7,450 matches
-
Dumnezeu răspunde-mi măcar un cuvânt o / silabă / o literă / mituiește-mă cu promisiuni...), fiindcă - ecourile eminesciene sunt evidente - el vrea măcar splendoarea unui minut cu tine. Cu luciditate dureroasă, experiența îi arată că Orice iubire care începe / își devoră iubitul. Ceea ce-l salvează însă, în bună măsură, pe poet de dezamăgiri - ale cotidianului, în primul rând - este tot volubilitatea care-i dă șansa de a-și mărturisi, firesc, rezultatul contemplației a ceea ce trăiește, dar și visează, fără efuziuni gratuite, deși
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trebuia să-ndrăgesc chipul tău - / jumătate vis, jumătate inimă bună (...) / a trebuit să devin de trei ori / jumătate de om, jumătate de șarpe-cu-Lună. Iubirea spre care tinde însă îndrăgostita poate fi o ipostază a dezmărginirii, din moment ce, contrar obișnuitului, își vrea iubitul departe, într-un fel de eminesciană întâlnire în oglindă, cu sensurile ce derivă de aici: Aș vrea să te știu departe, / îmi place să te știu departe; / acolo doar vei putea întâlni / chipul meu agățat peste / umbra ta și numindu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot monologuri deschise, reflectări ale stărilor de moment. Ceea ce se repeta ca un lait motiv pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la iveală când Manuela contemplă chipul femeii marmoreene, cu părul negru și lung, cu privirea adâncă și misterioasă ca noaptea. Acel trup armonios ar fi vrut, pentru o clipă, să fie al ei și astfel să-l fi desfătat pe iubitul său, fără de păcat. Să fie un complex de inferioritate față de femeia-femeie, să fie o dedublare, o manifestare conștientă a fecioarei despletite din interiorul ei, dar pe care nu este capabilă să și-o asume deplin? Nu se înțelege cu exactitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Cerul! Speranța și avântul frățește ne-au purtat, Așa ne-a fost destinul, am fost aici străjerul, În țarina de sânge iubiri am îngropat.” În ziua de 9 septembrie 2013, Sfinții drepți dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, adoarme întru veșnicie iubitul nostru camarad Gheorghe Mântulescu. În această zi sfântă, Dumnezeu, trimițând îngerii lui, înalță la cer sufletul său, curmându-i durerile trupului biciuit și vârguit de plumbii cnutului roșu. El va locui de acum în lumina neapusă a Împărăției lui Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
supremă a eroilor legionari Ion Moța și Vasile Marin, căzuți pe frontul Spaniei naționaliste pentru apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937, așa o consideră. Citez din ultima scrisoare a lui Ion I. Moța către iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
căutau în celălalt se întinsese și se întoarse în văluri asupra lor. Obosiți își reveniră, ea a început încet să-l mângâie duios. Întârzia voit, continuând să-și afle liniștea în repaus gradual. Își exterioriză sentimentele încântată și repeta toropită, - Iubitule! îi plăcea cum arată acum femeia aceasta cu ochii încărcați de dragoste, însă nu vru să se recunoască cucerit și își spuse nervos, - Nici nu distinge clar cine se află în fața ei, puteam fi oricare! Iar îl cuprinse disperarea pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de care n-a avut parte decât câțiva ani din stagiatura pierdută în străfundurile contradictorii ale amintirilor. Imaginativ ar fi fost fericită acolo, o fericire simplă amestecată cu speranțe, departe de lumea dezordonată de acum. N-avea copii, doar un iubit care-o vedea de două ori pe an. Rareori însingurarea punea stăpânire pe ea... ca acum când avea de așteptat microbuzul mai ales că începuse să cadă o burniță subțire care-i pișca fața și mâinile cu ace reci de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mutat lângă voi, off dar mai bine tac... poate vei înțelege mai târziu. Laur se frământă, ce poate să-i răspundă? însă ca întotdeauna întârzie, reflectează și izbucnește într-un târziu, - Mai bine ne sărutăm! Ajung vorbele! Ea repetă încet, - Iubitule! Iubitule... îl domină cu intensitate și când totul se prăbușește asupra lor, el o privește prin perdeaua de întuneric