12,993 matches
-
până sâmbătă... — Ei bine, s-a răzgândit. Și acum, fuga! Du-te jos, cumpără ziarele și așază-le pe urmă exact cum te-am Învățat. După ce termini, șterge-i biroul și pune În stânga un pahar cu apă San Pellegrino, cu gheață și lămâie. Și ai grijă să fie destulă hârtie igienică În toaleta ei, OK? Fugi! E deja În mașină, așa că ajunge aici În mai puțin de zece minute, În funcție de trafic. Pe când ieșeam din birou, am auzit-o pe Emily formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou În lift și am dat năvală pe lângă Sophy, care mi-a deschis binevoitoare ușile de pe etaj Înainte de a apuca eu să o rog. Mi-am amintit chiar și să mă opresc Într-una dintre chicinete, ca să pun niște gheață Într-unul dintre paharele de cristal Baccarat care erau păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici și trebuie doar să le duc În biroul ei. Scuză-mă. — Andrea! m-a strigat În timp ce fugeam pe lângă ea cu paharul din care un cub de gheață a sărit și a aterizat pe covor, lângă departamentul artistic. Schimbă-ți neapărat pantofii! Am stopat brusc și m-am uitat În jos. Purtam o pereche de adidași haioși de stradă, genul de Încălțări care nu aveau altă funcțiune decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
două sau trei mic dejunuri să fie deja pe drum. A sunat telefonul. Trebuia să fie chiar ea, era prea devreme să fie altcineva. — Biroul Mirandei Priestly, am ciripit eu În receptor și m-am pregătit sufletește pentru răceala de gheață a vocii ei. — Emily, ajung În zece minute și aș dori ca micul dejun să fie acolo. Începuse de la o vreme Încoace să ne numească și pe Emily și pe mine „Emily“, sugerând În acest fel, altminteri foarte corect, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a capodoperei mele m-a dus la concluzia că lipsea apa San Pellegrino. Trebuia să mă grăbesc - ea se putea Întoarce din clipă În clipă! M-am repezit Într-una dintre chicinete și am Înhățat cu mâinile câteva cuburi de gheață, suflând În ele să nu-mi Înghețe palmele. Suflatul era doar la un mic, micuț, mititel pas spre a le linge - să o fac? Nu! Fii deasupra, ridică-te deasupra unui asemenea comportament. Nu Îi scuipa În mâncare și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu-mi Înghețe palmele. Suflatul era doar la un mic, micuț, mititel pas spre a le linge - să o fac? Nu! Fii deasupra, ridică-te deasupra unui asemenea comportament. Nu Îi scuipa În mâncare și nu-i linge cuburile de gheață. Doar ești o persoană superioară, nu poți face așa ceva! Biroul ei era Încă pustiu când m-am Întors și nu-mi mai rămăsese decât să torn apa din sticlă În pahar și să-i pun tava aranjată cu atâta măiestrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
durut, dar am Înțeles. Lily se supăra foarte rar, dar când se supăra, nimeni n-o mai putea scoate dintr-ale ei până nu era ea pregătită să-și revină. Am auzit sunet de lichid turnat În pahar, clinchet de gheață, apoi am auzit-o pe Lily trăgând o dușcă. — OK. Dar sună-mă dacă ai nevoie de ceva, bine? — De ce? Pentru ca tu să stai și să asculți În tăcere la capătul celălalt al firului? Nu, mulțumesc. — Lil... — Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
relativ albe. Blaturile de lucru erau dintr‑un soi de imitație de granit cu picățele, iar pe perete, deasupra aragazului obișnuit, era și un cuptor cu microunde. — Grozav, a zis mama și a deschis frigiderul. Ai deja și tăvițe pentru gheață. Lucrătorii de la firma de transport au trecut pe lângă noi gâfâind și târând patul după ei. Din bucătărie se intra direct În living, care fusese deja Împărțit În două printr‑un paravan provizoriu, pentru a se realiza un al doilea dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În Hotmail, să văd dacă mi‑a trimis cineva vreun e‑mail, când ea a intrat În birou. Afurisita de Sophy! Iar uitase să ne prevină telefonic. — Presupun că Buletinul e pus la punct, a zis ea cu voce de gheață, fără a ne privi În ochi sau a lua notă În vreun alt mod de existența noastră. — Da, Miranda, am răspuns eu și i l‑am Întins, pentru ca ea să nu trebuiască nici măcar să‑și Întindă mâna după el. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i mai tace gura! Tot ce i‑a trebuit a fost doar puțină muzică. Am chemat un cântăreț de muzică folk azi, să cânte la chitară ceva pentru copii, și Shauna a Început să cânte cu ceilalți. Și, odată spartă gheața, stă acum la taclale cu toți ceilalți. Știe englezește. Are un vocabular potrivit pentru vârsta ei. E totalmente, absolutamente normală! Încântarea lui evidentă m‑a făcut să zâmbesc și, brusc, mi s‑a făcut dor de el. Un dor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar așa de rău, am gândit eu și m‑am lăsat pe spate pe bancheta moale a mașinii de la firmă. Dar chiar atunci rochia mi s‑a ridicat până peste genunchi și picioarele au luat contact cu pielea rece ca gheața, așa că am sărit În sus. Sau poate o să fie oribil, exact cum Îmi Închipui? ↔ Șoferul a sărit din locul lui și a alergat să Îmi deschidă portiera, dar când a ajuns acolo eu eram deja În picioare pe trotuar. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a dat Încet din cap, apoi a luat exemplarul din International Herald Tribune pe care șoferul Îl pusese, grijuliu, pe banchetă. — Înțeleg. Nu tu “ Îmi pare rău“, sau „și cum se mai simte prietena ta?“, doar un cuvânt rece ca gheața, vag, și o privire care denota absolură neplăcere. — Dar nu plec, În nici un caz nu plec acasă. Înțeleg ce important e să fiu mâine la petrecerea aceea și o să fiu acolo. M‑am gândit mult și vreau să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia se rostogoli pe spate. — O spui ca pe o consolare? — Nu știu, zise Helen. Se apropie și-și puse degetele În părul Juliei. Julia se cutremură. — Ai mîna ca de gheață. Nu mă atinge! Îi dădu la o parte mîna lui Helen. Pentru Dumnezeu, de ce ești atît de rece? Unde-ai fost? — În baie. Nicăieri. — Urcă-te În pat, nu crezi că-i mai bine? Helen se depărtă să se dezbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înghețată pînă la malul celălalt. Vreo douăsprezece rațe stăteau vîrÎte una Într-alta, ca niște refugiați, pe o insuliță de nuiele. — Sărmanele ființe, zise Helen, strîngîndu-i brațul lui Kay. Regret că n-am adus niște pîine. Se apropiară de apă. Gheața era subțire acum, dar probabil că fusese groasă, pentru că pe lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a o sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și luă o piatră pe care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-o vadă, iar ea le arătă buzunarele argintii cu aer care se umflau sub gheață, apoi se ciuci și ridică gheața cu mîinile, scoțînd bucăți mari crestate, pe care le rupse În altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-o vadă, iar ea le arătă buzunarele argintii cu aer care se umflau sub gheață, apoi se ciuci și ridică gheața cu mîinile, scoțînd bucăți mari crestate, pe care le rupse În altele mai mici și le dădu copiilor să le țină În mînă, să le arunce sau să le calce În picioare. După ce gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-o vadă, iar ea le arătă buzunarele argintii cu aer care se umflau sub gheață, apoi se ciuci și ridică gheața cu mîinile, scoțînd bucăți mari crestate, pe care le rupse În altele mai mici și le dădu copiilor să le țină În mînă, să le arunce sau să le calce În picioare. După ce gheața fu zdrobită, se transformă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gheață, apoi se ciuci și ridică gheața cu mîinile, scoțînd bucăți mari crestate, pe care le rupse În altele mai mici și le dădu copiilor să le țină În mînă, să le arunce sau să le calce În picioare. După ce gheața fu zdrobită, se transformă Într-o pulbere albă, la fel ca pulberea de sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii, și se Întoarse la ea. — Ce s-a-ntîmplat? o Întrebă. Helen clătină capul și zîmbi normal. — Nimic. Îmi plăcea să te privesc. Arătai ca un băiat. Kay Își pocnea mîinile pentru a alunga frigul și mizeria. Gheața ne transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bucată de gheață pentru copii, și se Întoarse la ea. — Ce s-a-ntîmplat? o Întrebă. Helen clătină capul și zîmbi normal. — Nimic. Îmi plăcea să te privesc. Arătai ca un băiat. Kay Își pocnea mîinile pentru a alunga frigul și mizeria. Gheața ne transformă pe toți În băieți, nu-i așa? Lacul de-acasă, cînd eram copil, Îngheța uneori. Era mai mare ca ăsta. Sau mie mi se părea mai mare atunci. Tommy, Gerald și cu mine ieșeam și mergeam pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clar formele turnurilor dărîmate și fleșele micșorate, În timp ce Helen se lupta să le distingă abia. Din cînd În cînd repezea lumina lanternei peste pămîntul devastat pentru a Îndruma privirea lui Helen; În lumină apăreau fragmente de sticlă spartă, petice de gheață și pete colorate: verdele și maroniul și argintiul urzicilor, ferigilor sau scaieților. La un moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare, ca un șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă În mînă, ghidîndu-se după niște balustrade sparte și pipăind pămîntul accidentat. CÎte o rampă de trei sau patru trepte mici urca spre fiecare dintre ușile turnului; ele ajunseră la una dintre uși, și se așezară. Piatra era rece ca gheața. Ușile și zidurile din jur erau negre și nu Împrăștiau nici un fel de lumină. Helen o căută pe Julia, abia dacă văzu șapca și haina ei neagră. Dar Îi simți mișcarea brațului, În momentul În care Își vîrÎ degetele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
Prins în capcana din pustiul gerurilor cu viscole veșnice și nesfârșite, cu întuneric și lumină prin zări cuprinse de oceane, încercuit și singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am întâlnit cu tine și-am mers ținându-ne de mâini, pân-am simțit adierea rafalelor de ceață ireal de frumoase în succesiuni de imagini marcate cu lumini de stronțiu camuflate... Încă
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]