8,023 matches
-
urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor. Chiar și ziua, în amiaza mare, apăreau la marginea pădurii și, stând pe coadă, neclintiți ca niște statui, se uitau cu privirea fixă spre sat. Era fascinant... dar, și înfricoșător
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
venea. Afară se auzeau streșinile curgând, și, prin ogrăzi se mai vedea ultima zăpadă strânsă pe lângă copaci la rădăcini. Stai și te întrebi, unde mai sunt nămeții aceia de argint, prăvăliți din slăvile albastre... Unde ?!.. Unde s-au dus ?! Aerul mirosea a proaspăt.. Inima primăverii zvâcnea pe aproape, o auzeai în plesnetul mugurilor... și, în zborul fluturilor. Ghioceii răzbiseră demult de sub zăpada albă și uscată,.. Clopoțeii și viorelele, toporașii delicați și gingașele brândușe încep să înveselească cu farmecul lor pădurea, încă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
roagă De-ăi șapte zidari Zidul să-l zidească Și ție să-ți lase Șapte zăbrelui: Pe una să-ți vină Colac și lumină; Pe una să-ți vină Izvorul de apă, Dorul de la tată; Pe una să-ți vină Miroase de flori, Dor de la surori; Pe una să-ți vină Spicul grâului, Pe una să-ți vină Buciumel de vie; Pe una să-ți vină Raza soarelui; Fie-i de gătire. Cântecul merge înainte și nu-mi dau seama dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vreau să-i provoc silă. Mi-aduc aminte că, odată, în toiul desfătărilor amoroase cu Corinna, tocmai când ne sărutam mai încleștați, am simțit un damf teribil de hoit. Îl exala chiar gura ei. Nu credeam că amorul poate să miroase atât de urât. Cântece epice De fiecare dată când vrea să mă abată de la gândurile sumbre, Aia începe să cânte cu voce scăzută, acompaniindu-se la flaut sau la fluier. Sunt cântece de jale, de neînțeles pentru mine. Este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe străin. În fiecare seară contemplu marea în timpul amurgului, când crusta ei solzoasă se aurește ca un veștmânt imperial: pare c-ar vrea să se-mpodobescă solemn ca să asiste la o execuție iminentă. E aici o întreagă metamorfoză. O metamorfoză ce miroase permanent a moarte. Îngrijiri Hrana vegetală mi-a făcut oasele mai rezistente și trupul mai zvelt, întărindu-mi în mod neșteptat forțele. Acum merg pe drum mai ușor, fără nici o dificultate. Îngrijirile Aiei sunt binefăcătoare. Dar presimt că această refacere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iubirii dintre soția sa, Pasifae, și un taur). După cum spune Aia, pădurea nu-i altceva decât un labirint, iar labrys-ul pe care-l ține în mână e un obiect ritualic. Ne reluăm drumul în liniștea sigilată a pădurii, care parcă miroase a eternitate. Poate că aici, la umbra răcoroasă, aerul curat și proaspăt ar putea să ne scutească trupurile de grozăvia degradării. Aia ghicește aceste gânduri ale mele, privindu-mă în ochi; cheamă câinele și-i arată o vizuină de cârtiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să mă preumblu pe poteca de la poalele colinei. Azi am întâlnit patru pui de lup care se rătăciseră; m-au urmat - tot jucându-se fără grijă între ei - până acasă. Câinele meu, când i-a văzut, mai întâi i-a mirosit, pe urmă i-a gonit către pădure: cu siguranță avea intenția s-o găsească pe mama lor. Judecând după marea grijă pe care le-o purta, trebuie să fi fost tatăl lor: pe frunte aveau două pete negre, la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
știu. Adevărul mi-a apărut dinaintea ochilor cu repeziciunea unui fulger. Aia a preferat să se sinucidă decât să se mărite. Eu nu știu cum să mai continui acest jurnal. Mă scufund în întuneric. Sunt pustiu. Degradare În dimineața asta gingiile mele miros foarte urât. Am deschis gura și din ea îmi cad bucăți de dinți sfărâmicioși, negre precum cărbunele. Am avut puterea să observ - sau așa mi s-a părut - că niște viermi de culoare roșiatică se stabiliseră acolo ca într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aer pe toate găurile alea și de aia ieși bolnav și ieși schilodit. Iarna ți se lipește mâna de tanc. Ăia patru oameni asta fac toată ziua, instrucția în tanc - afară, înăuntru, afară - indiferent că-i frig sau cald. Își miros transpirația între ei acolo, dacă unul fumează și celălalt n-are țigară îi dai țigară de la tine. Tragi două fumuri... S. B.: Da, știu, așa era și la noi. Țigara era bun comun, se fuma până mirosea a filtru ars
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