a razelor de lună strecurate printre frunze și se întreabă nesigur, - Oare este mulțumită de mine ? E atât de frumoasă! Voi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lângă voi, off dar mai bine tac... poate vei înțelege mai târziu. Laur se frământă, ce poate să-i răspundă? însă ca întotdeauna întârzie, reflectează și izbucnește într-un târziu, - Mai bine ne sărutăm! Ajung vorbele! Ea repetă încet, - Iubitule! Iubitule... îl domină cu intensitate și când totul se prăbușește asupra lor, el o privește prin perdeaua de întuneric a razelor de lună strecurate printre frunze și se întreabă nesigur, - Oare este mulțumită de mine ? E atât de frumoasă! Voi vedea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
soției lui, Rebecca. Nu e vorba doar de Tabitha, ci de toată casa asta. Rebecca se întoarse spre el și pentru prima oară în seara aceea îl privi adânc în ochi. Dacă ar trebui să locuim vreodată aici, aș muri, iubitule. Sunt sigură. O trecură fiori. Are ceva locul ăsta. — De ce naiba am locui aici? Ce prostie! — Cine altcineva o să-l ia după ce va muri Lawrence? Nu are fii cărora să le lase casa și acum tu ești singurul lui frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei și m-am așezat pe primele locuri. Apoi a plecat. Imaginea de pe ecran nu se schimbase. Era tot femeia, Fiona, zăcând acolo înconjurată de tuburi, dispozitive și perfuzii. Privea fix în față, nemișcată. Și așezat lângă era era Michael, iubitul și prietenul ei, sau cum îi plăcea lui să se considere. O ținea de mână. Nici unul nu spuse nimic mult timp. Apoi el spuse: Presupun că acum o să mori în fața mea. Rosti aceste cuvinte foarte calm. De fapt, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
greu dintr-un loc în altul ca să le împlinesc nevoile. Mă doare tot corpul și îmi simt capul fierbinte. Îl aștept pe Mircea acasă cu o sete mai mare decât pe vremea, aflată acum sub o ceață densă, când eram iubiți. Dacă întârzie cinci minute peste ora când știu că trebuia să ajungă, îl sun. După o vreme, îl sun oricând, în timpul repetițiilor, când știu că e la cumpărături sau la un casting, oriunde și oricum, telefonul meu îl vânează neîncetat
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți... ─ Cavoul cosmic, răspunde prompt Alexandru Prisăcaru, fiu de notar din Valea Lupului, aspirant la doctorat în biologie moleculară și iubitul Iuliei, fiică de veterinar din Posești, localități aflate pe traseul aceluiași autobuz care în fiecare duminică seara își varsă droaia de navetiști de-a lungul DN 1, cursă în care s-au și întâlnit, privit și stivuit toată toamna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne gândim așa, zice Sandu. Constanze este sau a fost nevasta lui Mozart? ─ Nevestele nu se pun, am zis legătură de rudenie, de sânge. Nevestele nu rămân cu bărbații lor după moarte? se miră Sandu. ─ Tristan a fost sau este iubitul Isoldei? Eu zic că este, spune Iulia. ─ Bine, atunci hai să zicem așa: Theo este sau a fost fratele lui Vincent? Charlotte, Emily și Anne sunt sau au fost surori? Sfânta Monica a fost sau este mama lui Augustin? ─ Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
după ce în sfârșit o golise de tot. Adio, trecut blând al omenirii. Rochia are un fermoar lung la spate și ea se chinuie să-l închidă. Acum că s-a hotărât să plece, se grăbește: pe cât de nerăbdătoare aștepta întoarcerea iubitului, pe atât e de grăbită să dispară înainte să se întoarcă el. În sfârșit, izbutește. Repede își trage ciorapii, își pune pantofii, își îmbracă haina, îi închide nasturii de os. E gata. Ba nu, mai are ceva de luat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se consume. O aspirație totuși legitimă? Ozymandias ar mai fi spus ceva, dar nu mai apucă. Sângele a țâșnit până în tavan. Cressida a urcat pe acoperișul palatului. Îmi face plăcere să mă arunc de pe muchia unui lucru ieșit din capul iubitului meu, a zis ea și și-a dat drumul în gol. Sculptorul a supraviețuit prefacerilor politice dar noii stăpâni nu mai aveau nevoie de stilul lui, puțin pompos firește după ce slujise unui rege al regilor atâta amar de vreme. