11,589 matches
-
sine nu înseamnă că nu are aceeași soartă: singurătatea, care atrage viciile, beția, petrecerile și curvăsăriile ruinătoare ale voinței, gustul bizar al ratării, filozofia adecvată și ranchiuna nedomolită împotriva celor care realizează ceva. În acest sens noi românii știm multe. Geniul e persiflat fiindcă așa-zisele personalități care promiseseră mari creații nu mai credeau în nimic... Forța de a înfrunta singurătatea, renunțare la tot, familie, soție, copii, prietenia cu alte familii, soții și copii, o au puțini, iar eu nu știam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu cu prietenul tău la braseria voastră, azi n-am gătit nimic, n-am găsit carne... Vorba lui Bacovia (mă surprindeau asemenea referiri neașteptate)... iar lucrurile au început să dispară... Unii spun că bine le-a făcut, sau că un geniu se va naște. Până să se nască geniul, vad că bine ne-a făcut nouă, că nu mai avem ce mînca." Iar alteori: "De ce nu-mi spui că ți-a căzut un nasture de la pantalon? Nu ți-l cos eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-am gătit nimic, n-am găsit carne... Vorba lui Bacovia (mă surprindeau asemenea referiri neașteptate)... iar lucrurile au început să dispară... Unii spun că bine le-a făcut, sau că un geniu se va naște. Până să se nască geniul, vad că bine ne-a făcut nouă, că nu mai avem ce mînca." Iar alteori: "De ce nu-mi spui că ți-a căzut un nasture de la pantalon? Nu ți-l cos eu, n-ai nici o grijă, ți-l coase Ana
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai târziu, sau chiar pe neașteptate, cum s-a întîmplat la noi... Au știut cu abilitate să sugereze oamenilor că sărăcia și chiar mizeria e o stare naturală cu care trebuie să te obișnuiești, deși timpurile se schimbaseră... Au speculat geniul oamenilor simpli de a putea trăi din salarii mici, de a se descurca, numai ei știau cum, de la o lună la alta, veșnic îndatorați și traversând o viață fără speranța unei ușurări de greutatea ei care le apăsa umerii. Mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să reacționeze, făcuse o greșeală că încercase "să bage pumnul în gură" vorbitorilor, când în mod firesc scriitorii înșiși își vor băga pumnul în gură unii altora. Desbinarea lor de totdeauna alimentată de trufia lor firească (fiecare se credea un geniu!) era cunoscută. Totuși din când în când ridica fruntea, se întrerupea din scris și întreba pe câte unul cu o curiozitate nesimulată: "Cum te împiedică să scrii?" îl simțise după felul cum vorbea că o să-l facă să se bâlbâie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
actuală a omului? Nu se împăcau, dar nu mă neliniștii. Îmi spuneam că Gnoza va fi probabil actuală în clipa când dominația ticăloșilor va determina o reacție a partizanilor vechilor valori și noua religie sugerată de mine, după ce un puternic geniu o va prelua (fiindcă nu eram smintit să cred că și eu ași fi un astfel de geniu!), se va răspândi și va intra în conflict cu partizanii lui Belial (așa au fost numiți de un vizionar american cei care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în clipa când dominația ticăloșilor va determina o reacție a partizanilor vechilor valori și noua religie sugerată de mine, după ce un puternic geniu o va prelua (fiindcă nu eram smintit să cred că și eu ași fi un astfel de geniu!), se va răspândi și va intra în conflict cu partizanii lui Belial (așa au fost numiți de un vizionar american cei care au determinat odinioară distrugerea Atlantidei; noul Belial ar urma să-și facă apariția, fiindcă terenul este pregătit)... " Cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o sticlă de bere; merită s-o relatez, deoarece în secolul trecut justiția franceză a condamnat astfel un om la ocnă pentru furt prin efracțiune și anume spargerea geamului unei brutării și însușirea unei pâini... Din această insignifiantă întîmplare, un geniu a dat naștere unei epopei grandioase, în care lipsa de înțelegere e pusă la zid, iar fanatismul rigid și implacabil al apărătorului legii sancționat (Javert se sinucide). Ei bine, într-o zi un milițian (un Javert derizoriu) îmi aduce și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o treaptă lipsea - dacă nu erai atent, îți puteai rupe picioarele pe marmura postpașoptistă. În colțul cu decanatul, studenții se sprijineau de craniul de piatră al lui Eminescu. Striveau în fiecare an țigările pe plăcile albe, sub privirea inertă a geniului; ochii îi sclipeau halucinați, montați greșit pe exterior, ca două mingi de golf. În partea opusă, mai mic, dar la fel de popular, trona Densusianu: scurtat sub gât, cu freza linsă, vizibil