriitori recunoscuți ca noi jurnaliști, afirmă: "Noul Jurnalism, deși este deseori citit ca o ficțiune, nu este ficțiune. El este, sau ar trebui să fie, demn de aceeași încredere ca și cel mai de încredere reportaj, deși caută un adevăr mai mare decât se poate obține prin simpla compilare a unor informații ce pot fi confirmate" (vii). Talese
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
doream mai mult să fiu scriitor decât jurnalist. Îmi plăceau foarte mult povestirile, mai ales cele ale lui DeMaupassant. Voiam să scriu despre oamenii reali așa cum scrie un scriitor de povestiri, dezvăluind caracterul unei persoane... Voiam să scriu în stilul ficțiunii, dar nu voiam să schimb nici un nume. Voiam să scriu "povestiri pentru ziare"" (Wakefield, Harold Hayes 34). Unul din motivele pentru care anul 1965 este deseori considerat drept anul în care s-a dezvoltat jurnalismul literar este faptul că, la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deseori catalogat drept nou jurnalist 84, jurnalismul său gonzo, după cum a fost descris, ocupă o poziție anormală vizavi de jurnalismul narativ. Dificultatea constă în faptul că jurnalismul său, deși este narativ, conține și elemente de satiră scandaloasă, iar limita dintre ficțiune și non-ficțiune este neclară. Se spune că acesta ar fi motivul pentru care Bill Cardoso, un reporter de la ziarul National Observer, pe care Thompson l-a cunoscut în 1968 când scria despre campania electorală a lui Nixon, i-a caracterizat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
au adăugat și "literatura ficțională și politicoasă" a lui "Paulding, Irving, Cooper, Simms, Emerson" (vii, sublinierea autorului). De exemplu, în cazul lui Emerson, ceea ce odată era cunoscut sub numele de scrisori politicoase, a devenit literatură politicoasă. Mai mult decât atât, ficțiunea, care la începutul secolului al XVIII-lea era o formă cu gusturi primitive și tratată cu suspiciune chiar de moralizatorul Johnson 88, a fost și ea inclusă în această categorie. Într-o indicație elocventă a declinului sorții jurnalismului, acest discurs
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de a interpreta istoria ca parte a progresului "marilor schimbărilor ale lumii", după cum spune un mare critic al vremurilor. Citatul aparține lui Mauric Thompson și merită să fie menționat în totalitate. Multe lucruri... indică o schimbare a interesului poporului față de ficțiunea analizei personajului și problemelor sociale în favoarea romanului istoric și a caracterului romantic al aventurii eroice. Am avut o perioadă de meditație intensă, ca să nu îi spunem morbidă, direcționată în special spre problemele grave ale societății, vieții domestice, politicii și vieții
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îți spune țara?. Cu excepția titlului care s-a schimbat, textele sunt identice. Totuși, printr-o îndemânare a mâinii, jurnalismul său literar a ajuns în topul literar. Phyllis Frus ajunge chiar să îl acuze pe Hemingway "pentru garantarea despărțirii jurnalismului și ficțiunii de-a lungul liniilor ierarhice" (Politică și poetică, 91). Drept urmare, la sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50 ai secolului al XX-lea, temperamentul critic nu s-a intensificat și nu s-a adaptat la modelul de Nou Criticism despre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
clar formulată în prefața cărții Nonficțiune americană, 1900-1950 de William Van O'Connor și Frederick J. Hoffman. Ei discutau despre dificultatea clasificării nonficțiunii ca specie a literaturii, amintind de aceleași dificultățile întâlnite de savanții de astăzi: " În ciuda dificultății definirii, poezia, ficțiunea, criticismul și drama pot fi analizate ca specii literare sau pot fi cel puțin dezbătute în termeni literari. Mai ales în ziua de astăzi, nonficțiunea reprezintă o chestiune diferită" (v). Ei sugerează că viitoarele generații de savanți ar putea avea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ani mai târziu, când ia cunoștință de "interesul critic ridicat pentru nonficțiune din ultimii douăzeci de ani în general, și din secolul al XX-lea în particular, având în vedere că frontierele dintre literatură și non-literatură, și cele dintre ficțiune și non-ficțiune au devenit neclare" (Stilul, 567). Jurnalismul literar, ca susținător al conceptului general de nonficțiune, rămâne la fel de dificil de descris. Într-adevăr, într-o afirmație remarcabilă pentru puterea răsunetului ce are la bază poziția critică a lui Bakhtin, O
