7,004 matches
-
memorialisticii noastre de călătorie de până la 1900. Cartea propune o tipologie guvernată de criterii diverse (impuse de diversitatea materiei): geografice (muntele, marea), topoi culturali (castelul, hanul, ruina), natura călătoriei („sacră” sau „profană”, formativă, științifică, de plăcere, alegorică, parodică etc.), perspectiva („naivă”, mirată, lucid-critică ș.a.). Notele comune ale genului sunt, după F., echilibrul real-imaginar, gândire-simțire, realism-romantism, atonie-elan, dominanta demitizării (asupra mitizării), persistența „modelului” instituit de comparația lui Dinicu Golescu între realitățile din țară și cele din afara ei. Aplicată și erudită, cartea este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
două subseturi, celule dendritice mieloide (cmDC - circulating myeloid DC), care au markeri CD 11c + DC și celule dendritice limfoide (clDC - cyrculating lymphoid DC), care sunt DC11cDC [87]. Celulele dendritice mieloide au un rol important în imunitatea antitumorală, stimulând celulele T naive să se diferențieze în celule T helper (Th1) care induc imunitatea mediată celular [88]. S-a evidențiat faptul că la pacienții cu CP nerezecabil numărul de cmDC este semnificativ mai scăzut față de populația sănătoasă, dar nu există diferențe semnificative între
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
Ah, războiul! E o nebunie să declanșezi un război. Marile națiuni nu se gîndesc decît la putere. Nu le pasă de cei care suferă din cauza lui". Într-o manieră conciliantă, Guy prezice o prăbușire financiară a Germaniei. (Guy era destul de naiv ca să nu știe că, deși Drucker era cu inima la Londra, carnetul lui de cecuri era la Berlin.) Se uită în jur așteptîndu-se să fie aplaudat, dar nu văzu decît priviri alarmate. Ridicîndu-și capul, Drucker spuse: "E un zvon lansat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
manuscrisul în foc84. În perioada aceea, Iorga scrie în "Adevărul ilustrat": "... critica literară nu are nici o valoare dacă nu constituie o simbioză între critic și cel care creează respectiva bucată literară, mult mai importantă fiind dragostea, o dragoste de artă naivă, copilărească și mistuitoare"85. Putem sesiza aici făcîndu-și apariția contururile Sămănătorismului. Relația lui Iorga cu Caragiale s-a stricat. Marele scriitor satiric era puțin angajat după părerea lui: Caragiale nu se identifica cu nici un curent politic sau partid. Critica lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
societății umane i-au fost provocate răni care nu se vor șterge nici peste o sută de ani și care s-ar putea eventual dovedi fatale civilizației actuale"3. Prima reacție a "omului secolului al XIX-lea" Iorga a fost naivă: întrucît actul de la Sarajevo este condamnabil, vor trebui făcute cercetări, iar "restul va fi dus pînă la capăt de disputa dintre ziarele de la Viena și de la Belgrad". Dar a avertizat și asupra faptului că nimeni nu trebuie să uite "articolul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prezentat de Iorga drept "speranța omenirii". Continua (poate un pic prea idealist), descriind motivele dezinteresate ale Americii, ajungînd la concluzia că rolul Statelor Unite va fi "arbitrarea și stabilirea unei păci eterne", țelurile președintelui Wilson. Iorga a făcut o analiză istorică naivă a rolului jucat de America în Cuba, Filipine și Mexic analiză pe care profesorul Bancroft n-ar fi putut să o scrie altfel și îl descria în final pe Wilson ca pe un "profesor de istorie și un academician liniștit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și pe cele ale generației mai vîrstnice, Iorga i-a sfătuit pe studenții români să se întreacă cu evreii în facultăți și în activitatea intelectuală și să-i depășească în aceste domenii decît să-i atace fizic 115. Iorga era naiv; mult prea mulți studenți reprezentanți ai "Noului naționalism", considerau instituirea numerus clausus-ului, maltratarea sau izgonirea evreilor din universități (în unele cazuri neezitînd să-i schilodească sau să-i ucidă) mai practice decît "depășirea" studenților evrei la învățătură! Aceeași brutalitate se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să ajungă la cunoștința publicului! Astfel, Alecu Constantinescu, acolit al Partidului Liberal, l-a atacat pe Iorga în Adunare, prezentînd un dosar plin cu documente referitoare la contribuția lui Blank la activitățile culturale ale lui Iorga. Plin de sine (și naiv), Iorga a condamnat această "tentativă grosolană de șantaj"134. Autorul cărții de față a consultat toate documentele relevante din arhivele românești (Iorga se simțea suficient de nevinovat ca să le păstreze). Blank își adusese contribuția la următoarele activități culturale ale lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