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai vorbim de paralele amărâte pe care le câștigă și pe care le va face repede uitate într-o plasă de beri Tuborg Strong. La etajul zece locuiește o fată bătrână care își trece vremea scriind poezii și scrisori unui iubit imaginar care, culmea, îi și răspunde uneori. Scrisorile iubitului îi parvin prin frigider și uneori Sorana Filip se îngrijorează, ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și pe care le va face repede uitate într-o plasă de beri Tuborg Strong. La etajul zece locuiește o fată bătrână care își trece vremea scriind poezii și scrisori unui iubit imaginar care, culmea, îi și răspunde uneori. Scrisorile iubitului îi parvin prin frigider și uneori Sorana Filip se îngrijorează, ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre pachetele unsuroase de salam și lebăr, dă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
peste tot” Sorana posedă într-adevăr trei asemenea mamifere. „Sunt obosită și nu pot să dorm Din cauza gălăgiei care se scorojește” Dedesubt a început lecția de pian. „Ia-mă cu tine la lac Ia-mă cu tine pe lumea cealaltă” Iubitul Soranei semnează cu numele Lancelot. „Îmi e din ce în ce mai greu să număr ceasurile Dacă nimic nu-i o întâmplare de ce E totul atât de întâmplător Voi pleca ai zis nu voi fi departe Aș Ești foarte departe Ești chiar depărtarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și răsare luna. Dar n-o să știe că e luna și tocmai asta o să fie frumos. Și dintr-o dată fără intenție și fără motiv pictorul își aduce aminte de Lavinia, fiica lui Titus Andronicus, violată de fiii Tamorei sub privirile iubitului ei, pe care-l ucid și-l aruncă în fundul unei râpe. Pentru a nu fi demascați, asasinii îi taie fetei limba și brațele de la coate. Shakespeare o scoate pe scenă imediat după aceste întâmplări, ciuntită, plină de sânge, mută. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a comunicării, a gândului ce caută gândul pereche. P.H.L. se străduiește să definească acel capital sufletesc care susține soliditatea fericirii trăite în doi. Face apel uneori și la argumente concrete, ce-și au importanța lor. Astfel, Teodora îl surprinde pe iubitul ei, într-un moment de plinătate sufletească, cu următoarea confesiune: „Înainte de a te cunoaște pe tine nu am știut ce înseamnă orgasmul.” Este de presupus că a ezitat mult până s-o spună. Femeia știe că bărbatul nu trebuie să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
seama mereu prea târziu că viața este atât de scurtă încât nu are vreme nici ca să îmbătrânească! Și cu cât se apropie de sfârșit, cu atât mai mult simte că ar mai avea foarte mult de învățat, de trăit, de iubit... Și aici, ca și în alte cazuri, ideea naturalistului Häckel se adeverește: ontogenia repetă filogenia. Nici omenirea n-a ajuns la mari descoperiri până n-a dobândit conștiința morții. Omul adamic trăia într-un timp etern. Vârsta paradisiacă are corespondent
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Ar fi și aceasta o ipoteză!... Domnul R. admite, în final, cea mai „plauzibilă” și mai avantajoasă (pentru el!) variantă: faptul de a-i fi împărtășit episodul urmăririi de către un necunoscut nu dovedea decât absoluta încredere pe care o acordă iubitului ei, incapabil să aibă vreo umbră de bănuială, atîta vreme cât între ea și el s-a cimentat o „dragoste adevărată”, durabilă, rezistentă în fața agresiunilor mărunte ce vin pe neașteptate (și tot așa trebuie să plece!). 23 aprilie 2007 Am
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
gata săși sacrifice viața pentru cauza nobilă a colectivității, să îndure fără crâcnire privațiunile tranziției spre prosperitatea de pe „Insula soarelui”, - am devenit niște automate fără gândire personală, ce răspundeam cu urale îndelungate la prima apăsare pe buton a degetului prea iubitului conducător. După vreo 40 de ani de dresaj, mesajul politic inițial „fiecăruia după nevoi” capătă o mică amânare... „Da, se va realiza pentru copii noștri, pentru generațiile viitoare de nepoți!” Subtil, se umbla la sentimente. Cine nu face sacrificii pentru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]