7,304 matches
-
chiliile puteau fi apropiate una de alta, ele își conservau totuși caracterul individual în ansamblul lavrei respective. Apariția monahismului cenobitic, face ca chiliile să fie integrate în obștea mănăstirilor. Caracterele arhitecturale și tehnicile de construcții au variat în funcție de specificul locurilor, lăcașurile putând fi construcții din lemn, piatră, pământ, chirpici sau stuf, uneori chiar simple bordeie săpate în pământ.
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Broșteni, cunoscută și ca Biserica-muzeu „Ion Creangă”, este un lăcaș de cult ortodox construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în satul (astăzi orașul) Broșteni aflat în județul Suceava. Edificiul religios are hramul "Sfântul Nicolae", sărbătorit la data de 6 decembrie, și a avut de-a lungul
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
Biserica a fost lucrată în întregime manual, din bardă și cuțitoaie, fără joagăr sau fierăstrău de mână. Cu toate acestea, a fost decorată cu înflorituri și diferite motive lucrate cu multă migală și răbdare, din cuțite, de către meșteri lemnari. Atestarea lăcașului se documentează printr-o însemnare, de la paginile 1-3, în partea de jos a filelor Cazaniei (București, 1786): "„...Popa Gavriil sîn Petrii Popăscul ot Stiulbicani și s-au dat la biserica din Broșteni, unde se prăznuiește hramul sfântului ierarhul Necolai, unde
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
a contribuit la construcția edificiului de lemn, oferind bani și haiduci ca mână de lucru. O parte mai mică din sumele necesare au fost obținute de la enoriașii din satul Broșteni, destul de puțini la număr în acea perioadă. După finalizarea construcției lăcașului, același călugăr Daniil a contribuit parțial cu bani pentru odoare și cărți bisericești. Tot el, împreună cu fratele său pe care îl avea ca ucenic, au realizat picturile icoanelor confecționate din lemn de molid. Odată cu biserica de lemn, în curte a
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
din imediata vecinătate funcționează ca biserică parohială. Biserica de lemn din Broșteni este construită din bârne de brad cioplite în patru muchii și îmbinate în „coadă de rândunică”, cu întărituri din lemn de tisă și cuie forjate de meșteri fierari. Lăcașul a fost clădit pe o fundație din lespezi de piatră. Streașina largă este sprijinită pe console în retrageri decorate cu motivul rozetei. Acoperișul este înalt, cu pante repezi și are o învelitoare din draniță bătută în „solzi”. Monumentul are plan
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
retrageri decorate cu motivul rozetei. Acoperișul este înalt, cu pante repezi și are o învelitoare din draniță bătută în „solzi”. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției și cu pronaos poligonal. Lăcașul de cult este prevăzut cu un pridvor deschis pe latura de sud, deasupra căruia se înalță un turn clopotniță. Lungimea bisericii la interior este de 13.50 metri, iar lățimea în dreptul stranelor de 5 metri. De-a lungul timpului edificiul
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
, (în ebraică: בית המקדש השני "Beit Hamikdash Hasheni", sau pe scurt הבית השני "HaBait hasheni") a fost lăcașul sfânt al cultului evreilor, iudaismul, în forma lui din antichitate, în a doua jumătate a mileniului I î.Hr. până în anul 70 e.n. El a fost construit de către exilații evrei întorși din Babilon în timpul dominației persane în Palestina sau Iudeea antică
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești este un lăcaș de cult ortodox construit în anii 1937-1955 în satul Bogdănești din comuna omonimă aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în centrul localității și are hramul "Pogorârea Sfântului Duh", sărbătorit la 50 de zile după Paști. În cimitirul
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
biserică de lemn. Prima sa atestare datează din anul 1779. Din cauză că a fost afectată de desele alunecări de teren, în perioada 1803-1805 biserica a fost demontată și strămutată mai la vest, în interiorul cimitirului sătesc. După ce a fost reparat în 1872, lăcașul de cult a fost mutat într-o zi din vara anului 1904 pe amplasamentul actual. Nu s-a mai apelat de această dată la procedeul demontării, biserica fiind trasă de patru perechi de boi peste grinzile de brad unse cu
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