formarea guvernului Averescu. Guvernul Averescu a fost o "interpunere" plasată de Brătianu în vidul de putere pînă cînd el și Sistemul său liberal aveau să-și recapete suflul. Instituțiile liberale și marea finanță au continuat să controleze situația. Iorga remarca naiv că-și închipuie mutra lungă a lui Maniu după ce regele îl făcuse să petreacă o zi a păcălelilor (făcînd aluzia de precedentul istoric petrecut la Paris cînd toată lumea se aștepta ca Richélieu să piardă puterea)203. Prin 1926, Mareșalul Averescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și de fiul său. Acest lucru era pentru el "un articol de credință". Pentru mulți membri ai guvernului de la București, prințul Carol era cel "nedreptățit" (adică de către Camarilă). Poporul român era ultimul care afla adevărul. Oamenii erau profund promonarhiști și naivi: politicianismul secolului al XX-lea era de neconceput pentru ei; dorind din tot sufletul întoarcerea lui Carol, românul din clasele sociale de mijloc se aștepta la o salvare ca-n povești care să repare relele guvernării proaste a liberalilor și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Primul său editorial (după venirea lui Hitler la putere), Marșul nazismului, vorbea despre naivitatea agresivă a lui Hitler. Pentru Iorga, Hitler era "purtătorul de cuvînt al tuturor nemulțumirilor și simbolul tuturor speranțelor poporului german". Finanțat de industria grea, unii visători naivi sperau că Hitler îi va "nimici pe evrei și va dobîndi coridorul polonez și ținutul Rinului"101. Încotro o va lua Hitler? Va fi oare cooptat? Sau va deveni un fenomen trecător? Așa credea Stalin. Din acest moment, datorită politicii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el (din cauza poziției prohitleriste lipsite de echivoc a lui Cuza și a propriei sale atitudini antinaziste). Continua lăudîndu-l pe Mussolini și amintindu-și cum "Mussolini, spre deosebire de neamțul dumitale" [Hitler], îl invitase să ia loc lîngă el: "Venga Iorga!" Îl întreba naiv pe Cuza dacă Hitler era în stare să vorbească la fel de frumos cu Goga, așa cum vorbise Mussolini cu el124. La cîteva săptămîni după întîlnirea în cadrul căreia rostise cuvintele "Venga Iorga", Mussolini susținea pretențiile revizioniste ale ungurilor în cel mai categoric mod
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Oțetea îi relata autorulu cărții de față entuziasmul lui Cuza după venirea lui Hitler la putere. "Liga mea este cea care a luat puterea la Berlin!..." spunea el. Era oare Iorga la curent cu acest lucru?145 Nu, era prea naiv, astfel încît a menținut o relație afectivă cu A. C. Cuza și s-a bucurat atunci cînd această veche relație (dacă nu la nivel politic, cel puțin la cel uman) a fost restabilită. Nutrea simpatie față de Cuza chiar și peste linia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cronicarul Rusiei Kievlene. Ungurii au pătruns în bazinul carpatic în anul 895. Cronicarul anonim și-a scris cronica cu mai mult de două sute de ani mai tîrziu. Nici cronicile primare (ale lui Nestor), nici cele ale cronicarului anonim nu erau naive. Ambele serveau unor țeluri dinastice. Acest tip de cronică medievală nu poate fi crezută literal, cu toate că ele conțin aproape întotdeauna o mare cantitate de adevăr. Un istoric nu le poate ignora, din moment ce nu are alte surse credibile la dispoziție. Cercetătorii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înflorit această mișcare literară evreiască la New York City. Evreii licențiați în limba și literatura engleză găseau rareori un angajament. Cînd a vizitat Statele Unite, Iorga a fost surprins descoperind existența acestei situații. Atunci cînd a vizitat aceste colegii, s-a interesat naiv de neoficialul, dar eficientul, Numerul clausus: Ignorînd în mod și mai naiv cum funcționează sistemul nostru, Iorga s-a simțit stînjenit de răspunsurile ambigue. Vezi Americani și români din America, pp. 314-315. Poate că îl citise pe Marchizul de Custine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și literatura engleză găseau rareori un angajament. Cînd a vizitat Statele Unite, Iorga a fost surprins descoperind existența acestei situații. Atunci cînd a vizitat aceste colegii, s-a interesat naiv de neoficialul, dar eficientul, Numerul clausus: Ignorînd în mod și mai naiv cum funcționează sistemul nostru, Iorga s-a simțit stînjenit de răspunsurile ambigue. Vezi Americani și români din America, pp. 314-315. Poate că îl citise pe Marchizul de Custine, care spunea că "a minți în litera legii este mai revoltător decît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Înlocuită cu rigida teză jdanovistă a celor „două culturi”. Între timp, pe fondul intervenției flagrante, dar reușite a Statelor Unite În favoarea creștin-democraților la alegerile din 1948, planul postbelic al lui Togliatti de a acționa prin instituțiile democrației liberale Începea să pară naiv. Chiar dacă avea Îndoieli, singura lui opțiune era să exercite un control mai riguros și să impună norme staliniste. Acest