7,611 matches
-
molateca melancolie moldavă. Mama 98/1949 I 8 februarie [1949], marți [...] Îmi spuneai în scrisoarea ta că, scriindu ți, scriu un roman. Draga mea, ce bună ești că spui asta. Dar eu îmi dau seama că sunt de un egocentrism nebun, clinic: durerea mea, tristețea mea, izolarea mea, disperarea mea, situația mea, spaima mea, singurătatea mea, părăsirea mea, frica mea, obsesia mea. Și asta fără rușine, de la un capăt la altul. Joi de dimineață, 20 februarie [1949] Ieri am alergat iarăși
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îndur cu mai mult calm totul, până și moartea, știindu-te ocrotită de dragostea cuiva, sau de prietenie, de stimă, de respect: căsătorită. Draga mea, acceptă asta cu blândețe; nu-i o imixtiune în viața ta personală, ci o nevoie nebună de a ști că nu te las singură. II Miercuri dimineața, 8 februarie [1950] [...] În casă, cam răcoare; termometrul lui André, așezat lângă cutia [de porțelan] de Sèvres a lui Philippe, pe raf tul bibliotecii de deasupra micului tău birou
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și îmi vine să plâng, să țip, să alerg spre eden: orașul în care ne vom revedea. Este în cer? E pe pământ? E Bucureștiul? Draga mea, mă încearcă un plâns nebun. [...] 43/1950 V 3 septembrie [1950], luni Draga mea, scumpa mea, marea mea mică prietenă, Credeam că cel puțin de data asta are să fie scrisoarea cu vești bune, dar uite că destinul, cumplitul meu destin, a hotărât altfel. După ce mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că n-am să lupt ca să te merit iarăși înapoi, ca să te obțin. Dacă n-aș fi bătrână aș avea măcar forța tinereții, care e tenace și plină de viață. Sunt, însă, bătrână. Într-o zi un om, beat sau nebun, sau poate lucid, mi-a spus trecând pe lângă mine: „N’ai mai murit?“ M-a lovit drept în inimă. Chiar așa bătrână am ajuns? Și atunci, cum am să pot să-mi mai aștept fata? În ziua aceea nu eram
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dădeai colindătorilor nuci, mere, mandarine și biscuiți. Pe curând. Seara, la ora 10. Scumpa mea și preaiubita mea, m-am întors de la biserică la ora 8 și jumătate. Era lume până la marginea trotuarului. Oamenii s-au făcut de o îndrăzneală nebună, strigau cu toții: „Frați întru Christos, strângeți rândurile cât puteți, vârâți bărbații în altar să aibă loc toată lumea“. Așa s-a și făcut. Comparația cu sardelele e prea puțin expresivă ca să descrie realitatea. Am împins nițeluș - am prins obiceiul ăsta din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
filarmonică, despre formația pentru dans și tortul de o mie de dolari, își va schimba părerea cu o sută optzeci de grade. O nuntă de lux, ca în povești, cu toate cheltuielile plătite de altcineva! Pe bune, cine-ar fi nebun să rateze așa o ocazie? Însă în timp ce urc scările spre apartamentul nostru mă ia cu rău de la stomac. Știu că nu sunt complet sinceră cu mine însămi. Știu ce își dorește mami din adâncul sufletului. Și mai știu și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sprijini tu! Dacă te întreabă, îi spui că așa e, OK? Și că toți clienții tăi au căzut pe spate și că se înghesuie să-mi cumpere hainele, că nu s-a mai văzut așa ceva de când e magazinul ăsta. — Ești nebun. N-o să creadă în veci așa ceva. Și ce-o să faci când o să-ți ceară niște bani? — Până atunci o să fac rost și de bani! — Și dacă te verifică? Dacă se duce la Barneys, să vadă cu ochii lui? — N-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jucărie care bate toba. — Becky? Mami intră și eu tresar vinovată, strângându-mi repede lista în mână. — Bună! zic repede. Aaa. Cafea. Mersi. — E fără cofeină, zice mami, și-mi întinde o cană pe care scrie Nu trebuie să fii nebun ca să organizezi o nuntă, dar mama ta e. M-am gândit că ai trecut pe cafea fără cofeină. — Nu, spun mirată. Dar nu face nimic. — Și cum îți mai e? Se așază lângă mine și eu îmi transfer pe șest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acest lucru le va fi trecut cu vederea. Se apleacă ușor spre mine cu un licăr de satisfacție în ochi, iar eu mă trag brusc în apoi, înspăimântată. Becky, crede-mă, nu vrei să fii una dintre aceste fete. E nebună la cap. Tipa care-mi organizează nunta e dementă. — O i...dee foarte bună, zic repede. E normal să te protejezi. — Firește, putea foarte bine să-l semneze Elinor - dar am căzut de acord cu ea că așa e mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
