7,539 matches
-
poate oferi. Neîndoielniccăreacțiile lor la întreaga dezvoltare a familiei reconstituite depind esențial de vârstă. • Stadiul mobilizării este pasul logic următor, atât copiii, cât și părinții recunoscând diferențele și nepotrivirile dintre ei, mobilizând toate resursele pentru a rezolva problemele majore de neînțelegere și a deveni o familie „normală”, integră. • Mobilizării pentru a găsi soluții îi succedă, firesc, acțiunea propriu-zisă, care înseamnă instituirea de norme și reguli ca familie vitregă, se practică negocieri și compromisuri. Este pusă în lucru o imagine realistă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în cel educativ. Dacă mentalitatea tineretului, cu precădere a adolescenților, este una de căutare, de moratoriu, de ce n-ar fi și atitudinea noastră față de ea în acest spirit? Unele dezacorduri dintre părinți și copii, tineri și adulți au ca bază neînțelegerea și intransigența vârstnicilor vizavi de valorile de afirmare „superficială” ale primilor. Or, în afara faptului că trebuie să ne gândim că în ochii lor aceste valori pot să nu fie deloc superficiale, s-ar mai impune și alte două observații: pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și mai operant); - produsele cognitive ale gândirii automate (concluzii, atribuiri, interpretări, așteptări) pot fi în acord cu datele realității sau nu, dar atâta vreme cât nu este infirmată puternic (sistematic), o astfel de gândire are tendința de a se menține și consolida; - neînțelegerile, problemele și tensiunile din familie pot fi explicate și prin existența distorsiunilor cognitive ale gândirii automate în percepția, comunicarea și interpretarea interpersonală și a situațiilor și episoadelor familiale; - principalele forme de distorsiune cognitivă sunt: o greșită interpretare a unor semne
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
exterioară. Dar semnificativă este situația când un alt membru al familiei este „triunghiulat”; - mecanismul triunghiulării apare cel mai frecvent în relația părinți-copii. Sunt posibile trei tipuri principale de triunghiulare: copilul ca „țap ispășitor”, când părinții îl identifică drept sursă a neînțelegerilor. Dacă sunt mai mulți copii, cel mai „obraznic”, mai leneș sau mai... este ales.); copilul ca mediator în relațiile maritale tensionate; triunghiul pervers, atunci când se formează o coaliție între un părinte (de obicei mama) și un copil împotriva celuilalt părinte
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sau nonverbal transmis. Altfel spus, aproape întotdeauna un mesaj este însoțit de un metamesaj. Dată fiind deci complexitatea comunicării (verbală, nonverbală, mesaj, metamesaj), pot apărea o serie de blocaje, lacune și erori în procesul desfășurării ei și, prin urmare, grave neînțelegeri în grupul familial. Intervenția în modul de comunicare din familie reprezintă un punct forte al psihoterapiei; - comunicarea și, în genere, interacțiunea în familie depind de procesele cognitive ce operează la nivelul indivizilor săi, procese care, de altfel, sunt în strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în analiza și terapia familială în general. Manifestările oricărui membru al familiei sunt efect, dar și cauză a manifestărilor celorlalți, tot așa după cum o dimensiune a familiei (cea economică, să spunem) poate fi cauză și, în același timp, efect al neînțelegerilor din familie; - realitatea familială este în mare măsură o realitate construită simbolic. Construită prin interacțiunea subiectivității membrilor ei, iar pe măsură ce se construiește este absorbită și împărtășită de respectivele subiectivități. Valorile, constructele personale, ideile, părerile, într-un cuvânt, crezurile - ceea ce în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Afirmația de mai sus este ilustrată convingător și atunci când încercăm să răspundem la o altă întrebare. Și anume, cum se ajunge de la o dragoste atât de puternică la insatisfacții și dezamăgiri? Un răspuns tipic al bunului-simț este că înțelegerea sau neînțelegerea dintre cei doi parteneri are la bază satisfacția sau insatisfacția sexuală. Există mult adevăr în această presupunere. Tulburări grave de dinamică sexuală (ejaculare precoce, neatingerea orgasmului, lipsă de apetit sexual) conduc la insatisfacții și la tensiuni între cei doi parteneri
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu trebuie considerat totul numai în termeni de percepție. Bunăoară, de la o anumită vârstă, atractivitatea fizică, ce reprezintă un dat esențial în cristalizarea și întreținerea iubirii, scade la modul obiectiv.) Gelozia și infidelitatea reprezintă o cauză și un produs al neînțelegerilor din familie. Însă faptul că relațiile extraconjugale reflectă tensiuni și stresuri maritale nu trebuie exagerat. Mai mult, unii autori americani insistă că asemenea relații sunt ceva foarte normal și că fidelitatea monogamică este, cel puțin în SUA, mai mult un
