7,158 matches
-
S. a apărut pentru prima dată poezia Viața la țară a lui Al. Depărățeanu, însoțită de o prezentare a activității poetului, care murise în 1865. O rubrică de „ecouri” teatrale și literare urmărește viața artistică din săptămâna care precedă apariția gazetei, alta, denumită „Vorba vorbei”, îi satirizează pe autorii netalentați sau pe plagiatori. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
banii. Este posibil ca Macedonski să fi scris articole politice și mai înainte, nu însă în primele numere, ci doar după 12 aprilie, când, într-o notă, era criticat pentru o poezie din „Telegraful”. De altfel, cu numărul 8 aspectul gazetei se îmbunătățește sub raport stilistic și, într-o măsură, chiar structura se modifică, preocupările culturale și literare căpătând un loc din ce în ce mai mare. După câteva luni, la 20 iulie, poetul afirmă într-un articol că este unul din directori, iar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290508_a_291837]
-
amurgului”, VBA, 1937, 10; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „Raza”, 1939, 384; Sergiu Matei Nica, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Radu Cosmin, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, U, 1937, 279; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, „Gazeta Basarabiei”, 1937, 593; Margareta Popescu, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului” și „Slove de jar”, F, 1942, 3-4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 125-126; Colesnic, Basarabia, II, 144-149; Lotis Dolenga, în Femei din Moldova, coordonator Iurie Colesnic, Chișinău, 2000, 100-101. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
în filologie, cu teza Opera literară a lui Lucian Blaga, publicată în 1976. Între 1963 și 1965 a fost lector la Universitatea „Humboldt” din Berlin, iar între 1975 și 1978, la Universitatea din Graz (Austria). Debutează încă din studenție la „Gazeta literară” (1960), cu un articol despre teatrul lui Horia Lovinescu. Colaborează la „Contemporanul”, „Teatrul”, „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum”, „Viața românească”, „Analele Universității București” ș.a. În 1969 publică primul volum, studiul Anton Pann. După un lung
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
redactor al acestei foi „pentru învățătură și petrecere” era Bartolomeu Baiulescu. M. r. trebuia să fie un buletin profesional și totodată o publicație de literatură națională. Redactorul își propune să publice lucrări literare pe înțelesul cititorilor cărora le este destinată gazeta. Cele mai multe dintre scrierile incluse sunt reproduse din alte jurnale și reviste românești („Convorbiri literare”, „Tribuna”, revistele lui N.T. Orășanu ș.a.). Numele întâlnite în mod obișnuit sunt cele ale lui V. Alecsandri, Anton Pann, Iacob Mureșianu, N.T. Orășanu, G. Coșbuc, I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288095_a_289424]
-
și tineret”. Cu versuri, proză, eseuri, cronici și traduceri mai e prezent de-a lungul timpului la „Bilete de papagal”, „Viața literară”, „Dacia”, „Azi”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Vitrina literară”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Tempo” (Milano), „Il dramma”, „Europa letteraria”, „Mezzogiorno”, „La fiera letteraria” ș.a. Este admis în Societatea Scriitorilor Români în 1936. Din 1939 începe să funcționeze, cu intermitențe, ca asistent la Catedra de limba italiană de la Academia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
, gazetă politică și literară editată la București, bisăptămânal, între 6 septembrie 1859 și mai 1870, 1 noiembrie 1872 și 25 decembrie 1879, 13 noiembrie 1880 și martie 1881, 30 august 1882 și 6 aprilie 1888. Apariția fragmentată se explică prin desele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]
-
câteva note critice. Semnificativ va fi, totuși, studiul Ion Pillat, poet al tradiției, apărut în „Revista Fundațiilor Regale”, în septembrie 1942. Va colabora la „Revista Cercului Literar” din Sibiu, „Revista Fundațiilor Regale”, „Almanahul literar”, „Steaua”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Jurnalul literar”. A semnat în perioada 1947-1957, folosind și pseudonimul impus Dan Costa, texte obediente față de canonul realismului socialist; un exemplu de o stridență extremă ar fi Naționalism și cosmopolitism în literatura română, publicat în 1949, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
ale unor instituții cu care Ion Creangă a intrat în relație, ceea ce are drept rezultat completări și corecții ale unor informații. Altă carte, Arghezi necunoscut. Zbuciumul vieții și zidirea operei (1998), se impune tot prin minuție, cercetarea atentă a colecției „Gazeta Bucureștilor” (1916-1918) oferind elemente inedite în legătură cu o împrejurare de viață despre care Tudor Arghezi s-a dovedit extrem de parcimonios în declarații: istoricul literar găsește în paginile versiunii românești a ziarului patruzeci și șase de articole semnate de poet cu pseudonimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