asemănător cu Hitler. Jos, la subsol, se mutaseră fochiștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și le făcea maxilarele să se deschidă și să se închidă ritmic, în căscaturi largi și sănătoase. Îi invidiam. Pentru ei literatura era o sumă de-afișe cu mutre luate din cărți, sub care veneau câteva explicații tip cazier: „EMINESCU - GENIUL NEPERECHE“, „ION BARBU - AUTOR ERMETIC“ sau „ARGHEZI - POETUL MEȘTEȘUGAR“. Mi-l și imaginam pe bietul Arghezi suflând în forjă, punând mâna pe daltă și clește și-apucându-se să bubuie vreo două-trei grămezi de cuvinte pe nicovală, pentru a rămâne, preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Paul și Bidileanu sunt scrise de una și-aceeași persoană, care lucrează pentru globalmind. Nu știm ce-i globalmind ăsta, încercăm să-i dăm de capăt. Habar n-avem nici cine sau ce e-n spatele ei: un impostor, un geniu, o organizație-fantomă. Oricum, cineva care se-ascunde de ochii lumii, și nu așa, de fațadă, ci bine de tot. În principiu, oricine se-ascunde se ferește să lase urme; altfel ar ieși direct pe televizor la știri și-ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intrați în orice librărie: de unde credeți voi că avem doar prezentări elogioase la toate broșurile și cărticelele?! Mai strecori și-o prefață, și gata, crede lumea c-ai fost coleg cu Eminescu și Slavici...“ „Da, domne, frumoasă manevră! Așa ies geniile pe bandă rulantă la voi...“, a ricanat Mihnea. „Scuză-mă, Mihnea,“, a intervenit Maria, „Ai zis ceva mai devreme... Dacă nu talentul e în cauză aici, atunci ce?“ „Informația. Asta căutăm noi la individul ăsta, ce informație ne transmite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cu alte figuri de stil, cu nume de medicamente tari și necunoscute: sinecdocă, parigmenon, poliptoton): Alecsandri era „bardul de la Mircești“ (ți-l și imaginai cu harfa după el, gen Courage, the Cowardly Dog); Eminescu, „luceafărul poeziei românești“ și, desigur, „geniul național“; Sadoveanu, „povestitorul de basm“ și „Ceahlăul prozei românești“ (cine-o fi fost „Făgărașul prozei“, în cazul ăsta?), iar Labiș, „al doilea Eminescu“ (poate chiar al treilea, dacă-l puneai și pe Arghezi). Repovestite, ultimele două secole abundau în avortoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și care venea la intervale ciudate, niciodată aceleași. Era un „Ikarus“ roșu-spălăcit, cu burduf, revopsit în galben. Pe acoperiș purta încă buteliile cu hidrogen lichid: două tuburi metalice, instalate pe vremea lui Ceaușescu, în plină criză de combustibil, la indicațiile „Geniului Național“. Toate autobuzele defilau cu câte-o pereche. Lumea le zicea când „rachete“, când „bigudiuri“; copiii le confundau cu niște suzete uriașe, iar golanii cu două țâțe lăsate. Nimeni nu se-obosise să le verifice: bineînțeles că zburau goale, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Berggasse, m-am oprit în dreptul hotelului. Câteva secunde, doar cât să-mi trag sufletul. Știam cine sunt: îmi găsisem originile, iar arborele meu genealogic acum se închidea, ca bucla unei povești, când se-apropie de final. Eram o canalie, un geniu, un prinț al înșelăciunilor și din nou un geniu. Dar rolul meu se încheiase. Îmi cedasem drepturile de autor asupra vieții și minții: meserie, prieteni, obiceiuri, șefi, iubite, gânduri - toate intraseră în proprietatea altcuiva. Primisem, la schimb, ce căutam: certificatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cât să-mi trag sufletul. Știam cine sunt: îmi găsisem originile, iar arborele meu genealogic acum se închidea, ca bucla unei povești, când se-apropie de final. Eram o canalie, un geniu, un prinț al înșelăciunilor și din nou un geniu. Dar rolul meu se încheiase. Îmi cedasem drepturile de autor asupra vieții și minții: meserie, prieteni, obiceiuri, șefi, iubite, gânduri - toate intraseră în proprietatea altcuiva. Primisem, la schimb, ce căutam: certificatul de naștere. Degeaba. Nu salvasem nimic și, încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deosebit de acută sub romantism când individualizarea, izolarea și sentimentul de damnare al scriitorilor sporesc. Aproape nu există scriitor al epocii care să nu-și pună această problemă. Verdictul popular aproape că trece înaintea celui specializat al criticii. Romantismul exacerbează teza geniului izolat, revoltatul social. Relația dintre literatură și acțiune socială va fi îmbrățișată în toate mediile revoluționare. Se vorbește însă despre fenomenul influenței reciproce dintre literatură și societate. Nu numai societatea are influență asupra literaturii, ci și literatura asupra societății. Fr.
