7,390 matches
-
oferi un suport explicativ diferitelor fenomene din educația adulților, în măsura în care acestea aveau o necesară relevanță explicativă. Totuși, R. Usher și I. Bryant (1989, pp. 45-60) sunt ezitanți cu privire la folosirea transferurilor din alte științe și la considerarea diferitelor științe limitrofe drept fundamente pentru educația adulților, considerând că activitatea psihologilor, sociologilor etc. este diferită de cea a educatorilor, ariile lor de preocupare șifocalizare în elaborarea teoriilor fiind diferite. Astfel, deși folosesc concepte similare, ei le atribuie înțelesuri diferite, deoarece au scopuri explicative diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
complex, cu exersarea practică a celor învățate. Dezvoltările cognitiviștilor sunt pe larg folosite pentru explicarea evoluției cognitive la vârsta adultă și a modului în care funcționează procesele de învățare, pentru dezvoltarea metacompetenței de a învăța cum să înveți. Psihologia ca fundament explicativ al educației adulților poate fi regăsită și în valorificările în acest câmp disciplinar ale diferitelor elaborări din psihologia dezvoltării (în diferitele stadii ale vieții, la diferite vârste), psihologia socială, personalitate, psihologia experimentală sau cea clinică, psiho-gerontologie sau, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ale diferitelor elaborări din psihologia dezvoltării (în diferitele stadii ale vieții, la diferite vârste), psihologia socială, personalitate, psihologia experimentală sau cea clinică, psiho-gerontologie sau, mai ales, psihologia educației (de exemplu, teoriile motivaționale, care explică rolul motivației în învățare). Dacă în fundamentul psihologic teoriile dezvoltate sunt centrate mai mult pe adult și pe mecanismele învățării lui, de multe ori analizate în mod abstract, rupte de contextul social - o învățare atemporală -, prin fundamentul sociologic se aduce în discuție impactul relației individului cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
teoriile motivaționale, care explică rolul motivației în învățare). Dacă în fundamentul psihologic teoriile dezvoltate sunt centrate mai mult pe adult și pe mecanismele învățării lui, de multe ori analizate în mod abstract, rupte de contextul social - o învățare atemporală -, prin fundamentul sociologic se aduce în discuție impactul relației individului cu ceilalți, cu mediul înconjurător, cu contextul sociocultural. Individul este eminamente o ființă socială, învățarea producându-se prin interacțiune cu ceilalți: învățând cu ei și de la ei, așa cum punctează teoriile învățării sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
diversitatea ideilor, oamenilor și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în evoluția educației adulților sau cele privind mediul sociocultural, structura și funcționarea instituțiilor educaționale. Antropologia educațională, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
problematicile de ordin antropologic într-o argumentare științifică a conceperii unor demersuri intervenționiste adaptate comunității celor vizați. Aspectele de ordin antropologic menționate, chiar dacă acționează difuz, au un efect constant și puternic, motiv pentru care este necesară luarea lor în considerare. Fundamentul filosofic este cel ce reunește principiile și valorile ce orientează o concepție sau alta asupra educației adulților, a modului în care adultul învață de sprijinul de care are nevoie în acest sens. De multe ori, nu poate fi stabilită o
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Z. (coord.) (2001), International Handbook on Lifelong Learning, vol. I, Kluwer Academic Publishing, Boston. Bron, A.; Schemmann, M. (ed.) (2002), Social Science Theories in Adult Education Research, Bochum Studies in International Adult Education LIT Verlag, Munster. Dave, R.H. (coord.) (1991), Fundamentele educației permanente, Editura Didactică și Pedagogică, București. Delors, J. (coord.) (2000), Comoara lăuntrică. Raportul UNESCO al Comisiei Internaționale pentru educație în secolul XXI, Editura Polirom, Iași. English, L.M. (ed.) (2005), International Encyclopedia of Adult Education, Palgrave MacMillan, New York. Faure, E.