, gazetă politică și literară apărută la București, bisăptămânal, din 5 septembrie până la 29 decembrie 1861. Un I. A. Comăneanu este redactorul acestei publicații ale cărei simpatii se îndreaptă către grupările politice de centru, nedecise încă între liberali și conservatori. Colaboratori literari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289034_a_290363]
-
își afirmă si-multan fidelitatea "național-bolșevică" atribuind excesele comunismului evreului Troțki și nu lui Lenin. Ea va ponegri Occidentul, depravarea generată de "cultura rock" și de pornogra-fie. Mai cu seamă va rămîne fidelă cîtorva sectoare elevate ale Partidului comunist, săptămînalului Roman Gazeta publicat de către Comitetul de stat pentru editare, format din membri ai Uniunii Scriitorilor ca Proskarin sau Mikhail Alekseev, academicianul Uglov și notabilități ale nomenclaturii militare.343 Mai paradoxală este atitudinea rezervată, aproape la fel de naționalistă, a unor personalități considerate de către Vest
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu își va finaliza studiile. În schimb, va fi absolvent al unor cursuri de doi ani la Universitatea serală de marxism-leninism. Intră în gazetărie în 1945, ca redactor la „Tinerețea”, „Tânărul muncitor” și „Scânteia tineretului”. Trece secretar de redacție la „Gazeta literară” (1954-1956), redactor la „Scânteia” (1956- 1957), „Teatrul” (1957-1959) și din nou la „Gazeta literară” (1959-1960), colaborând și la alte publicații. Cofondator, alături de Radu Beligan, al Teatrului de Comedie (1961), lucrează aici în calitate de consilier artistic. În 1977 emigrează în Israel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
doi ani la Universitatea serală de marxism-leninism. Intră în gazetărie în 1945, ca redactor la „Tinerețea”, „Tânărul muncitor” și „Scânteia tineretului”. Trece secretar de redacție la „Gazeta literară” (1954-1956), redactor la „Scânteia” (1956- 1957), „Teatrul” (1957-1959) și din nou la „Gazeta literară” (1959-1960), colaborând și la alte publicații. Cofondator, alături de Radu Beligan, al Teatrului de Comedie (1961), lucrează aici în calitate de consilier artistic. În 1977 emigrează în Israel, unde va fi mai bine de zece ani angajat la Eth Hatefutsoth, muzeul diasporei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Teologie din Cernăuți. Urmează liceul și Facultatea de Drept din același oraș, absolvită în 1886. Își continuă studiile la Innsbruck și Viena, obținând doctoratul în 1894. În paralel, colaborează cu articole de istorie și cu versuri la „Convorbiri literare”, „Candela”, „Gazeta Bucovinei”, „Revista politică” ș.a. Ales deputat în Parlamentul de la Viena (1897), devine și redactor al publicației „Foile legilor imperiale”. Ca deputat în Dieta Bucovinei, activează cu dăruire, fiind un talentat orator și organizator al Partidului Național Român. În urma unor intrigi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
păstrătoare de neam și de tradiție, are un rol mare în viața noastră din trecut”) atestă factura sămănătoristă și dă seamă de confuzia acesteia cu tradiționalismul, pe care, de fapt, revista îl practică. Lui N. Iorga, „membru de onoare” al gazetei, i se publică, sub titlul Reviste regionale (8-9/1924-1925), o scrisoare deschisă adresată redacției. Aici Iorga generalizează ex cathedra asupra datoriei unei publicații regionale, care n-ar fi aceea „de a înfățișa viața generală în reducțiunea firească a unui interes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
poli, personalități discutate mai mult sau mai puțin critic, care reprezentau România de dinainte de război, o Românie pe cale de dispariție violentă. Se editau ziare. Comitetul Național Român scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazetă șapirografiată foarte bine documentată, cîteodată de scandal, dar nu de șantaj, cum afirmă astăzi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al românilor din exil, vreme de mulți ani singura sursă de informare a diasporei române. Emigrația era Îndușmănită
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
menține legătura cu românii liberi”. De aceea, „am stabilit ca Buletinul franțuzesc să-l răspîndim În toate țările din Europa și În principalele din America de Sud. Vom Începe deci prin a trimite corespondenților noștri, ce urmează să-l răspîndească la principalele gazete, la legațiile din țara respectivă și la ministere, precum și la personalitățile și prietenii României [...]. M-am gîndit Însă că un buletin În limba franceză nu atinge publicul de limba engleză care din punct de vedere politic este cel mai important
