8,611 matches
-
de credință, spune: „Dacă Îl mărturisești cu gura ta pe Domnul Isus și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit”. Expresia „Isus este Domnul” este sinteza a tot ceea ce omul recunoaște, obținând astfel mântuirea; este cuvântul care mântuiește, deoarece este proclamarea misterului central al creștinismului, misterului central al manifestării lui Dumnezeu omului. „Este Domnul!” semnifică: Cel care a trăit în mijlocul nostru, predicând bunătatea, dreptatea, adevărul, pe care noi L-am ucis pe nedrept refuzându
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Aceasta o putem observa, fie din cărțile istorice, fie din Psalmi. Nici un om de pe pământ, poate, nu L-a iubit pe Dumnezeu în mod corporal, fizic, pasional mai mult decât David; gândiți-vă la Psalmi: „te iubesc, Doamne, forța mea..., mântuirea mea... Tu conduci degetele mele în război...” David exprimă o iubire foarte intensă și foarte pură față de Jahve, este omul pasiunilor violente și curate, așadar un om de o umanitate foarte bogată și un om de o fidelitate extremă față de
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
a mustrat în public și I-a spus: „Niciodată nu Ți se va întâmpla așa ceva, Doamne!” meritând astfel o admonestare publică din partea lui Isus; Petru, pe lângă acestea, este acela care atunci când Isus vorbea despre Patima Sa, despre proiectul Său de mântuire, nu înțelege: în loc să fie capabil de a explica altora, el însuși s-a arătat revoltat împotriva unui astfel de plan. Mai mult, Petru a făcut mărturisiri mărețe de fidelitate spunând: „Te voi urma până la moarte” și, îndemnat de Isus să
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
mai subtil, ce indică un proces delicat, mai atent, mai dificil. 1. Ce este voința lui Dumnezeu și cum o cunosc? 1.1 Expresia „voința lui Dumnezeu” în Biblie este exprimată și prin alți termeni: este numită: „planul divin de mântuire”, „planul lui Dumnezeu” sau, în limbajul teologiei grecești, plecând de la Noul Testament, este numită „iconomia lui Dumnezeu”, adică modul în care Dumnezeu, ca un bun tată de familie, dispune lucrurile istoriei, ale lumii. Dacă ne asumăm această varietate de termeni, voința
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
limbajul teologiei grecești, plecând de la Noul Testament, este numită „iconomia lui Dumnezeu”, adică modul în care Dumnezeu, ca un bun tată de familie, dispune lucrurile istoriei, ale lumii. Dacă ne asumăm această varietate de termeni, voința lui Dumnezeu este planul de mântuire, cel descris în Scrisoarea către Efeseni: „El a revărsat din belșug peste noi acest har pentru a-l realiza la împlinirea timpurilor... planul de a recapitula în Cristos toate lucrurile...” (vă sfătuiesc să citiți capitolul 1 în întregime). Adesea, noi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ieșit din el însuși e un zvon nelămurit, e un personaj imaginar, fără vârstă, ... și cel cu privirea înghețată în cei o sută de ochi de argint, după ce cu tămâie sonoră înconjoară de trei ori sihăstria de platină spune că mântuirea lor e paradoxală. Comentarii critice "Poezia lui Vasile Proca demarează abrupt prin constatarea unei desubstanțieri a realului, într-o notificarea a etapelor sale, ceremonioasă, vag ironică. Viziunea sa e de tot întunecată. Nu numai în adâncul realului, ci și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
aprins după amanții ei, după asirieni, după egipteni. Jahve amenință cu sabia, cu foametea, cu ciuma. Dar, în marea Sa iubire pentru poporul ales, dacă renunță la modul de viață nelegiuit, Domnul a făgăduit, prin proorocirea lui Iezechiel, iertarea și mântuirea. Și vă voi stropi cu apă curată și vă veți curăți de toate întinăciunile voastre și de toți idolii voștri vă voi curăți. Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da, voi lua din trupul vostru inima
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
i-a șoptit să-și ia câteva merinde și să meargă să se pocăiască în pustiu. După ce și-a terminat merindele, s-a hrănit cu ierburile deșertului, s-a adăpostit în grote, s-a acoperit cu Cuvântul Domnului, în nădejdea mântuirii. I-a cerut monahului s-o împărtășească, el a zărit-o ca plutind deasupra apelor. A găsit-o moartă, a îngropat-o și a plâns-o alături de leul care-l ajutase s-o îngroape. De atunci, Zosima a pomenit-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și impresionată, Thaisia și-a ars averile și l-a urmat pe Avva Pafnutie în pustiu, a rămas într-o mânăstire de maici, a acceptat să trăiască într-o chilie zidită, fără nicio deschizătură, rugându-se pentru iertare și pentru mântuire. Trei ani mai târziu, Pafnutie a vizitat-o, cerându-i să renunțe la modul dur de viață, să părăsească chilia zidită. Ea a refuzat, plângându-și păcatele, iar după cincisprezece zile a murit. Scriitorul francez, Anatole France, impresionat de destinul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