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în ascultare a populației, în aceste limite greu acceptabile, degradante, încălcând sub toate aspectele drepturile omului, necesita o permanentă supraveghere. Aceasta a fost asigurată de structurile Securității românești (Deletant, 2001), inițiate cu sprijin și în colaborare cu NKGB-ul, pe fundamentul vechiului serviciu de Siguranță, creat în 1938, în împrejurările istorice legate de Al Doilea Război Mondial. Nu mai există nici un fel de participare reală, activă, socială, a majorității românilor la decizii și la înfăptuirea lor (Nelson, 1980). Viața în societatea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
boală severă a copilului, părinții preferă să ascundă copilului adevărul, „pentru a-l proteja”, ceea ce realizează este de fapt un sentiment de trădare, de pierdere a încrederii în părinte, pe care îl va trăi copilul. Cum încrederea în părinte este fundamentul încrederii în lumea în care trăiești, a încrederii în sine însuși, copiii mințiți sau pur și simplu considerați prea mici pentru a le comunica o situație de familie importantă, vor dezvolta un sentiment al neîncrederii în ceilalți, al singurătății și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
șef”. Această situație se datorează lipsei de specialiști în supervizare, ceea ce se însoțește cu un alt factor de risc: distorsionarea sensului conceptului de supervizare profesională. 1.10. Neurobiologia emoțiilor Construcția explicațiilor privind violența, trauma și reziliența are nevoie de un fundament în neurobiologie deoarece starea mentală a individului „se dezvoltă la interfața dintre procesele neurofiziologice și relațiile interpersonale”(Siegel, 1999, p. 21). Numeroase tulburări comportamentale ale copiilor au la bază evenimente traumatice petrecute în copilăria timpurie. Când avem de-a face
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ONU), care înlocuiește Liga Națiunilor. în 1948, ONU impune Declarația Universală a Drepturilor Omului. în Preambulul acesteia, marcat de ororile conflagrației abia încheiate, Declarația stipula „recunoașterea demnității inerente și al drepturilor egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei omenirii pe fundamentul libertății, al justiției și păcii în lume”. Tot în Preambul se menționează că „toți oamenii sunt născuți liberi și egali în demnitate și drepturi. Ei sunt înzestrați cu rațiune și conștiință și trebuie să acționeze unul față de celălalt în spiritul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Cu referire la eficiența reacției din prezentul individului, reziliența poate fi definită ca o capacitate a persoanei de a face față adversităților și a-și continua dezvoltarea personală. Privită la nivelul vieții, reziliența este un produs dinamic al confluenței unor fundamente pozitive timpurii cu factorii de suport din viața curentă a individului (Stroufe, Coffino, Carlson, 2010). în ceea ce privește comunitatea, preluând descrierea făcută de Kimhi și Shamai (2004), Șerban Ionescu (2008, p. 5) identifică trei direcții de definire a conceptului de reziliență comunitară
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unor schimbări pozitive, mai ales când se cunosc momentele de sensibilitate sporită, precum și factorii protectivi cei mai adecvați momentului. Stroufe și colaboratorii săi (2010, p. 45) argumentează ideea că, în cazul schimbărilor pozitive, factorul care facilitează reziliența persoanei este un „fundament timpuriu pozitiv combinat cu suportul curent”. Fundamentul timpuriu se referă la experiențele și relațiile cu adulții semnificativi copilului din prima perioadă a copilăriei sale. Reziliența apare ca o capacitate de moment a individului construită prin compunerea vectorială a tuturor experiențelor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cunosc momentele de sensibilitate sporită, precum și factorii protectivi cei mai adecvați momentului. Stroufe și colaboratorii săi (2010, p. 45) argumentează ideea că, în cazul schimbărilor pozitive, factorul care facilitează reziliența persoanei este un „fundament timpuriu pozitiv combinat cu suportul curent”. Fundamentul timpuriu se referă la experiențele și relațiile cu adulții semnificativi copilului din prima perioadă a copilăriei sale. Reziliența apare ca o capacitate de moment a individului construită prin compunerea vectorială a tuturor experiențelor anterioare, pe fundamentul celor din copilăria timpurie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
combinat cu suportul curent”. Fundamentul timpuriu se referă la experiențele și relațiile cu adulții semnificativi copilului din prima perioadă a copilăriei sale. Reziliența apare ca o capacitate de moment a individului construită prin compunerea vectorială a tuturor experiențelor anterioare, pe fundamentul celor din copilăria timpurie. ținând seama de larga varietate de manifestare a rezilienței unei persoane, cu posibilitatea de a se dovedi rezilientă față de anumite adversități sau factori de risc, dar mai puțin rezilientă față de alții, enumerarea factorilor componenți ai rezilienței
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unei iluzii de control asupra evenimentelor incontrolabile; facilitarea unui sentiment de ușurare și pace chiar în mijlocul unor evenimente extrem de stresante; stimularea sentimentului de înfrățire cu ceilalți; schimbarea existenței individului prin forța mântuitoare a religiei. coping-ul diadic sau colectiv, având ca fundament ideea că o situație intens stresantă nu afectează doar persoana, ci și familia acesteia și mai ales partenerul de viață. Este un coping centrat pe relație. Există și mecanisme de coping colective, tot așa cum există traume colective. Printre mecanismele colective