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reflectă dominația bărbatului și înteritoriul familial. Comentând gradul mai mare de insatisfacție al femeilor în căsnicie decât al bărbaților, ca și faptul că ele inițiază în proporție mai ridicată divorțul - activista feministă L. Sontag (1994) reliefează următorul episod tipic în neînțelegerile familiale: femeia identifică subiectul discuției (inegalitatea în realizarea sarcinilor gospodărești, de exemplu); bărbatul neagă validitatea și importanța problemei; femeia insistă; bărbatul o acuză de „cicăleală”; femeia devine supărată și furioasă; bărbatul pleacă (și, eventual, vine târziu acasă). Modelul este frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și școli din care pricină basarabenii, necunoscând această limbă, nu puteau lucra nici în instituții de stat, nici în școli”; „cultura rușilor, moldovenilor, bulgarilor, găgăuzilor, ucrainenilor, evreilor și altor naționalități era sugrumată fără cruțare”. La sfârșitul deceniului al șaptelea, amplificarea neînțelegerilor dintre regimurile comuniste de la București și Moscova au pus din nou în discuție natura raporturilor dintre limba română și cea moldovenească. În 1967 N. Mohov afirma că „în România se publică un mare număr de lucrări în care problema națională
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
rând, dar și a Austriei, rămasă, încă, în Coaliția antifranceză, alături de cea dintâi. Tot atunci s-a constatat, însă, că principalul colaborator al Franței în realizarea acelui obiectiv nu putea fi decât Rusia. Criză instalată în raporturile ruso-engleze, atât datorită neînțelegerilor care au subminat unitatea celei de a doua Coaliții antifranceze, cât și faptului că Marea Britanie a refuzat să accepte mediația Rusiei în conflictul anglo-danez, declanșat de interpretarea daneză a conceptului de comerț neutru, dar care era diametral opusă celei engleze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la Istanbul, cunoscută și sub denumirea de "pacea de la Dardanele"206. Între timp, Poartă Otomană urmărea cu atenție evoluția raporturilor franco-ruse, ce tindeau să se deterioreze, datorită interpre țărilor pe care fiecare parte contractata o dă prevederilor tratatelor de la Tilsit, neînțelegeri de pe urma cărora speră să se producă "un changement de système dans celui de Russie"207. Concret, se pare că Poartă Otomană intenționa să se reconcilieze cu Rusia, dar fără imixtiunea Franței, concomitent cu evidență cultivare a bunelor raporturi cu Suedia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a promulgat o circulară care decreta libertatea religioasă pentru creștinii din întreg imperiul și restituirea bunurilor. Datorită schimbării politice și religioase a împăratului Licinius, iar mai apoi și a întăririi suspectului acestuia față de colegul său occidental, s-au ajuns la neînțelegeri armate materializate prin două războaie în defavoarea celui dintâi care, între timp, suspectându-i pe toți de trădare, asemenea lui Domițian (81-96), a inițiat o serie de persecuții împotriva Bisericii și nu numai. În anul 324, în urma bătăliei de la Chrisopolis, învingându
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acestora. 4. Creștinismul în istoriografia păgână greco-romană Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate, nu a fost lipsit de prejudecăți din antichitate până astăzi. Pentru creștini conceptul de păgânism implica o evaluare negativă a lumii greco-romane. Neînțelegeri care au marcat opinia publică, față de adepții mesajului biblico-creștin, au fost numeroase. Manualele de Istoria Bisericii depășesc chiar și în zilele noastre parțial asemenea locuri comune, a căror problematică a fost deja evidențiată prin cercetări specifice. Literatura existentă referitoare la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre Cristos, pe un drum de pace socială. Referindu-se la profeția lui Isaia și cea a lui Miheea, autorul unește înfăptuirea unei păci pământești cu idealul de pace universală, subliniind concomitent necesitatea înțelegerii concrete a înfăptuirii împărăției lui Dumnezeu. Neînțelegerea acesteia din urmă, prezentă în fapt pe acest pământ, provoacă războaie și ucideri fratricide. Deși acest ultim fragment este atașat negării divinităților tradiționale, cu toate acestea, gândirea lui Arnobius, ne dirijează atenția asupra condamnării absolute a războiului și a serviciului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Marcellus, au pătimit martiriul în Africa, spunând că anumite obligații militare erau contrare conștiinței lor. Episodul, foarte semnificativ, ne luminează asupra perioadelor în care nu putem vorbi atât despre o persecuție oficială cât mai curând despre motivele ascunse ale unei neînțelegeri reale dintre structura politico-morală și religioasă a Imperiului roman cu ierarhii creștini. Un lucru sigur este și faptul că, prezența creștinilor în armata romană, a fost acum dintr-un motiv, ulterior dintr-altul, una dintre cauzele marilor persecuții, după cum se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
le apăra și proteja, iar acum, devenind dușmanul său, descoperea aceleași motive pentru a le combate. Nu mai avea încredere în nimeni, nici măcar în cei cu adevărat fideli și leali, simțindu-se trădat de toți și de toate: Căci din cauza neînțelegerii pe care o avea cu Constantin, era peste măsură de îndârjit împotriva creștinilor, sperând că prin nenorocirile lor, îi va provoca cea mai mare suferință lui Constantin; crezând totodată că, Bisericile creștinilor doresc și urmăresc un singur lucru, și anume