întâlnită de Avva Serapion. Acesta s-a dus în camera ei și i-a citit Psaltirea, făcând câte trei închinări după fiecare psalm citit, rugându-se pentru ea. Impresionată, tânăra l-a rugat pe călugăr să-i arate calea spre mântuire, convinsă fiind că Domnul i l-a trimis. A dus-o la o mânăstire și a dat-o în seama unei călugărițe cu îndemnul de a-și alege singură canonul. Ea a cerut să i se dea de mâncare la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a devenit egumen al mânăstirii. Aceste povestiri și altele au circulat începând din secolul IV, au fost traduse în diferite limbi, au fost folosite ca modele de educație creștină, modele de drame cauzate de păcatele lumești, modele de speranță în mântuire prin căință, punctul de plecare fiind recunoașterea și mărturisirea păcatelor. Atitudinile față de prostituate a fost diferită de-a lungul timpurilor. Prostituatele erau excluse de la primirea Sfintelor Taine. Alteori, deși prostituția era imorală, câștigurile lor erau primite ca acte de milostenie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
creștinul trebuia să aibă o credință puternică (sola fide), să înlăture mijlocirea Bisericii și a clerului. El devine astfel propriul său preot, baza creștinismului fiind doar Biblia (sola scriptura), purificată de toate adaosurile ulterioare și oferită credincioșilor în limba maternă. Mântuirea prin credință sau "justificarea prin credință", preoția universală și Biblia ca fundament al creștinismului sunt preceptele ce stau la baza doctrinei lui Martin Luther. Pentru aceasta el va fi excomunicat de papa Leon X și de Universitatea din Paris 189
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
trebuie să caut și existența altor moduri de a aborda și vindeca bolnavii. Tot în acea vreme, căutam argumente biblice și raționale pentru validarea, în mintea mea, a credinței ortodoxe, ca expresie a adevărului revelat deplin celor care își caută mântuirea. Am descoperit adevărul ortodox pe o cale “istorică”, atunci când am citit în operele lui Evdokimov: “sânt fericit că atunci când mă duc duminica la liturghie, Sfântul Ioan Gură de Aur se ruga cum mă rog eu astăzi, și că eu mă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
asupra datelor imediate ale conștiinței • Henri Bergson, Evoluția creatoare • Henri Bergson, Introducere în metafizică • Henri Bergson, Teoria rîsului • Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei • Hermann Keyserling, Jurnalul de călătorie al unui filosof • Ion Petrovici, Din cronica filosofiei românești • Léon Bloy, Mîntuirea prin evrei • Leonida Maniu, Dor și armonie eminesciană • Lev Șestov, Începuturi și sfîrșituri • Lord Acton, Despre libertate • Luca Pițu, Sentimentul românesc al urii de sine • Dan Botta, Unduire și moarte • Georges Bataille, Partea blestemată • Lev Șestov, Revelațiile morții • Émile Durkheim
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
denaintea s(fi)nției sale părintelui mitropolitul Dosoftei...” Furat de frumusețea limbii atâtor documente, era cât pe ce să uit a vorbi despre biserica satului, cu hramul Sfântul Nicolae. Din pisania așezată deasupra ușii de intrare aflăm că: „În anul mântuirii 1908 s-a ridicat acest sfânt locaș cu fonduri proprii de cătră soții Nicolai și Eufrosina Gheorghiu...” Dar din pomelnice mai vechi am aflat că pe acest loc a existat o altă biserică,ridicată prin 1803. Să mai amintim că
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pâinea sfințită, care dădea prosoape de altar, care dădea mari pomene prin mijlocirea preotului, era credincioasă când nu avea soț un angajat de la guvern, pe când nu avea nicio legătură cu Doamna Delfină și pe când nu avea nimic de câștigat, decât mântuirea ei, dacă venea la biserică. Așa era doamna de Piennes. Pălimarul avea poftă să mănânce, căci oamenii de felul lui mănâncă la o anumită oră, dar nu îndrăzni să tulbure pioasa reculegere a unei persoane atât de stimate în parohia
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
joc. Să mai înșir? Toate acestea nu ne omoară zilnic, puțin câte puțin? Iat-o pe a doua! Dacă modelul clasic distribuie personajul feminin (Vitoria Lipan) în rolul agentului care, ca să obțină restabilirea ordinii fie și simbolică, prin pedeapsă și mântuire, face ( i se oferă posibilitatea) un act de cunoaștere, ca să ajungă la unul de recunoaștere, modelul contemporan, mutat, elimină această posibilitate, cunoașterea și recunoașterea nu se mai fac, infracțiunea rămâne nepedepsită, ordinea lumii fisurată, trimiterea în anonimat definitivă, pentru că Vitoria
