7,852 matches
-
de vitală, plasată sub semnul oximoronic al frumuseții terifiante, al farmecului oribil, al unei Meduze încriptate 430. Ca și la Poe, locuința are fără îndoială o înfățișare fantastică care se explică totodată prin natura locurilor și prin starea psihologică a naratorului, care adaugă: "Și poate alte împrejurări care îmi scăpau" contribuiau astfel la crearea unui mister în raport cu ne-spusul anonimului fugar și cu o secretă dorință de secret. Fantasticul se dezvoltă prin limbaj, prin numirea lucrurilor. Astfel, el zărește o sală
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
locuința Usher, casa sperată este și o amenințare care irită nervii. "Mușcătura imperioasă a foamei, o dorință nesfârșită de odihnă și de cordialitate umană" se amestecă cu fantasmele unei respingeri, ale unei neospitalități fundamentale, ale unei arhaice ostilități, anticipate de către narator care își imaginează pe locatari că se baricadează împotriva intruziunii sale, el care este poate un patriot, un spion, un trădător, un individ rău intenționat 433. Când bate la ușă, "din măruntaiele casei se ridică un zgomot adânc și surd
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
întărească dorința de a vedea, de a ști și de a-și apropria acest loc misterios (dar "este oare cu adevărat un mister în această poveste?")439. Desfundând geamurile ferestrelor, proiectând să omoare câinii care se găsesc într-o încăpere, naratorul este confruntat cu cei doi cerberi paznici ai locurilor a căror agresivitate este proporțională cu intensitatea de refulare a stăpânului lor. In nici un alt roman nu este mai bine descrisă funcția câinelui drept marcator al limitei, al unei limite deosebit de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
s-ar fi aliat unei profunde rătăciri, unui anume fel de disperare")440. Ospitalitatea acordată cu părere de rău "după o veche tradiție" nu poate fi decât foarte scurtă, fără ca motivele scurtimii să fie explicitate de către gazdă. Confruntarea, dialogul între narator și gazda sa are și aici analogii subliniate cu Prăbușirea casei Usher. În cele două povestiri, un vizitator exterior sosește într-o casă izolată, veche și încearcă să dialogheze cu gazda sa care are un comportament straniu, ce suscită teamă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lecturi anacronice (în bibliotecă are cărți vechi cu caractere din secolul al XVII-lea, "vechi cronici regionale în latină și în italiană"), cărți bogat legate, împodobite cu blazoane) caracterizează aceste ființe fantastice care par să fi scăpat timpului. Iar atașamentul naratorului față de personajul straniu este același. "Lucru straniu", constată el, nu se gândește deloc să plece după ce s-a odihnit și a mâncat. Pericolul, în acea vreme, de a rămâne într-o casă oricare ar fi fost ea, și chiar ceea ce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care ar putea să-i ia locul 446, împotriva lumii exterioare (în care se desfășoară povestea), dar și împotriva propriei sale dispariții. Atunci când țăranul "sosit din lumea celor vii" și unic vizitator al acestui loc pustiu trist și singuratic pleacă, naratorul are "impresia de a fi în lumea morților". Bătrânul al cărui nume îl ignorăm 447, este ca și Roderick Usher, ultimul descendent în linie directă al uneia dintre cele mai nobile familii din provincie. El are ca și acesta o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
omenească sau un animal [...] o ușă se trânti, sau, mai degrabă, fu trăntită cu putere"449, obloanele se trântesc ("să fie aceași mână invizibilă?"), un scaun cade, un dulap trosnește. Ne amintim că în episodul cu Mad Trist, citit de către narator lui Roderick Usher, zgomotul însoțește cu violență povestea unei ospitalități violate. Ethelred ridică măciuca și "din câteva lovituri își deschise repede drum, printre scândurile ușii, cu mâna sa de fier; și trăgând cu putere către el, făcu să să crape
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
era mai mult decât o simplă curiozitate")452 pe care un poem de dragoste de Tasso, însemnat cu unghia, a făcut-o să se nască. "Femeie, cuvânt care, el singur, mă face să freamăt de melancolie și de suavitate", explică naratorul amintindu-și de o lungă continență forțată. Descoperirea unor bibelouri feminine îl cufundă în idei melancolice. Dar reveria lui capătă formă și conținut la vederea unui portret, care pare să vină dintr-o nuvelă de Poe453 , portret care îl privește