sau cald. Își miros transpirația între ei acolo, dacă unul fumează și celălalt n-are țigară îi dai țigară de la tine. Tragi două fumuri... S. B.: Da, știu, așa era și la noi. Țigara era bun comun, se fuma până mirosea a filtru ars. M. M.: Mâncărica, la fel. Vă dați seama, acolo nu poate comandantul de tanc să ia să mănânce un sandwich și ăilalți trei să se uite la el. S. B.: Da, așa este, dar nu numai la
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
șef de promoție. M-am întâlnit cu foarte mulți colegi: și generali, și simpli ofițeri. Prin natura situației, noi am fost mai uniți, vă dați seama patru oameni într-un tanc, împărțind o țigară, răbdând de foame sau, mai vulgar, mirosindu-ne reciproc șosetele. S. B.: E o solidaritate care se leagă. M. M.: Se leagă. Asta-ți rămâne, în fine. De asta spun că sunt și de ăștia, sunt și de ăia destui. Sunt mai mulți de partea pozitivă. S.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
unei pretinse justiții. Judecata (și pedeapsa) sunt păcate esențiale ale omenirii. Această presimțire a fundamentat succesul creștinismului. Însă distanța dintre ideal și ceea ce a realizat demonstrează imposibilitatea izbăvirii de acest păcat. * Odată cu inventarea parfumului tot ce este plăcut pe lume miroase a femeie. * O carte reprezintă un dublu țipăt: al existenței autorului, acesta dorind să fie văzut, să iasă din anonimatul masei, și al suferinței acestuia, iscată de ceea ce trebuie să îndure. E articularea unui țipăt într-un noian de șoapte
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
comparatism și stilistică, estetică și critică de poezie, poezie română și străină, poezie clasică și modernă - totul capătă audiență la spiritul criticului, totdeauna aderent la fenomen și în permanentă vibrație și încântare la descoperirea unui vers frumos în revista încă mirosind a cerneală de tipar.” 1 1 Serafim Duicu - Vladimir Streinu, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1977, p. 71 60 Fără a se ridica la nivelul criticului de poezie, criticul de proză Vladimir Streinu poate fi consultat și astăzi cu un real
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cu părul blond cârlionțat și obraji rumeni, plesnind de sănătate, ținând de curea un cățeluș cu ochi negri bulbucați și blana roșcată, lânoasă, Învârtind codița ca pe un pămătuf. Micul patruped se strecura cu rapiditate printre mormanul de bagaje și mirosea de zor. Dacă i se părea ceva În neregulă se oprea punând două lăbuțe pe valiza buclucașă și nu preceda să latre strident. Rândul Înainta greoi, șerpuitor, fiecare Împingând anevoie bagajele ce păreau acum incomode, În liniștea ce devenea apăsătoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În steaua lor norocoasă, din acea noapte, mai ales la poker și ruletă. Când se bat zorile În imensa putină lăptoasă a cerului și soarele mijește timid, vezi ieșind pe ușa cazinoului, cu fețe buhave, ochi Înroșiți de nesomn, oameni mirosind puternic a tutun și băutură, Împleticindu-se de ghinionul care i-a Însoțit În noaptea fatidică... Puțini sunt cei ce zâmbesc fericiți de norocul neașteptat ce a dat peste ei și sumele mari câștigate din neatenția și nepriceperea altora. Și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
10” „Pantofii lui Costel” „Ce băiat!” (O.P.Iași) „Nicu” (I.Agârbiceanu) -Formularea a cât mai multe criterii după care să fie analizate personajele din bucățile literare prezentate 21 „Primii pași spre creativitate sunt facuți atunci când Îndemnăm un copil să miroase o floare, să observe un pom [...], să mângâie blana unei pisici..." ERICA LANDAU 4.CULTIVAREA ȘI EDUCAREA CAPACITĂȚILOR CREATOARE ÎN ȘCOALĂ Formarea și dezvoltarea personalității umane necesită un sistem dinamic de Învățare, axat pe cultivarea imaginației creatoare, pe o activitate
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Godeni 2. JUDECĂTORIA COSTEȘTI cu sediul în ora��ul Costești ORAȘE 1. Costești COMUNE 1. Bîrla 10. Popești 2. Buzoiesti 11. Recea 3. Căldăraru 12. Rociu 4. Hîrsești 13. Săpata �� 5. Izvoru 14. Slobozia 6. Lunca Corbului 15. Stolnici 7. Miroși 16. Suseni 8. Mozăceni 17. Ștefan cel Mare 9. Negrași 18. Ungheni 3. JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ cu sediul în orașul Curtea de Argeș ORAȘE 1. Curtea de Argeș COMUNE 1. Albeștii de Argeș 11. Mălureni 2. Arefu 12. Mușătești 3. Băiculești 13. Nucșoara
HOTĂRÂRE nr. 337 din 9 iulie 1993 (*actualizată*) pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109526_a_110855]