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai rezilientă decât alta. Michael Rutter susține că potențialul genetic al persoanei de a răspunde la riscurile din mediu, precum și reacțiile neurofiziologice, în bună măsură prescrise genetic, la schimbările neașteptate și întâmplătoare din mediu, ar trebui mai mult studiate, ca fundamente ale rezilienței. Așadar „supraviețuitorii” ar avea o dotare genetică specială care-i face capabili să răspundă adecvat schimbărilor. Această idee este de altfel susținută, la polul opus, al patologiei, de câteva studii care evidențiază frecvența crescută a copiilor care dezvoltă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
calde, sensibile cu nevoile copilului, el promovează încrederea copilului în adultul care-l îngrijește, încrederea în lume și sentimentul valorii de sine a copilului. încrederea în ceilalți, sentimentul că poți fi ajutat, că ești important și valoros pentru ceilalți alcătuiesc fundamentul rezilienței copilului și a unei dezvoltări adaptate. Adecvarea dintre funcționarea copilului și responsivitatea îngrijitorului influențează răspunsurile socioemoționale ale copilului, calitatea prieteniilor, nivelul altruismului și al dezvoltării morale, precum și stadiul dezvoltării cognitive și al achizițiilor școlare. Copiii cu atașament securizant au
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sprijinului post-aderare acordat României de Uniunea Europeană. Aceste elemente pot constitui În continuare motorul politic al procesului de reformă. Al doilea tip de perspectivă, În care alege să se Înscrie această lucrare, se poate manifesta concomitent cu primul. Acesta acceptă un fundament al reformei În care obiectivele legate de relația instituțional-administrativă cu Uniunea Europeană sunt subîntinse de cele care poziționează relația dintre politicile publice și administrație numai ca rezultat al unui raport contractual Între guvernați și guvernanți. Acestea sunt asociate cu deciziile de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
prezentare a contextului european al formulării politicilor publice de gen și propune un demers de formulare a acestora care le acceptă conținutul ca fiind direct determinat de gradul de acceptare al acestui subiect relevant pentru societatea românească, În special ca fundament al dezvoltării unor politici publice corespunzătoare. Următorul studiu („Analiza gestionării banilor publici prin apelul la rețelele sociale - programul «Cornul și laptele»”, semnat de Gabriel Hâncean) tratează modalitatea În care a fost implementat programul „Cornul și laptele” din perspectiva rețelelor formate
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
publice face obiectul politicilor publice. Iar esențial pentru un bun public este tipul deciziei de furnizare, și anume caracterul ei comunitar. Astfel, bunurile publice sunt Întotdeauna rezultatul unor acțiuni colective, realizate la nivelul Întregii comunități relevante. Aceste acțiuni colective reprezintă fundamentul politicilor publice. Cum am putea realiza acest tip de acțiuni colective Într-un mod eficient? Cum am putea furniza politici publice eficiente? Răspunsul, ce va fi dezvoltat În cea de-a doua parte a studiului, pleacă de la faptul că instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
unui discurs, premisele sunt utilizate În vederea obținerii, pe baza unui argument, a unei concluzii. Adevărul unei concluzii este fundamentat pe adevărul premiselor, precum și pe corectitudinea procesului de extragere a concluziei din premise. Presupozițiile, În sensul folosit În această lucrare, constituie fundamentul formulării unor premise. Presupozițiile pot fi legate de un sistem de credințe de a cărui coerență depinde fiabilitatea primelor. De exemplu, o propoziție (care poate sta ca premisă În cadrul unui raționament) de genul „Fratele meu este student” conține presupoziția că
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
este sinonimă cu chestionarea unor propoziții de genul „adoptarea acestui model al formulării politicilor publice poate asigura o Îmbunătățire a capacității administrative”, ci vizează zona constitutivă a unui demers de reformare ce se desfășoară la nivelul unor presupoziții asumate ca fundament al reformei. În cadrul studiului, voi adopta aceste sensuri pentru conceptele de presupoziție, respectiv premisă. Această incompatibilitate nu trebuie pusă pe seama adoptării unor „forme fără fond”, ci trebuie considerată un semnal privind importanța pe care o poate avea Înțelegerea reformei ca
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
căror Înlăturare justifică demersul de reformare. În aceste condiții, considerarea reformei ca fiind condiționată de schimbarea „mentalităților” este irelevantă pentru atingerea unui obiectiv cum este cel al creșterii capacității administrative. Atingerea unui astfel de obiectiv presupune o alegere ideologică privind fundamentele unui sistem de organizare a administrației, și mai puțin schimbarea caracterului preferințelor indivizilor ce acționează În cadrul ei. Această alegere implică, printre altele, adoptarea unor presupoziții cu privire la sistemul de stimulente, la raportul dintre diferiți actori din cadrul administrației, dar și la cei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
interministeriale și, mai târziu, prin introducerea planurilor strategice care vizează, printre altele, coordonarea pe orizontală la nivel ministerial (interdepartamental); - crearea unui mecanism de corelare a priorităților de politici publice cu bugetul (introducerea planurilor strategice la nivelul ministerelor urmează să asigure fundamentul conceptual pentru introducerea programelor ca bază pentru formarea bugetului de stat)1. Îndeplinirea acestui obiectiv implică asigurarea unei colaborări permanente Între Ministerul Finanțelor Publice și SGG. Aceste direcții ale reformei se revendică de la un cadru conceptual conform căruia coerența este
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]