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
printr-o anomalie a istoriei academiei, înainte de a se "converti" la domeniul științific, Schramm a fost numit director al Iowa Writer's Workshop în anul 1934 și a fost un scriitor de nuvele desăvârșit, câștigând un premiu O. Henry pentru ficțiune în anul 1942 (11). Până la momentul întoarcerii în Iowa după propaganda făcută în Washington, Schramm devenise deja adept al "promisiunii cercetării empirice" (10). În Iowa a fost numit director al Școlii de Jurnalism ce aparținea universității, unde a început să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
implica "conotații literare". Podhoretz susține că, de multe ori, "scrierile autobiografice despre oameni care se cred romancieri, se dovedesc a fi mai interesante, mai pline de viață, mai pătrunzătoare, mai inteligente, mai puternice, mai originale - pe scurt, mai bune - decât ficțiunea creată de ei, care este văzută, în mod automat, cu mai mult respect, de ei înșiși și de toți ceilalți". Vorbind despre "marele respect" pentru ficțiune, Podhoretz constată mulțumirea literară pentru nonficțiune în momentul în care scriitorii săi găsesc de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
viață, mai pătrunzătoare, mai inteligente, mai puternice, mai originale - pe scurt, mai bune - decât ficțiunea creată de ei, care este văzută, în mod automat, cu mai mult respect, de ei înșiși și de toți ceilalți". Vorbind despre "marele respect" pentru ficțiune, Podhoretz constată mulțumirea literară pentru nonficțiune în momentul în care scriitorii săi găsesc de cuviință să se ocupe de formă. Acesta continuă: Într-adevăr, unii romancieri (și mulți poeți) tind să își exprime mulțumirea sau disprețul pentru proza [nonficțională] chiar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ale lui Wolfe prin aceea că ele se concentrează pe o analiză mult mai sofisticată a strategiilor retorice. Există două volume care marchează eforturile de înțelegere a genului sub forma unor studii literare: John Haollowell Fact and Fiction (Fapt și ficțiune, 1977) și John Hellmann Fables of Fact (Povești despre fapte, 1981). Hollowell propune o analiză care să examineze schimbările de stil din jurnalism, a rolului artistului și a producției artistice, și în cele din urmă a schimbărilor în scrisul imaginativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
preponderent pe care îl ocupă subiectivitatea scriitorului în text, cât și în încercarea autorului de a converti adâncimea psihologică a "temei" despre care scrie (22, 52-53, 25). Hellmann argumentează că noul jurnalism este în mod fundamental un exemplu de nouă ficțiune așa cum era în mod curent în anii '60 ai secolului al XX-lea. Ipoteza lui este că forma de expresie se angajează într-o structură generativă de narațiune care derivă din conștientul colectiv și care se impune asupra experienței ca
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
analiza stilistică sau observațiile asupra convențiilor stilistice ca mijloace pentru analiza a ceea ce ea denumește de preferință "literatura nonficțională" (Stylistics 29). Printre teoreticienii literari care s-au aplecat și asupra jurnalismului literar ca fiind cuprins în aria mai largă a ficțiunii se numără și Kathy Smith. În John McPhee Balance the Act - John McPhee și echilibrul acțiunii - ea propune ideea că povestea adevărată așa cum e reprezentată în scrierile lui McPhee este o contradicție de termeni pentru că folosește tehnica ficțională (226). Aici
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