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
este cel căruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (II Timotei 1,7) și poate duce războiul nevăzut (Nicodim Aghioritul); e bun ostaș al lui Hristos Iisus (II Timotei 2,3) încins cu adevărul, îmbrăcat cu platoșa dreptății, coiful mântuirii, sabia Duhului. O religie mărturisită prin curajul fizic al martirilor (Filip. 1,28-30: Fără să vă înfricoșați întru nimic ... căci vouă vi s-a dăruit ... nu numai să credeți întru El, ci și să pătimiți întru El, ducând aceeași luptă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
încearcă să-l dezvinovățească pe Iuda, este o eroare. Steinhardt spune: Raționamentul lor e în general ușor de urmărit și asimilat: dacă Iscarioteanul nu l-ar fi predat pe Iisus saducheilor, planul divin nu s-ar fi putut realiza și mântuirea n-ar fi avut loc. Drept e să fie condamnat și disprețuit cel care a făcut ce trebuie? Părerea căreia mă raliez recunoaște deplina vinovăție a lui Iuda și constată că argumente de tip Paul Raynal sunt greșite, oricât ar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la fond, putem constata că marele păcat al lui Iuda în argumentarea de tip Paul Raynal este unul de trufie dementă: voința lui de a se ridica la rang de colaborator al lui Dumnezeu și de a participa la actul mântuirii de pe poziții neomenești. Dacă Iuda ar fi judecat altfel simplu, țărănește, bătrânește, modest el n-ar fi ajuns să cadă în groaznicul său păcat. Că păcat a fost, a recunoscut-o singur, de vreme ce l-au chinuit remușcările, că a restituit
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
agresive decît înainte, care nu aveau alt țel decît satisfacția calmă a economiilor lor naționale care le mărginea orizontul atîta vreme cît structura unei economii mondiale dispăruse la 1914. Ori, nenumărații scriitori și artiști de toate felurile doreau altceva. O mîntuire promisă unora de revoluția socială din Rusia, iar altora de aceea ce avea să devină revoluția rasistă. Cînd se aflau pe poziție de stînga, aceștia preferau Internaționala Marseiezei fie că se aflau în Franța sau în Germania. Cîțiva simpatizau chiar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
4: 7-11). În zadar acești păcătoși sătui își înmulțesc jertfele. Amos aude și repetă cuvintele lui Iahve: "Urât-am, disprețuit-am prăznuirile voastre. Când îmi veți aduce arderi de tot și prinoase nu le voi binevoi și la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii" (5: 21 sq.). Ceea ce așteaptă Domnul de la credincioșii săi este judecata și dreptatea (5: 24-25). Pe de altă parte, cultul a fost alterat de către introducerea elementelor orgiastice canaaneene (5: 26; 8: 14). Venerarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
logodi cu mine pe vecie: te voi logodi mie după dreptate și bună cuviință, întru bunătate și dragoste" (2: 16-21). Aceasta va fi o întoarcere la începuturile căsătoriei mistice dintre Iahve și Israel. Această iubire conjugală anunță deja credința în mântuire: grația lui Dumnezeu nu așteaptă convertirea omului, ci o precede 25. Să adăugăm că simbolismul conjugal va fi utilizat de către toți marii profeți, de după Osea. 25 Cf. G. Fohrer, op. Cit., p. 250 și n. 17 (bibliografie), în chip paradoxal, imageria
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda legământ nou. Voi pune legea mea înlăuntrul lor și pe inimile lor o voi scrie și le voi fi Dumnezeu, iar ei îmi vor fi popor" (31:31,33). Amos aștepta mântuirea de la un nou act de dragoste al lui Dumnezeu, care va da posibilitatea întoarcerii lui Israel "la zilele tinereții sale". Ieremia îndrăznește să spere o regenerare radicală a omului. Căci, "Tu o știi, Iahve, că nu e în voia omului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
generației sale un dialog, un joc subtil între simbolurile consacrate și posibilitatea de a fi reinventate, resemantizate. Grâul este un simbol al vieții, al regenerării, pâinea însăși este legată de ritualul euharistiei, expresie a morții urmate obligatoriu de înviere și mântuire. Nu doar în cultul creștin, grăul își leagă semnificațiile de imaginea vieții, a fertilității și a perpetuării, ci în aproape toate culturile care l-au cunoscut: simbol al purității la chinezi, ofrandă sacră la evrei, simbol al reînvierii în misterele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]