de patru perechi de boi peste grinzile de brad unse cu untură de porc. În anul 1937, sub păstorirea preotului Mihai Cârlănescu, se pune piatra de temelie a celei de-a doua biserici de lemn din Bogdănești. Terenul pentru noul lăcaș este donat de Simeon și Ioana Nistor, Vasile și Ioana Leț, Vasile și Anica Rusu, Gheorghe și Ecaterina Rusu, Constantin și Zamfira Anton. Biserica primește hramul "Pogorârea Sfântului Duh" (sărbătorit la 50 de zile după Paști). Între anii 1942-1955, în
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
Biserica Sfântul Duh din Innsbruck, cunoscută și ca Biserica spitalului, (în ) este un lăcaș de cult romano-catolic situat pe Maria-Theresien-Straße, în centrul orașului Innsbruck. Încă din anul 1326 este menționat un spital orășenesc la Innsbruck, din cauza riscului de infecție cu bolile care îi afectau pe oamenii din afara zidurilor orașului. Spitalul în sine a fost
Spitalskirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328024_a_329353]
-
din Nucșoara a fost construită în secolul XVIII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În satul Nucșoara, atestat documentar ca „villa libera Noxara vocata in districtu Hatzak adiacens” în anul 1394, se păstrează un lăcaș de cult pitoresc, înscris pe lista monumentelor istorice românești. Construcție masivă din piatră brută și bolovani de râu, cu ziduri groase de 1,40-1,50 m, străvechea biserică, închinată praznicului „Înălțării Domnului”, este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară (7,90
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
x 5, 10 m), boltită semicilindric, și un altar decroșat, prevăzut cu o calotă sferică. Pe baza planimetriei, edificiul a fost inclus în categoria monumentelor ecleziastice în stil romanic; portalul vestic, în arc frânt, face trimitere însă la arhitectura gotică. Lăcașul, acoperit integral cu șiță, este lipsit de turn; clopotnița a fost elevată separat. Dintre reparațiile care s-au adus bisericii, cunoscute sunt cele din anii 1913, 1963 și 2007. Ansamblul pictural interior, finalizat odată cu montarea iconostasului, este semnat, potrivit inscriptiei
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
acest strat pictural ar fi, de fapt, o restaurare, care reproduce întocmai decorul original. Din punct de vedere stilistic, decorul iconografic este înrudit cu cel al străvechilor biserici din Streisângeorgiu, Sântămăria Orlea și Deva (astăzi dispărută). Stabilirea timpului edificării acestui lăcaș, ctitorie a unei familii cneziale locale, rămasă anonimă, comportă mari dificultăți. Istoricul de artă Virgil Vătășianu a indicat perioada imediat următoare marii invazii mongole din anii 1241-1242. În mod asemănător, Vasile Drăguț a plasat actul ctitoricesc la cumpăna sec. XII-XIV
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
cei doi, Adrian Andrei Rusu, luând în calcul atât rezultatele campaniei arheologice întreprinse în anii 1989 și 1990 în satul Vad, unde a fost descoperită o fundație cu plan identic, databilă în perioada 1550-1650, cât și analogiile stilistice existente între lăcașul de cult din Nucșoara și ctitoria Pârveștilor din Baru Mare, datată în secolul al XVIII-lea, a plasat ridicarea bisericii în intervalul de timp cuprins între cele două repere cronologice. În sprijinul acestei ipoteze a fost adusă și atestarea târzie
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
în 1155. Tradiția spune că în timpul transportului caii s-au oprit lângă Vladimir și au refuzat să mai înainteze. Oamenii au interpretat asta ca un semn ca Fecioara dorește ca icoana să rămână în Vladimir. Pentru ca icoana să primească un lăcaș, a fost construită marea catedrală a Bunei Vestiri,și mai apoi și alte biserici au fost consacrate Fecioarei Maria de-a lungul Ucrainei. În 1395, în timpul invaziei lui Tamerlan, icoana a fost luată din Vladimir și dusă în noua capitală
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
refugiu pentru cei urmăriți de persecuțiile religioase, situația se înrăutățea. Din 1632 catedrala Sf. Maria era păzită de o miliție lutherană (Bürgerwehr) în timpul desfășurării procesiunilor catolice din timpul sărbătorii Corpus Christi, ca și când catolicii ar fi avut de gând să atace lăcașul de cult al protestanților. Conflicte violente au izbucnit în 1688 și 1721. Pe 16 și 17 iulie 1724, când iezuiții organizau o nouă procesiune în oraș au izbucnit violențe între discipolii iezuiților și cei ai luteranilor cărora catolicii le reproșau