povestea adevărată așa cum e reprezentată în scrierile lui McPhee este o contradicție de termeni pentru că folosește tehnica ficțională (226). Aici găsește argumentația de sprijin care descinde de pe linia Hellmann și Hollowell care ar fi caracterizat poveștile adevărate ca pe niște ficțiuni deghizate. La fel procedează și Lars Ole Sauerberg în Fact and Fiction - Faptele și Ficțiunea. Sauerberg adoptă un punct de vedere apropiat de cel al lui Hellmann atunci cînd scrie că jurnalismul literar/nonficțiunea rămân în chip fundamental forme de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
folosește tehnica ficțională (226). Aici găsește argumentația de sprijin care descinde de pe linia Hellmann și Hollowell care ar fi caracterizat poveștile adevărate ca pe niște ficțiuni deghizate. La fel procedează și Lars Ole Sauerberg în Fact and Fiction - Faptele și Ficțiunea. Sauerberg adoptă un punct de vedere apropiat de cel al lui Hellmann atunci cînd scrie că jurnalismul literar/nonficțiunea rămân în chip fundamental forme de narațiune ficțională. Mai departe procedează la o înlăturare completă a granițelor dintre jurnalismul literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
adoptă un punct de vedere apropiat de cel al lui Hellmann atunci cînd scrie că jurnalismul literar/nonficțiunea rămân în chip fundamental forme de narațiune ficțională. Mai departe procedează la o înlăturare completă a granițelor dintre jurnalismul literar narativ și ficțiunea tradițională, discutând în același context lucrări care sunt considerate în chip tradițional ca aparținînd ficțiunii, așa cum este Texas de James Michener și altele considerate a fi nonficțiune, cum ar fi In Cold Blood a lui Truman Capote. În grupul de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismul literar/nonficțiunea rămân în chip fundamental forme de narațiune ficțională. Mai departe procedează la o înlăturare completă a granițelor dintre jurnalismul literar narativ și ficțiunea tradițională, discutând în același context lucrări care sunt considerate în chip tradițional ca aparținînd ficțiunii, așa cum este Texas de James Michener și altele considerate a fi nonficțiune, cum ar fi In Cold Blood a lui Truman Capote. În grupul de studii culturale se află și John J. Pauly, al cărui articol The Politics of the
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nonficționale) de Eric Heyne. Zavarzadeh scoate la lumină subiectivismul din expresia lingvistică dar remarcă de asemenea că statutul fenomenologic al lumii nu poate fi negat (226). Și, drept ultimă consecință, "tensiunea dintre energia centrifugală a realității și forța centripitală a ficțiunii produce câmpuri duble de referință în nuvela nonficțională și o distinge atât de nuvela de ficțiune cât și de istoria factuală" (226). În afară de aceasta rezultă, așa sugerează el, o narațiune neutră a "interpretării zero" ale cărei ambiții în neutralitatea ei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că statutul fenomenologic al lumii nu poate fi negat (226). Și, drept ultimă consecință, "tensiunea dintre energia centrifugală a realității și forța centripitală a ficțiunii produce câmpuri duble de referință în nuvela nonficțională și o distinge atât de nuvela de ficțiune cât și de istoria factuală" (226). În afară de aceasta rezultă, așa sugerează el, o narațiune neutră a "interpretării zero" ale cărei ambiții în neutralitatea ei sunt de a reflecta absurditatea lumii (40). Așa cum sugerează titlul lucrării lui Heyne, autorul se concentrează
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
interviuri, ori transcripții. Totuși anumiți critici au dovedit, notează Heyne, că Truman Capote a inventat sau imaginat anumite pasaje din carte. Aceste descoperiri diminuează caracterul adecvării factuale a lucrării dar nu schimbă statutul cărții In Cold Blood de la nonficțiune la ficțiune, pentru că, așa cum declară Heyne, cartea nu este un "triumf" al ficțiunii asupra nonficțiunii ci al minciunii asupra "spunerii adevărate". Intenția auctorială și efectul asupra publicului sunt cheile care disting jurnalismul literar/nonficțiunea între formele literare, după părerea lui Heyne. Un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]