9,375 matches
-
a-l coborî pe soțul ei la rolul unui automat și de a nu-i lăsa ca proprie decât îndoielnica lui virtute, Doamna Roland își atribuia pe față partea cea mai bună a producției literare a acestui om, precum și toată gloria lui politică. Îi lipsea pe ceilalți de plăcerea de a o omagia, luându-le-o înainte. Nimic nu i se părea mai firesc și, din acest punct de vedere, se credea urmașa celor mai ilustre personaje ale Antichității. Nu voia
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să vorbească atunci când tăcea, să-i atribuie vorbe binevoitoare față de alții, vorbe pe care i le spusese, nu încape îndoială, adineaori, în intimitate, dar pe care nu le repeta întotdeauna în fața unor martori! Cât putea să fie de cochetă pentru gloria lui! Cum, de asemenea, știa uneori să-l facă să fie cu adevărat vesel, amabil, cu totul mulțumit, elocvent, atâtea lucruri care îi veneau atât de ușor atunci când voia! Prin blânda ei influență asupra lui îndreptățește pe deplin vorba lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nea să le numească viziuni ăcăci, vai, ei nu-i fusese scris să vadă! ), i-o reprezentaseră pe această femeie cu câteva dintre trăsăturile mele. M-am apărat cu o mo destie foarte sinceră: nu mă simțeam chemată la atâta glorie. Ea a pledat în fața mea propria-mi cauză cu cea mai cuceritoare căldură și într-un fel care m-a emoționat până la lacrimi. A rămas convinsă că, dacă nu o urmașă, atunci a câștigat măcar o discipolă, și m-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de la vechii răzeși, cărările de pe dealuri ce îmi trezeau atâtea amintiri, totul m-a reconfortat, uitând de drum. Dar nu pentru mult timp, căci lipsa podurilor m-a făcut să mă întreb ... cum e posibil ca în vremea interbelică, de glorie a satului, pe care am mai prins-o și eu cu 70-80 de ani în urmă, toate podurile din sat și cele de legătură a satului cu exteriorul erau la locul lor și funcționale, iar astăzi atârnă ca niște răni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la mijlocul etapei dintre Primul și al Doilea Război Mondial, etapă recunoscută drept cea mai prosperă din viața României moderne. De puțin timp întregită și condusă de oameni pricepuți și devotați idealului național, România Mare și-a trăit momentele ei de glorie, resimțite până în viața oricărui cătun și oricărui cetățean. Nu era doar o naivă exaltare patriotică, ci și o reală înviorare economică, consecință concretă a noilor împroprietăriri și reîmproprietăriri din lumea satelor, a dezvoltării comerțului și, în general, a creșterii bunăstrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și culturală etc. într-un conglomerat inimitabil. Joyce este un accident fericit, dar mai ales din fericire un accident. Interesant este că teoria Virginiei Woolf (fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară nu se ridicase încă la gloria de azi) nu se aplică la Modernism. Modernismul colcăie de istorii, iubiri și limbaj rafinat (la exasperare, e drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de granițele basmului. Ei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o istorie (pe care personajele ar putea-o schimba cu ușurință), viața ne-a fost trăită de alții. Ne emoționează frazele frumoase ale acestui vis mai mult decât subiectul romanului în sine. Se dovedește că Clement Harcombe a plecat cu Gloria Patterson, adeptă din micul lui grup. Revine la fiul lui doar ca să-l informeze că "pretutindeni suntem acasă", așa că Tim se întoarce la bunici. Dar nu înainte de a visa insula lui Defoe, pe care găsește floarea soarelui, care creștea în fața
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu alte reguli de comportare morală, de înălțare spirituală eliberată de jugul pasiunilor terestre, victorioasă în fața incertitudinilor, deseori oculte, adusă cu sine de lunga tradiție elenă. În această epocă își făcea tot mai mult loc credința creștină, o impunere a gloriei lui Iisus Christos, declarat de Sf. Pavel ca purtător al Evangheliei, al înțelepciunii discursului acesteia, al întregii bogății spirituale pe care Răstignirea sa a revelat-o lumii și oamenilor. În timp ce evreii făceau apel la miracole, iar grecii căutau soluții în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de recunoștință. Ei rămân marii anonimi, invincibilii anonimi. Laudă invincibililor anonimi ! Se spune că în artă, talentul și șansa aduc izbânda, în politică minciuna și calomnia, în știință numai munca. Dar dacă în artă izbânda este învăluită de o orbitoare glorie, în politică de un perfid extaz, în știință izbânda este cufundată într-o imperturbabilă tăcere. Posteritatea, după decenii sau secole va reface o pare din dreptate, clasând lucrurile într-o ordine cât de cât firească. Coborând la clipa de față