lucru a stârnit protestul public al unor intelectuali din partid, liberi până atunci să distingă Între autoritatea politică a partidului - pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Odeon, noi vrem a deveni Buni cetățeni când vom fi mari și-ai libertății fii. Tonul didactic nu era reprezentativ - cel puțin nu În această formă evidentă - și va dispărea În doar câțiva ani. Dar cântecelul, cu aerul său naiv și demodat, surprinde Întocmai atmosfera acelor timpuri. Amuzamente populare precum columbofilia, cursele de ogari sau Întrecerile pe autostradă au atins În acea perioadă o culme a popularității, intrând apoi Într-un declin constant, accelerat spre sfârșitul anilor ’50. Aceste divertismente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acelor vremuri: senzația că tot ce poate fi imaginat se poate pune În faptă, că tot ce se fabrică poate fi cumpărat și că transgresiunea - morală, politică, legală, estetică - este importantă În sine. Dacă anii ’60 stau sub semnul credinței naive, suficiente, că tot ce se Întâmplă e nou (și că tot ce e nou este important), anii ’70 au fost o epocă a cinismului, a iluziilor pierdute și speranțelor modeste. Vremurile mediocre nasc profeți pustii, scria Albert Camus În Căderea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ideologiilor mic-burgheze (umanism, libertate, dreptate, progres, vot secret universal etc.)”. Nu era un caz izolat. În decursul anilor ’60, mulți comentatori occidentali de stânga, moderați, de altfel, În opinii, evitau să pomenească „drepturile” sau „libertățile” de teamă să nu pară naivi. În Europa de Est, comuniștii reformiști și suporterii lor evitau și ei acest limbaj - În cazul lor, fiindcă termenii erau compromiși și demonetizați de retorica oficială. Dar după jumătatea deceniului al optulea au Început să se răspândească În tot spectrul politic occidental
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În contextul dat, semăna a cobeală. Ca și alți foști disidenți cehi, Havel și colegii lui nu au avut Întotdeauna o părere favorabilă despre slovaci. Îi priveau mai degrabă ca pe niște șoviniști provinciali: În cel mai bun caz urmărind naiv mirajul suveranității, În cel mai rău caz nostalgici după statul-marionetă din timpul războiului. Klaus, culmea, nu Împărtășea prejudecățile liberale și nu se sinchisea defel de trecutul Slovaciei. Era, ca și Mečiar, un realist. Cei doi, acum politicienii cei mai puternici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de faza acută de către hepatocite și inhiba producerea unor citokine de către celulele Th2. Interleukina - 23 ÎL-23 este membră a familiei ÎL-12 și este produsă de celulele dendritice activate. Are proprietăți similare cu ÎL-12. Totuși dacă ÎL-12 stimulează celulele Th1 naive, ÎL-23 stimulează celulele Th1 cu memorie. Produce interferon gamma. Interleukina - 24 ÎL-24 este membru al Familiei ÎL-10 împreună cu ÎL-19 și ÎL-20. Este produsă de monocite și celulele Th2. Blochează celulele canceroase din ficat și inhiba vascularizarea tumorilor (Wei-Yu Chen și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pe care artistul cu simțul răspunderii o exprimă perceptual nu este - așa cum sunt majoritatea concepțiilor care au succes ca "propagandă"' - simplă; iar o concepție despre viață, corespunzător de complexă, nu poate, prin sugestie hipnotică, să îndemne la acțiuni premature sau naive. 64 Rămâne să ne mai ocupăm de acele concepții despre funcția literaturii care gravitează în jurul cuvântului "catharsis". Acest cuvânt grecesc, folosit de Aristotel în Poetica, a avut o istorie lungă. Exegeza sensului în care Aristotel a folosit acest cuvânt este
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
care se regăsește într-o artă somptuară asociată cu cruzimea. Luchian va transcrie viziunea estetizantă a lui de Feure în panourile sale decorative centrate în jurul câte unui personaj feminin. Pentru pictura română devine semnificativă trecerea de la un idilism cu note naive, pitorești, la o dimensiune a unui simbolism difuz al întâlnirilor semnificative, emblematice, misterioase, la care contribuie paradoxal și o tușă impresionistă, precum la Artur Verona în În pădure 26, pictura de sensibilitate religioasă a lui Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sociologizantă o stare de spirit codificată cultural prin termenul de decadentism. Termenul de "decadentism" se afla în circulație pe piața ideilor și Ștefan Popescu îl utilizează la rândul lui cu privire la tablourile lui Burne-Jones. Dacă descrierea tablourilor acestuia are o notă naivă, în schimb, pictorul identifică câteva locuri comune ale criticii cu privire la arta lui Burne-Jones, pe care el o definește drept melancolică, dar căreia îi sunt atribuite note pesimiste, decadente. "Burne Jones este poate cel mai sentimental liric al veacului nostru, și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]