-
alăturată. Librărie șic, cu nuanțe de ortodoxie intelectuală, cărți alese bob cu bob, multe obiecte frumoase, sculptate din lemn, modelate în lut, icoane pe sticlă, adică tot ceea ce rămâne din Tradiție, când aceasta este suferindă sau chiar pe moarte. Înăuntru miroase frumos, sofisticat aș spune, ceva între arome de tămâie și ceai de scorțișoară, este cald, iar vânzătoarea toarce ca o pisică pe un scaun din colțul încăperii, vizibil tulburată de prezența unui client ca mine. O întreb direct dacă se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai atras atenția, odată pătruns în curtea interioară, a fost felul în care ocupa spațiul o familie de rromi, așezată pe iarba încă firavă, în jurul unei uriașe oale cu sarmale. Cam 25 de persoane, tineri și bătrâni, femei și bărbați. Miroase frumos, a condimente și a vin fiert, cei din apropierea lor, dar și cei deja încadrați în rând nu înțeleg prea bine ce se întâmplă, se așteaptă să aibă loc o distribuție de sarmale, „echitabilă”, așa cum se întâmplă de obicei în cadrul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mi joacă prin fața casei”. Chiar așa a spus, „îmi joacă prin fața casei”. Iași, octombrie 9 octombrie 2010 Campionatul național de raliu. Pelerinii de „primul moment”. Pregătiri pentru marea sărbătoare. Există deja un rând de-a lungul zidului exterior al Catedralei. Miroase a cozonac proaspăt. Pensionarul de la Mecanică Fină și dependența de pelerinaj. Ea româncă, el italian. Cum se aranjează un stand cu obiecte religioase. Jandarmii intră și ei în dispozitiv. Intrarea pe teren, orele 14.00-14.30, ploaie subțire, de toamnă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
într-un colț, mutată de curentul puternic de aer ce intră pe sub poalele cortului. Mă lungesc la rândul meu pe una dintre băncile de lemn, cu rucsacul sub cap. Lumina este cu adevărat minunată, începe să fie cald și înauntru, miroase a plastic încins, mă simt ca în studenție, în corturile plantate direct pe malul mării. Pe teren, aproape toate persoanele cu care am abordat subiectul cazării pelerinilor mi-au spus că evită să frecventeze corturile „oficiale” de acest gen. Atunci
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în ale antropologiei ca mine ? Este vorba de patru sarmale frumos așezate într-o caserolă de plastic, un sfert de pâine de tip franzelă și un pahar de vin sau de țuică plus, suprem rafinament, un șervețel de hârtie. Sarmalele miros minunat, nu știu cum au reușit să le transporte la temperatura cea mai bună pentru servit, parcă ar fi făcut focul sub chiupuri de-a lungul drumului de la Botoșani la București. Părintele a prevăzut chiar și un sac de gunoi, pe care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în curând în rândul de noapte. Îi privesc cum se îndepărtează încetișor, cu brațele încărcate de sacoșe de rafie, scaune pliante, îmbrăcați în haine de piele neagră, hainele lor „de ținare” (regionalism din zona Brăila, însemnând haine bune, de sărbătoare, mirosind a naftalină și a șifonier). Nu știu de ce, dar simt acut că este vorba de ultimii pelerini de acest gen. Cei ce vin din urmă, cu autocarele de la București, nu m-ar fi invitat niciodată la masă, să mănânc hribi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Pelerinii din jurul meu citesc acatiste, ascultă slujba, mestecă îndelung un colț de pâine uscată, așteaptă să treacă noaptea. De fapt, cel mai important pentru ei este să spună că au fost acolo, la momentul cel mai potrivit. Aerul din jur miroase extraordinar, un amestec de sudoare tare, omenească, tămâie, vanilie din prăjiturile consumate pe loc, tămâie, haine umede, naftalină, ceapă. Un miros pe care nu-l pot uita nici în momentul în care scriu aceste rânduri pe calculator, într-o bibliotecă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu picior, pentru masă și perete. Zona aceasta de comerț atrage ca un magnet și ultimii mohicani ai civilizației tradiționale sătești. Mai multe femei din satul Corbii de Piatră (Argeș) vând ciorapi, mănuși, veste, tricotate manual dintr-o lână aspră, mirosind încă puternic a oaie. Sunt plasate relativ departe de „centrul” pelerinajului, ceea ce mă face să cred că sunt tracasate și împiedicate să-și vândă marfa de către diferitele forțe de ordine din zonă. Chiar în fața magazinului Unirea, sub o reclamă uriașă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]