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
mea, a nu citi deloc” Interesele de clasă, sex, rasie, naționalitate nu au ce cuta în fixarea canonicității. După Bloom, esteticul și agonalul sunt unul și același lucru. Introduce conceptul de „anxietate a influenței” care nu poate decât stimula marile genii, o operă literară este în mod necesar constrânsă să ia naștere prin intermediul operelor anterioare: „Scriitorii puternici nu-și aleg precursorii cei mai influenți; ei sunt aleși de aceștia din urmă, dat tot ei au inteligența și puterea de a-i
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
eforturile în vederea dezvoltării țării. În acest sens, Titulescu declara: „Bunul cel mai de preț al unei țări este pacea prelungită, care singură îngăduie unei națiuni să-și găsească drumul, care singură îngăduie să se aducă generației viitoare binefacerile creatoare ale geniului național. Acest bun, România încă nu l-a avut. În timpul perioadei de pace care a precedat Marele Război, România n-a cunoscut dreptatea. În timpul perioadei de dreptate care a urmat după Războiul cel Mare, România n-a cunoscut pacea. Căci
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
ar folosi mai mult din capacitatea creierului, prin tehnicile de dezvoltare personală, ar putea ajunge să vorbească 6 limbi străine și ar putea urma în paralel mai multe unități de învățământ superior și ar fi perceput de ceilalți ca un geniu. Dar până acolo să ne ocupăm de citirea rapidă și de creșterea, o dată cu viteza de citire, a capacitățiii de a prelucra și procesa informația. Citirea rapidă este primul și cel mai important pas spre dezvoltarea genialității. O etapă deosebit de importantă
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2915]
-
litere grave în conștiința istorică românească. Astfel se sfârși printr-o ucidere hoțească, în vârstă de 43 de ani, viteazul Mihaiu a căruia moarte a umplut cu o înfiorare plină de ghiață inimile tuturor acelora care priveau în trânsul un geniu rar al veacului aceluia, și care, în admirarea de isprăvile lui cele minunate, nu-i tăgăduia titlul de MARE. Viața politică a lui a fost un fenomen iute trecător; a fost supusă la mii de greutăți, și a întâmpinat piedici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
armele în mână dezvoltară o putere destoinică de a trage admirarea și lauda celorlalte nații; vrednică de numele și sângele ce-l purta în vinele lor și de drepturile ce dorea să dobândească, acestea era vremile cele eroice ale rumânilor. Geniul lui Mihaiu croia, și rumânii puind în lucrare făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835, pp. ix-x). Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii românilor într-un con de umbră, ceea ce a dus la reînceperea luptei pentru "apărarea naționalității, mântuința neatârnării și scăparea drepturilor lor, împotriva puterilor vecine ce voia să le soarbă ființa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
consistă in respectarea si conserbarea precumu si in cultivarea libertatii, a limbei, a pamentului, a derepturiloru, institutiuniloru si datineloru fundamantali stramosiesci: intru acestea se areta spiritulu natiunale celu adeveratu" (Bărnuțiu, 1870, p. 179). Patriotismul bărnuțian este așadar apărarea și cultivarea geniului național, a acelui Volksgeist pe care Herder l-a descoperit ca fiind chintesența identitară a popoarelor. În opoziție cu inclusivismul patriotismului civic cimentat pe cetățenie și binele public, patriotismul etnic este exclusivist. Bărnuțiu protestează în termeni vehemenți împotriva "străinismului", promovând
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnic și cel politic, prin unirea tuturor românilor într-un singur stat-națiune, este "scopul sublim" care trebuie să călăuzească toate eforturile adevăraților patrioți. Spiritul național și "amoarea pentru patrie" pot fi atâțate printr-o educație patriotică centrată pe cunoașterea istorică. Geniul românesc se exprimă prin istoria națională, ipostaziindu-se în special în "faptele cele eroice ale Româniloru" (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Conceptualizând istoria în cheie carlyleană, ca opera Oamenilor Mari, Bărnuțiu recomandă studiul istoriei prin "biografiele Româniloru și ale Româneloru mari" (ibidem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]