calmul. Gândește-te logic. Trebuie să existe o ieșire din situația asta. Trebuie. Atâta timp cât nu-mi pierd mințile și nu intru în... Brusc, se aude ușa de la intrare dechizându-se. — Becky? aud vocea lui Luke. Tu ești? Fuck. Într-o panică nebună, deschid dulăpiorul de cocktail, arunc la repezeală ambele seturi de invitații înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să pășesc spre altarul improvizat de la Plaza. Iar patru sute de persoane îmi vor urmări fiecare mișcare. O, Doamne. O, Doamne. Ce-o fi fost în capul meu? În clipa în care văd ușile de la Terrace Room, mă apucă o panică nebună și degetele mi se încleștează automat pe buchet. N-o să meargă în veci. Sunt complet sărită de pe fix. Nu pot să fac așa ceva. Îmi vine să las toate astea și să fug. Dar unde să fugi? N-am ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iau mâna și el mi-o strânge pe a mea ușor. Acum nu-mi doresc decât să plec. Să scap de aici. Lumea începe să discute animat și, slavă Cerului, cuvintele pe care le aud se învârt în jurul ideii de „nebună de legat“ și „probabil din gelozie“. O femeie înveșmântată în Prada din cap până-n picioare spune chiar „Să știți că și la nunta mea s-a întâmplat exact la fel...“ O, Doamne, acum Elinor și Robyn se apropie de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu este nevoie să mi se plătească. N-am avut liniștea să scriu articolul promis. Precum ai văzut acum trebuie să mă ocup de altceva, de „opera” unui domn tovarăș care, avînd revista la îndemînă și fiind el și puțin nebun, își bate joc de marii scriitori romîni. M-ar interesa părerea ta în vederea unei mai bune strategii de viitor privitor la cazul în chestiune. Dacă voi merge la Viișoara, cum am de gînd (desigur, luna aceasta), mă opresc prin Bacău
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de echipe de stradă, afișaj, șablonaj de agitație, și de distrugere a materialului reacționar (subl.ns.); Echipe de agitație și de stradă la secțiile de votare În ziua alegerilor (subl.ns.)”. Deci, comuniștii și slugile lor umile, În goana lor nebună după putere absolută au Încălcat și cea mai elementară regulă a unei campanii electorale anume aceea a interzicerii propagandei măcar În ziua alegerilor. Crezând că politica ține loc și de mămăligă, la vreme de mare foamete și imense lipsuri, semnatarul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Iată și alte constatări: „Din când În când și În special În pauză, se mai discută despre scrisorile venite din Statul Israel și atunci intervin lămuritorii noștri (subl.ns.) combătând dacă este cazul”. Dar, ne Întrebăm noi, avea cineva curajul nebun de a-i contrazice pe tovarășii lămuritori școliți pe la cursurile de cadre de (dez)nădejde?!? Cu mare satisfacție, autorul notase: „În general Însă aceste scrisori În ultimul timp au un caracter destructiv pentru sioniști”. Care, completăm noi, Își vedeau liniștiți
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de Gheorghe Huzum deoarece exprimă dorul autorului de evaziune În alte lumi; c) Proza absurdă <<Nu mai am idee>> de Coca Andronache, Întrucît exprimă un gol total cerebral al autoarei”. Cu una, cu alta, Țanea o declarase pe biata tovarășă nebună de legat. c.i. Noi sîntem „multilaterali”, nu „desăvîrșiți”! „Nota de sesizări” cu caracter „confidențial”, conținea o perlă rară zămislită de cochilia cerebrală a vreunui ziarist zăpăcit de atâta politichie bolnavă. Tov. cenzor A. Iordăchescu a zăpsit-o, așternând pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
întâmpla cu cariera mea? Mai găsesc slujbă când mă întorc? Dacă tot îmi arunc cariera pe fereastră, atunci oare nu am pierdut vremea anii ăștia? Și dacă nu plec, când am să mai am ocazia, odată ce intru pe contract? Sunt nebună că văd că o grămadă de oameni trăiesc fără probleme și nu visează la un periplu mondial?...” Karen reflectează câteva momente și îmi răspunde organizat la fiecare gând. „Știi ce? Oamenii vor avea tot timpul dinți de îndreptat. Dacă nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