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
altarului are la bază 5 laturi. Deasupra pereților de lângă naos se deschide o boltă în formă de leagăn întors (berceau). Altarul are trei ferestre: spre nord, sud și est, naosul câte două de fiecare perete, pronaosul câte una. Turnul, nava lăcașului și altarul sunt acoperite cu țiglă. Turnul are un etaj, cu acoperișul în formă de piramidă cu opt laturi pe bază patrulateră. Acoperișul cu două pante al bisericii se termină în pignon (fronton), deasupra altarului. Acoperișul altarului e cu 1
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
până atunci fusese biserică filială a Parohiei Wilten. Stema parohiei conține un pelerin și o scoică a Sfântului Iacob. În 1650 a fost adusă în biserică cunoscuta icoană Gnadenbild Mariahilf a lui Lucas Cranach cel Bătrân, care a transformat ulterior lăcașul de cult într-un loc de pelerinaj. Un cutremur din 1689 a cauzat bisericii o serie de daune. Biserica a fost reconstruită în stil baroc între anii 1717 și 1724 în conformitate cu planurile lui Johann Jakob Herkomer și Johann Georg Fischer
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
și Gavriil din centrul Brăilei. În 1924 a donat Comunității Israelite din Brăila un corp de clădiri pe strada Regală, pe care l-a transformat în dispensar. În anul 1928 se termină construcția Bisericii “Sfanțul Mină”, familia Chercea dăruind sfanțului lăcaș două clopote: unul de 1000 kg și altul de 800 kg. Tot în anul 1928 este inaugurată Școală de băieți și fete din Vatra Veche, construită din banii soților Nedelcu P. Chercea (1857-1946) și Ana P. Chercea (1865-1931) Continuând opera
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
un Act de donație prin care lasă brăilenilor primăria din comuna Nedelcu P. Chercea, dispensarul, școala de băieți și fete și grădiniță de copii. Nedelcu P. Chercea a ctitorit și biserica Mănăstirii Vladimirești din județul Galați, înființată de Maica Veronica, lăcaș sfânt în care a fost înmormântat. În anii '50, comuniștii i-au batjocorit mormântul și au desființat mănăstirea, arestând mare parte din cele 330 de călugărițe fecioare. Atunci, părintele Ioan Frățilă a exhumat rămășițele marelui filantrop și le-a așezat
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
sora Marie de Mandat-Grancey a insistat până ce alți doi preoți au urmat aceeași cale și au confirmat descoperirea. Sfântul Scaun nu a luat nici o poziție oficială în privința autenticității locației încă dar în 1896 Papa Leon al XIII-lea a vizitat lăcașul și mai târziu, în 1951, Papa Pius al XII-lea a declarat lăcașul drep loc sfânt. Papa Ioan al XXIII-lea a oficiliazat această declarație. Papa Paul al VI-lea în 1967, Ioan Paul al II-lea în 1979 și
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
cale și au confirmat descoperirea. Sfântul Scaun nu a luat nici o poziție oficială în privința autenticității locației încă dar în 1896 Papa Leon al XIII-lea a vizitat lăcașul și mai târziu, în 1951, Papa Pius al XII-lea a declarat lăcașul drep loc sfânt. Papa Ioan al XXIII-lea a oficiliazat această declarație. Papa Paul al VI-lea în 1967, Ioan Paul al II-lea în 1979 și Benedict al XVI-lea în 2006 au vizitat casa și au considerat-o
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Brâncoveanu. a fost, de asemenea, închinată Mitropoliei Proilaviei, începând cu anul 1768. Biserica datează din secolul al XVI-lea, desi nu se cunoaște un an concret când aceasta a fost construită și este singura din Republica Moldova care are picturi murale. Lăcașul sfânt este afundat pe jumătate în pământ. Legenda spune că în timpul dominației tătărești, tătarii au căzut de acord să se construiască o biserică ortodoxă, doar cu condiția ca aceasta nu va fi mai înaltă decât un soldat călare. Biserica era
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
doar câțiva ani comunitatea evanghelică din Uifalău (în ) s-a destrămat complet. Patrimoniul bisericii (altarul, orga, băncile) a fost mutat la biserica din Moruț. În 1937 biserica a fost cumpărată de parohia română unită, care a oficiat slujbe în acest lăcaș de cult până la construcția noii biserici din sat, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, sfințită în 1958. În prezent monumentul este gol și nefolosit și în stare avansată de degradare. Demersurile repetate ale preotului Ioan Peștina adresate Ministerului Culturii, de a asigura
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]