MESAJ DE FELICITARE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Gheorghe Todoran () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1001]
-
după ce a făcut elogiul URSS-ului, mulțumindu-i pentru tot ce făcuse - a sfârșit prin a spune că asta nu înseamnă că populația va putea face ce vrea. În fond, orice dictator dorește să aibă cât mai multă putere și glorie, așa că Gheorghiu-Dej nu putea fi decât mulțumit de faptul că rămânea stăpân absolut pe întreaga țară. Drept este că, în răstimpul cât fuseserăm la mare, nu citiserăm ziarele și eram liniștiți, uitând amenințările și regimul, în ciuda noutăților alarmante care ne
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
limbi moderne: Institutul Maxim Gorki, numai pentru limba rusă, și un altul pentru celelalte limbi europene. Acolo fusese student, învățase germana și făcuse parte din UTM. Doar că băiatul ăsta era de un patriotism nemărginit, foarte milităresc, vorbea mereu de gloria militară a României, despre soldați și-i întreba pe ceilalți cum a fost la război. Îi ura pe ruși. După ce Școala de Limbi Moderne s-a desființat, a fost trimis la Facultatea de Litere, unde făcuse germana, dar acolo n-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
puțin interesant. Era un omuleț care fusese general de cavalerie. De felul lui, era din Drăgășani. Făcuse școala militară și o terminase după Primul Război Mondial. În timpul celui de al Doilea, ajunsese cu trupele lui în Basarabia. Clipa lui de glorie fusese răstimpul când devenise atașat militar la Belgrad, chiar înainte de război. Pentru asta fusese arestat și acuzat de spionaj contra URSS. Citise mult, fără să fie foarte inteligent. Știa foarte bine că, datorită tuturor legilor din lume, prin însăși misiunea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
purtător al puterii). Definind capacitatea de a produce efectele dorite, puterea înregistrează diverse forme de manifestare: bogăție materială, forță militară, autoritate civilă, capacitate de influențare a opiniei publice ș.a. "Dintre nenumăratele dorințe ale omului, dorința de putere și aceea de glorie sunt cele mai importante"49, notează Bertrand Russell. În spațiul politic, dorința de putere poate fi considerată promotoarea tuturor acțiunilor importante în contextul problemelor sociale. Concepută, din punct de vedere sociologic, ca formă a puterii sociale specifică societăților civile, puterea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai multe domenii, apreciază că Eminescu rămâne poet, celelalte activități ale sale fiind inferioare. În acest sens, junimistul G. Panu afirmă că "Eminescu a fost înainte de toate literat și nu articolele politice, cu caracterul lor efemer, au făcut și fac glorie lui Eminescu, posteritatea nici nu va voi să le cunoască"172. Operând ierarhizări între creația literară și cea publicistică, alți critici ajung la supralicitarea publicisticii eminesciene, în variate formule: "oricât l-am admira pe Eminescu ca poet, și mai multă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cont de specificul autohton, Eminescu pledează pentru măsură, în adoptarea "formelor străine", și pentru adaptarea acestora la profilul spiritual și la nevoile neamului românesc: Nu sunt acestea simțirile unor străini necunoscători de istoria țării? Nu s-au mulțumit a batjocori gloriile noastre naționale, au disprețuit apucăturile, deprinderile, tradițiunile, adică tot ce face dintr-un popor să fie el iar nu altul. Și au venit cu idei noi, cu apucături străine, cu tendințe cosmopolite. După capul lor tot ce a fost în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Le Vau, apoi Jules Hardouin-Mansart și Robert de Cotte, pictorul Charles Le Brun, grădinarul André Le Nôtre. În 1682, curtea se instalează definitiv în acest cadru incomparabil. Maiestate, simetrie, măsură, acestea sînt caracteristicile unui ansamblu în care totul contribuie la gloria suveranului. Clădiri și grădini se ordonează în jurul unei mari axe care pleacă de la statuia regelui din curtea de acces, trece prin camera sa din centrul palatului și se prelungește cu Covorul verde și Marele Canal. Imensa fațadă a castelului, pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ale acesteia. Dar puterea are oroare de vid: Bonaparte. Contrastul este deci mare între confuza viață politică internă, care totuși nu exclude reforme importante cum ar fi crearea de *școli centrale, organizarea de circumscripții militare sau înființarea expozițiilor industriale, și gloria armelor. Rezistența engleză o întunecă totuși și Bonaparte se gîndește că o lovitură dată la distanță pe liniile comerțului britanic l-ar slăbi pe acesta și ar adăuga ceva propriei sale glorii. Astfel, se angajează în mai 1798 în expediția