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cufundă în idei melancolice. Dar reveria lui capătă formă și conținut la vederea unui portret, care pare să vină dintr-o nuvelă de Poe453 , portret care îl privește și îl interpelează prin prezența lui prea puternică. Și el, ca și naratorul din Ligeia care se întreabă asupra secretului ochilor ei, este posedat de dorința de descoperire ("possedded with a passion to discover", scrie Poe). Ochii mari, întunecați, privirea lor adâncă au un caracter comun cu cei ai bătrânului: Aceeași tristețe sălășuia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adânc, într-un loc respingător în care domnesc monstruoase flori de mucegai ("dar dacă le apucai, ele se dizolvau cu totul într-un simplu voal de umiditate în mână")459 începe să apară adevărul: Lucia. Rătăcirea care pune stăpânire pe narator ("Cuprins de tristețe, tulburat, și tot mai rătăcit...")460, traversând misterul camerei galbene 461 și îmbătat de parfumul femeii în negru, îl pune în fața propriei nebunii: "Așadar această femeie greu de definit (greu de definit și în mine însumi)462
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să o ascundă în ea. Larva imundă, creată de o dragoste disperată și o imensă dorință nepotolită 463 nu poate decât să suscite oroare și dezgust: "Nu aceasta era femeia pe care o iubea, pe care o iubeam"464. Când naratorul se întoarce, după două săptămâni, este întâmpinat, în ciuda temerilor sale ("fusesem un oaspete puțin apreciat, ce puteam să cred despre primirea ce avea să-mi fie rezervată?")465, pe prag, de către o femeie, Lucia fiica, dublul mamei sale. "Stranie logică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
amoroasă care se joacă, inclusiv incestul între tată și fiică (prefigurată în Poe) ("prea multe lucruri, de altfel, doar presimțite în cuvintele fetei, și de care spiritul meu, obișnuit cum era cu ce e mai rău, fugea îngrozit")467. Dar naratorul ascunde o parte din secretul său cititorului ("nu voi povesti ce s-a întâmplat sau ceea ce s-a spus atunci: anumite lucruri trebuie să rămână tăinuite în inima mea")468, menținându-l parțial cum a știut să o facă Henry
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să reflectăm la cât de explozive sunt profunzimile întunecate și cât de mult cavoul este imaginea însăși a unei memorii refulate. Totuși, o întreagă parte a povestirii este de- construită, atunci când tânăra femeie explică ceea ce apăruse atât de secret pentru narator: "Iată așadar care erau grozavele mistere (ea continuă pe un ton de suprem dispreț) și iată-le acum lămurite, după ce v-au frământat atât și după ce nu ați șovăit să violați pentru ele intimitatea noastră cea mai sfântă"470. Imaginea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
angoasă a unei deposedări de ceea ce constituie fundamentul însuși al identității sale. Și totuși, în strania familiaritate care pare să existe între cei doi protagoniști (fiindcă pe lângă unele semne de conivență - și înrudirea pe care o întrețin prin aceeași dragoste -, naratorul se gândește că nu ar fi putut niciodată să intre în casă fără acceptul bătrânului, nu putem să nu observăm că există aici o formă de ne-spus elocvent din partea sa, un fel de "a ascunde pentru a arăta fără
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
abis a textului prin intermediul poemului, desenului, ariei muzicale sau literaturii (textul trimițând printr-un joc nesfârșit la un text anterior, care nici el nu ar putea fi primul). Forma artistică drept loc de secretudine este romanul însuși (lucru la care naratorul face aluzie în mod eliptic atunci când pentru a justifica întregul roman care va urma, termină astfel primul capitol: "Dincolo de necesitatea de a găsi un adăpost, simțeam de fapt nevoia de a isprăvi odată cu această poveste"). Este sigur că secretul nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-o cameră sau un dulap. "Aceste biete mistere nu sunt cu adevărat mistere"474. Cel mult niște amăgiri ale dorinței care nu fac decât să deturneze atenția de la ceea ce constituie secretul însuși al textului, identitatea misterioasă ei însăși a naratorului fantomă, fantomă deoarece nu e decât o larvă inconsistentă care nu trăiește decât în așteptarea de a-și găsi adevărul și identitatea în proiecțiile dorinței sale. Nici o îndoială că dezgustul profund suscitat în el de caracterul abject, inavuabil și abominabil
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