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împotriva sa pentru că se comporta nu ca un filozof a cărui misiune este să cerceteze și să descopere adevărul. A fost tot mai incert de credința religioasă a soldaților săi și totdeauna prudent față de fidelitatea lor politică încă din timpul neînțelegerii sale cu Constantius. Lamentările și răscoala trupelor care luptau pe Rin, lângă Mosa (358), și răzvrătirea garnizoanelor din Aquilea (360) i-au slujit de învățătură. Inițial, soldații îl iubeau prea puțin, fie pentru că erau obosiți de a mai lupta, de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
relației autoritate-libertate, • folosirea intensivă a evaluării formative, • valorificarea spontaneității și a creativității în activități, • adaptarea folosirii noilor tehnologii pentru stimularea învățării prin programe de individualizare a abilităților de evaluare critică și de adaptare, • în proiectarea acțiunilor să sesizeze confuziile, prejudecățile, neînțelegerile, experiențele neconcludente anterioare și să le prevină, corecteze • extinderea educației pentru adulți în dezvoltarea individuală specifică, • educația pentru obținerea succesului fiecăruia, • dezvoltarea ecologică a personalității, după mediul individual propriu ș.a. 1.6. Alternativele metodologice și schimbarea de paradigme 1.6
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
episoadelor aparent unice; și fiecare a reflectat asupra celor mai potrivite forme de acțiune politică într-un domeniu unde lupta pentru putere era predominantă. Ambii gânditori au fost motivați de dorința de a corecta ceea ce ei considerau a fi o neînțelegere profundă a naturii politicii internaționale, aflată în centrul proiectului liberal printre aceste neînțelegeri fiind și credința că lupta pentru putere putea fi domolită de dreptul internațional și ideea că urmărirea interesului propriu putea fi înlocuită de obiectivul comun al promovării
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acțiune politică într-un domeniu unde lupta pentru putere era predominantă. Ambii gânditori au fost motivați de dorința de a corecta ceea ce ei considerau a fi o neînțelegere profundă a naturii politicii internaționale, aflată în centrul proiectului liberal printre aceste neînțelegeri fiind și credința că lupta pentru putere putea fi domolită de dreptul internațional și ideea că urmărirea interesului propriu putea fi înlocuită de obiectivul comun al promovării securității pentru toți. Ceea ce nu înseamnă că Morgenthau și Carr considerau că sistemul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Societatea Națiunilor, să se asigure că statele respectă principiile de bază ale acesteia? Ca răspuns la aceste întrebări, mulți dintre membrii primei "școli" sau "teorii" a relațiilor internaționale susțineau că războiul a fost parțial rezultatul "anarhiei internaționale" și parțial rezultatul neînțelegerilor, erorilor de calcul și nesăbuinței politicienilor care au pierdut controlul evenimentelor în 1914. "Idealiștii" susțineau că o lume mai pașnică ar putea fi creată făcând elitele din domeniul politicii externe responsabile în fața opiniei publice și democratizând relațiile internaționale (Long și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a fost diferită, deoarece era de multe ori "o revoltă împotriva valorilor occidentale" (Bull și Watson 1984: 223). Întrebarea inevitabilă era dacă expansiunea societății internaționale care intervenise pe fondul revoltei împotriva Occidentului va conduce la noi forme de conflict și neînțelegere. Importanța acestei probleme a fost subliniată de către revolta religioasă, în special de anumite forme islamice de revoltă împotriva Occidentului, întrupate de Al-Qaeda, care se opuneau sprijinului american pentru Israel, susținerii elitelor pro-occidentale corupte din Orientul Mijlociu și extinderii valorilor seculare occidentale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interacționat cu natura decât să tratateze felul în care societățile interacționează între ele, uneori provocând războaie majore. Paradigma producției analiza structura de clasă și conflictul de clasă, mai degrabă decât loialitățile naționale persistente, puterea statului și rivalitatea de ordin geopolitic. Neînțelegerea acestor fenomene însemna că marxiștii s-au înșelat atunci când au considerat globalizarea capitalistă ca preludiu pentru o lume cosmopolită mai pașnică. Ilustrând acest argument, Waltz a susținut că marxiștii nu au reușit să aprecieze implicațiile convingerii că socialismul s-ar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
bin Laden, cei doi au în comun chiar faptul că posedă certitudini morale și epistemologice. Postmodernismul contestă exact această convingere, conform căreia enunțurile morale și epistemologice sunt dincolo de orice îndoială. Înainte de a continua, trebuie să subliniem faptul că există multe neînțelegeri în privința semnificației "postmodernismului", care este disputată nu numai între susținătorii și criticii teoriei, dar și între susținătorii înșiși. De fapt, mulți teoreticieni asociați cu postmodernismul nu folosesc niciodată termenul în sine, uneori preferând termenii de "poststructuralism" sau "deconstructivism", iar uneori
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]