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vorbi, ci de un bîlci de generații” (p. 205). De asemenea, autoarea spune că „timp de douăzeci de ani, În România, scriitorii care s-au acomodat cu vremile au sfîrșit prin a răspîndi această credință falsă că «ce scrii la gazetă» n-are importanță, din clipa În care prin acest subterfugiu poți să-ți păstrezi opera curată”. Astfel și răspunderea față de cuvînt este sporită, indiferent de locul unde ai folosi acest cuvînt căci „nu poți să te Înfiori de condiția tragică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dată se puteau concentra exclusiv spre dezvoltarea propriilor instituții”. O importantă parte a sumarului este rezervată unor subiecte de interes general, precum Vatra Românească, Episcopia Ortodoxă Română din America: 1984-1995, Centrul de Studii și Documentare, A 65-a aniversare a gazetei „Solia”, Evoluția noilor comunități ale românilor-americani, Relațiile românilor americani cu „țara veche” etc. În același timp, cei interesați de cunoașterea unor personalități ale acestei componente etnice a americanismului vor putea citi intervenții ca Arhiepiscopul Valerian D. Trifa, scriitor de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, periodic care a apărut la București, săptămânal, între 18 septembrie 1860 și 19 martie 1861. Proprietar și editor al gazetei, subintitulată „Jurnal universal”, era Carol Popp de Szathmary, iar redactor responsabil, Al. Zanne, scriitor, traducător, publicist politic și prieten devotat al lui Dimitrie Bolintineanu. I. trebuie socotită însă mai degrabă între periodicele lui Bolintineanu, deoarece în tot timpul apariției a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]
-
lui I. L. Caragiale. Ziarul, după cum își va aminti mai târziu Caragiale, este scos din inițiativa lui Damé, gazetar întreprinzător, ca să cultive „entuziasmul popular pe chestiunea independenței”. Câteva articole „de entuziasm” și multe știri de pe câmpul de luptă, transcrise cele mai multe din gazetele vieneze, alcătuiesc un material publicistic de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la tirajul, imens pentru vremea aceea, de 1800 de exemplare. Dar o știre eronată, prin care se anunță prematur căderea Plevnei, pune capăt întreprinderii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
din inițiativa lui Damé, gazetar întreprinzător, ca să cultive „entuziasmul popular pe chestiunea independenței”. Câteva articole „de entuziasm” și multe știri de pe câmpul de luptă, transcrise cele mai multe din gazetele vieneze, alcătuiesc un material publicistic de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la tirajul, imens pentru vremea aceea, de 1800 de exemplare. Dar o știre eronată, prin care se anunță prematur căderea Plevnei, pune capăt întreprinderii, primejduind totodată și pe redactori, atacați de „publicul” indignat. În numărul păstrat, Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
didactic și o vreme prodecan (1968-1972) la Facultatea de Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” și, în paralel, inspector general al teatrelor (1973-1980) în cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Colaborează cu articole și cronici dramatice la „Gazeta literară”, „Teatrul”, „Scânteia”, „Familia” ș.a. Cercetător specializat în istoria teatrului românesc, V. a prefațat ediții din scrierile lui Victor Eftimiu, Ioan I. Livescu, Tudor Mușatescu și a îngrijit volume de memorialistică ale unor personalități din lumea teatrală (Lucia Sturdza Bulandra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
întemeietorii și principalii colaboratori la „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”, pe care a condus-o din iulie 1866 până în decembrie 1869. În coloanele acestei reviste, precum și în „Almanahul Societății Academice Social-Literare «România Jună»”, „Arhiva”, „Candela”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, „Vatra” ș.a. i-au apărut cronici și articole, studii de istorie, de lingvistică și istorie literară, studii și culegeri de folclor. Cunoscut și apreciat, S. va fi ales în 1866 membru al Societății Literare Române (Academia Română). Era, totuși, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
izbutite ca realizare artistică, orațiile de nuntă prezentate sunt însoțite de note explicative și alcătuiesc o succintă schiță monografică a acestui ceremonial. Un apel pentru adunarea poveștilor, cântecelor, cimiliturilor și descântecelor populare, publicat de S. în 1858, mai întâi în „Gazeta Transilvaniei”, apoi în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu are urmări. În primul număr din „Foaia Soțietății...” i-a apărut un studiu de folclor în care se ocupă de originea și semnificația refrenului „O, Lere Doamne” din colindele românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]