termină prin a fugi, părăsindu-și cuibul și lăsându-l acestui cuc tiranic. Mai grav este modul în care se infiltrează invizibil și insidios Horla care invadează spațiul fizic și mintal al celui care suferă prezența sa indezirabilă. Și aici naratorul isprăvește prin a se trezi în poziția de exclus, în afara casei sale, cu consecințele dramatice pe care le cunoaștem. Excluderea duce, ca și în Prăbușirea casei Usher la distrugerea totală a casei, a unui acasă, al spațiului care reprezintă prin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este, dincolo de diferența de poetici și de miză, revelatoare pentru mecanismele acestei deteritorializări a gazdei fără voie, actor al unei ospitalități constrânse și supotarte, care nu este nici vrută, nici dorită. Umbra și harta Maupassant (sau mai precis și exact naratorul din Horla) descrie cu lirism (e drept un lirism în mod foarte subtil neliniștitor) locul său de ședere unde își are rădăcinile, această casă unde a crescut "cu uriașul platan care o acoperă, adăpostește și umbrește în întregime": Îmi place
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
această metaforă nautică a existenței și a conștiinței. În labirintul vaporului, el regresează atât încât găsește o vizuină, cabina fochistului. O asemenea regresie, motivată de presentimentul dificultăților inevitabile care îl așteaptă, este explicată de teama resimțită în fața noului, în fața necunoscutului. Naratorul vorbește de acești emigranți care fac eforturi zadarnice pentru a "descifra prospecte incomprehensibile". Această incomprehensibilitate nu se datorează doar limbii engleze, pe care Karl o va asimila, de altfel, destul de repede și care nu pune deloc probleme de comunicare. Adevărata
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
redusă la parter. Cuplul de bătrâni pe prag, mănâncă terci și îl privesc în tăcere. Nou cuplu parental 606, cu aceeași figură paternă cu ceva care îi strălucește pe haină, ca aurul, poate un lanț de ceas cum își închipuie naratorul. Oaspetele se răzgândește imediat, sub pretextul că ar putea deranja. Cuvintele și negațiile sale sunt sancționate de către femeie care socotește că el vorbește mult și îl aduce pe solicitant la o neputință de a se apăra pentru care el caută
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în această casă"). Când cățelușul vine să-i atingă fața, animalul inofensiv este descris cu ostilitate, respins cu iritare și devine sursă de multiple întrebări privitoare la motivele care îl fac să circule noaptea în casă, să stea aproape de perna naratorului. Oaspetele, care are sentimentul că se amestecă prea mult în treburile casei, începe totuși să alerge cu copiii, cu singura deosebire că pașii copiilor sunt abia perceptibili în timp ce cizmele lui grele fac zgomot, traversând încăperile, descoperind camera bătrânilor goală și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pod ar putea trece nu numai ca o dovadă de încredere dar și de intimitate. Și aceasta pentru că ospitalitatea ca manifestare a încrederii este dorită nu numai ca simplă primire a călătorului dar și ca ceva care privește "îndeaproape" existența naratorului. Desigur că este aici în joc integrarea în familia însăși și că cercul familial este locul însuși al unei ospitalități resimțite ca insuficiente, indiferente și meschine. Ne gândim evident la judecățile negative, transcrise de Kafka în Jurnalul său, ale familiei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care erau larg deschise mai multe ferestre" și în care obiectul dorinței apare, precum o zână luminoasă sau o nouă Charlotte, înconjurată de copii care o iubesc, o mângâie și adorm cu încrederea idilică a unei comunități regăsite 607, în timp ce naratorul, sumbru Werther, rămâne în umbră, în cadrul ușii. Fiindcă figura dorinței rămâne distantă, ezitantă, ascunzându-și privirile, visând la altceva și "abia" dacă observă mângâierile copiilor. Claude David, care reamintește că, scriind acest fragment, Kafka este la câteva luni de probabila
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu ochii săi bulbucați, cu liniștea sa surprinzătoare, cu limba lui mică și tremurătoare care se distinge clar în fața abajurului este plasat pe masa de scris, pe scrisoare chiar, într-un raport metonimic. Imaginea câinelui cu ghearele sale (împotriva cărora naratorul s-a luptat ținându-l de cele patru labe) este frecvent utilizată de Kafka pentru care a scrie înseamnă a se așeza în poziția unui câine 610 care își face culcușul, a unui șobolan care își sapă vizuina, a unei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
le întrebă dacă au mâncat, ele înțeleg. În Castelul copiii vorbesc prea repede pentru a putea fi înțeleși. Așadar problema nu este în limbă ci în folosirea limbajului însuși. Numirea ca putere paternă și divină oferă o înșelătoare certitudine. Desigur, naratorul din Descrierea unei lupte construiește peisajul cu limba ("mi-era frică de oboseala acestui drum abrupt, îl aplatizai tot mai mult și îl coborâi în depărtare până la a-l schimba în vale. După dorința mea, pietrele dispărură și vântul încetă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]