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de circumscripții militare sau înființarea expozițiilor industriale, și gloria armelor. Rezistența engleză o întunecă totuși și Bonaparte se gîndește că o lovitură dată la distanță pe liniile comerțului britanic l-ar slăbi pe acesta și ar adăuga ceva propriei sale glorii. Astfel, se angajează în mai 1798 în expediția din Egipt, pe care se aștepta să o găsească ușoară. Dar, la Abukir, la 1august 1798, flota engleză o zdrobește pe cea franceză, expediția este încheiată și, pe continent, Anglia pune pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Louis Blanc, Lamartine. Republica odată proclamată, un guvern provizoriu reunește membrii a două echipe, cea a ziarului Le National, republican moderat, și cea a ziarului La Reforme, radical. Ministrul cel mai ilustru este poetul Lamartine, la vremea aceea în culmea gloriei sale. Primele săptămîni ale tinerei Republici cunosc triumful "spiritului de la 1848", rod al unui interes generos pentru Poporul suferind și pentru popoarele oprimate, al unei mari dorințe de fraternitate, al romantismului (document 1, p.299). Scena o dată citată a preotului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ardent se face Victor Hugo, în exil la Guernesey. Aceasta înseamnă puțin față de sprijnul amplu de care beneficiază Imperiul: mediile de afaceri sînt satisfăcute de avîntul economic și de ordinea regăsită, catolicii îl susțin masiv pe "noul Constantin", armata apreciază gloria pe care i-o conferă Războiul Crimeii din 1854-1856 împotriva Rusiei; în sfîrșit și mai ales, satele profită de ordinea și de prosperitatea generală. Hrănit cu idei saint-simoniene, împăratul se interesează personal de economie, pe atunci într-o perioadă de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
13212, 7 apr., 1989; - “Salonul de Toamnă al plasticienilor amatori”, D. O. Magdin, Flacăra Iașului, Iași, 24 nov. 1989; - “După douăzeci și cinci de ani”, D.O. Magdin, Flacăra Iașului, 28 oct. 1989; - “Pictura naivă ieșeană”, P. Bicer, Evenimentul, 1991; - “Prin expoziții”, Gloria Lăcătușu, Opinia, Nr. 253, 11 ian., 1991; - “Curier plastic”, P. Bicer, Evenimentul, Nr. 37, 17 iul., 1991; - “Arta naivă, arta fericirii?”, V. Ciucă, Opinia, Nr. 273, 8 febr., 1991; - “Arta plastică neprofesionistă - În părăsire”, Gh. Matei, Opinia, Nr. 448, 1991
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
vie pînă astăzi în imnografia Săptămînii Mari : Cămara ta, Mîntuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu. în Zohar, text esențial al Cabalei, se vorbește despre Adam înveșmîntat de Dumnezeu cu gloria țesută din lumina Grădinii Paradisului, un veșmînt care îl părăsește odată cu izgonirea din Eden și care se va coborî din nou asupra lui Enoh (cf. Moshe Idel, Ascensiuni la cer în mistica evreiască, Polirom, Iași, 2008, p. 79). Gershom Scholem
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
anume critici și istorici literari, autorul celebrului poem Moartea căprioarei (care, în treacăt fie spus, nu poate fi ignorat nici azi și nici în viitor de către orice cercetător onest al istoriei beletristicii noastre) se află azi la o cotă a gloriei, dată nu atât de opera lui cât de sfârșitul tragic al poetului, pe marginea căruia au apărut nenumărate opinii, s-au scris cărți și continuă să se înregistreze noi și noi puncte de vedere. Și „vina” lui Nicolae Labiș în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
mai fost pe placul puterii, fiind sacrificat, după formula stalinistă consacrată: decât un disident în viață, mai bine un erou decedat. Moartea absurdă, ce i-a curmat viața tânărului genial, a fost învăluită cu ipocrizie și mistificat ca poet al gloriei comuniste. Nimic mai nefiresc. Stau probă contrară, indubitabilă, creațiile tipărite și cele încă nedate la lumină din „Fondul Nicolae Labiș” de la Muzeul Bucovinei din Suceava: 391 de poziții de inventar de manuscrise în sute de file, achiziționate de la familia poetului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Dar oare nu este clară voința de putere atunci când acest cuvânt are cea mai mare frecvență de apariție În discursurile politicienilor: „putere”, „mare putere”, „superputere” etc. ? Giacomo Leopardi (1798-1837) scrie: „De multe ori, ba chiar cel mai adesea, dorința de glorie este luată drept dragoste de patrie. De pildă, pe seama acesteia din urmă este pusă neclintirea grecilor la Termopile[...]. Marele imbold al popoarelor 34Nietzsche Friedrich, Așa grăit-a Zarathustra, București, Edinter, 1991. 35 Schopenhauer Arthur, Lumea ca voință și reprezentare, Iași
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]