împrietenit cu Karen. Extind puțin cercul de discuții dar planurile mele de călătorie sunt întâmpinate cu o tăcere înghețată de mulți colegi și de restul familiei. Nu de puține ori, tăcerea este acompaniată de priviri și chiar vorbe de „Esti nebună și inconștientă”... În viață, cred eu, cel mai sfânt este să-ți urmezi inima, altminteri riști să fii tras într-o mie de direcții în funcție de mediul și oamenii care te înconjoară și la un moment dat te trezești că nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Totul e prea de domeniul fantasticului pentru mine ca să reușesc să cred și să înțeleg tot ce aud. Nu reușesc în niciun fel să asimilez ideea că oamenii plătesc ca să le apară altora cancere și, dacă or fi vreunii destul de nebuni, parcă nu-mi vine a crede că vor cere o chitanță detaliată și că vrăjitorul, la rândul lui, scrie totul conștiincios de parcă ar avea taxe de plătit la sfârșitul anului. Și, cărțile astea, pot să le văd și eu? „Nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se izbește de câteva ori în ea, poarta se deschide și Rodrigo iese la strada mare. Ies în fugă după el, calculând în minte ce să fac exact ca să-l aduc înapoi și cât de periculos poate fi un taur nebun liber pe autostradă. Rodrigo se menține pe marginea drumului, apucând câte o frunzuliță și mestecând-o tacticos. Între timp, eu ajung destul de aproape de panică, odată ce am decis că gradul de pericol este mare, atât pentru mașini, trecători, cât și pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să mă formalizez prea mult și le zic printre gâfâieli că am nevoie de ajutor să prind un taur mare și negru. Un bărbat se desprinde din grup și încerc să-i dau detalii ca să nu creadă că sunt complet nebună, timp în care mențin pasul alert. Mergem către Rodrigo care continua să mestece relaxat, salvatorul necunoscut rupe o nuia dintr-un tufiș și începe să-l mâne calm către intrare. Rodrigo, culmea, ascultă, se retrage cuminte, intră, eu intru după
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și cu care, dacă o oferim lumii cu inima deschisă, putem contribui la evoluția planetei. Din păcate, societatea de astăzi are tendința de a standardiza caracterele în șabloane prestabilite, iar cei ce nu se încadrează capătă etichete negative gen prost, nebun, om cu gărgăuni și așa mai departe. Înclin să cred că această standardizare forțată dă naștere la oameni fără puncte de referință interioare, pierduți într-un joc extern care nu vibrează cu coarda lor intimă și care ajung la hoții
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care atinge tonalități cum nu am mai auzit vreodată până acum. Sunetele se succed unele după celelalte într-un ritm rapid, înalt, după care apare o pauză bruscă și melodia reîncepe de undeva mai jos și din nou, aceeași alternare nebună a sunetelor înalte cu pauze și reînceputuri tumultoase, într-o simfonie fascinantă, produsă de un singur om cu o singură muzicuță. Pășesc într-o lume minunată, acompaniată de sunetele extraordinare. Intru într-o pădure strălucitoare, sunt înconjurată de creaturi luminoase
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
unei nebunii fără sens. Îi povestesc și eu că din nefericire nu am fost la fel de înțeleaptă și m-am cam chinuit să rămân pe linia de plutire. Nici nu se miră, eu am fost ținta exactă al atacului unei minți nebune, sufocată de invidie și gelozie din cauza atenției pe care Jorge mi-a arătat-o. Din fericire (pentru mine) Scott a fost poziționat între noi două, ca un fel de barieră nevăzută în fata curenților negativi. Ne întrebam cu ce s-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici un semn de viață și au fost declarați dispăruți. Corpurile celor doi ziariști au fost găsite după câteva luni undeva de-a lungul Amazonului însă corpul Panchitei a rămas dispărut. Douăzeci de ani mai târziu, o femeie aproape dezbrăcată, aparent nebună, vorbind într-o limbă necunoscută, a apărut din adâncimile pădurilor în periferia orașului Tarapoto. Sătenii, neștiind ce să facă, l-au chemat pe rectorul universității proaspăt înființate, ca fiind „înțeleptul locului”. Rectorul, Jorge, a luat-o pe femeie la el
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]