9,132 matches
-
a sacrificat pe sine pen-tru a se salva din acel întuneric blestemat și fanatic ce era Palestina și pentru a-i salva și pe cei doritori întru mîntuire. Considerau pe Hristos ca o născocire mozai-că pentru a-l înjosi și nega pe Apostolul Vieții iar scrierile din Vechiul Testament le treceau în categoria textelor ce aduc numai ură și răutate oamenilor fiind o plăsmu- ire a Satanei. Informațiile din scrierile mandeene coincid cu cele de pe tăblițele de plumb ale geților descoperite la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pune la cale răzvrătiri pentru toți iudeii de pe tot pămîntul, este mai marele partidei Nazarinenilor. 24,6 și a cercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mîna pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră’’. El neagă aceste acuzații spunînd că a studiat Tora cu fariseul Gamaliel și a fost plin de credință și rîvnă față de Iahwe cum sînt toți iudeii. Dacă în prima scrisoare către tesaloniceni Saul spune că: ,,1,5 Iudeii aceștia au omorît pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
material istoriografic corespunzător." Exegezei îi găsește în schimb cusururi multiple, unele semnalate nedrept. Descrierea ineditelor eminesciene este socotită, cu suficiență, "simplă rezumare". Relevându-i lui Călinescu "temperamentul său critic deosebit de interesant", "resursele excepționale de scriitor", munca dârză și talentată, Streinu neagă valoarea volumelor II și III. Peste " de ani, în studiul Eminescu văzut de G. Călinescu, criticul nostru traversează cu o privire cordial-comprehensivă și obiectivată impunătoarea biografie dedicată poetului și exegeza asupra operei. Este o incursiune foarte interesantă, pendulând discret între
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
analiza pur estetică, o ironizează." Optica lui Streinu este aceea a specialistului în poezie care poate avea - și are - intuiții critice profunde. Dealtfel - constată Pompiliu Constantinescu - "procesul criticei a-nceput nu prin critică, ci prin poeți. Specialiștii au fost înlăturați, negați de specialiști mai restrânși dar autentici." Concluzia lui Pompiliu Constantinescu închide în ea excepționala intuiție a vocației critice a autorului Ritmului imanent, care prin judecățile asupra lui Arghezi s-a alăturat echipei profesioniștilor, arătând "înaintea criticei de profesie, substanțele din
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
moderne, rigoarea și justețea acestei critici sînt cu totul aparte, de o magistrală limpezime. în raport cu ele, soluția pentru criză pare totuși puțin nerealistă. Ni se propune să ne reinventăm ca oameni integral tradiționali, să ne părăsim așadar condiția socioculturală, să negăm datele pe care istoria le-a înscris în noi de cîteva secole încoace, să le considerăm doar un rebut nociv. Operația riscă să fie pe cît de radicală, pe atît de iluzorie. Căci, la nivelul vieții sociale și istorice, nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Ideologia postmodernă nu a criticat acest model decît pentru a celebra asurzitor explozia multiplicității, pluralismul nesistematizabil. Un cercetător german, Bernard Schlink, afirma că, în ciuda uriașei lor brutalități, totalitarismele erau menite să eșueze tocmai fiindcă ele pretindeau să abolească diversitatea, să nege însuși principiul diferențierii pe care se constituie omul modern, societățile moderne După modelul alegerii pe dualități mai mult sau mai puțin antagoniste, valabil pînă în modernitate, s-a ivit modelul alegerii pe multiplicități luxuriante, dar calitativ omogene, scanate de consumatori
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ne mai rămîne atunci? Să-l tratăm doar ca pe un admirabil capitol de istorie a ideilor, fără nici o posibilitate de a-l atinge efectiv? E, fără îndoială, puțin probabil să-l atingem, dar posibilitatea de principiu nu poate fi negată, nici nu a dispărut. A presupune contrariul ar însemna să răsturnăm ierarhia realului, să subsumăm universalul unui context cultural, mentalității colective, general umanului actual. Ar însemna ca tot ceea ce ține de nivelul individual-general incluzînd habitudinile noastre socioistorice și culturale să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sociale despre care Mohammed Arkoun (Ouvertures sur l'Islam, ed. cit., pp. 39-42) afirmă că s-au ivit foarte de timpuriu în imperiile islamice. numai o teologie apofatică, ci și o sociologie apofatică. Ea ar defini socialul prin negație : ar nega suveranitatea societății asupra persoanei, ar postula o ierarhie care recunoaște primatul persoanei asupra societății, al societății asupra statului. Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu dominant, străbate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să formuleze experiența isihastă a participării la divin, Grigore Palama declară insuficiența demersului negativ în măsura în care el rămîne schemă rațională : știm că intelectul înțelege negreșit ceea ce teologia negativă neagă. Prin ea coborîm, nu urcăm spre misterul ultim. Dacă e să spioneze acest mister, gîndirea trebuie să renunțe la confortul clasificărilor disjunctive și statice, după ce le va fi asimilat, desigur, beneficiul cognitiv. Ea devine cu atît mai adecvată față de subiectul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
putem scoate din spectacolul laicității. Prin ceea ce îi lipsește, modernitatea oferă ceea ce o poate salva. Neavînd finalitate proprie, modernitatea poate fi foarte bine folosită atît pentru a întregi partea nevăzută a lumii, cît și (ca pînă acum) pentru a o nega. Nikolai Berdiaev vorbea despre două moduri de a fi ale lumii, de a fi în lume. Dar el indica în fond două perspective, opuse, asupra realului : cea obiectivantă și cea transfiguratoare. A doua nu însemna nicidecum evaziune, prezență eterată sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
continuă el, și din religia creștină nu rezultă că o parte din lucrurile indiferente sunt în afara puterii magistratului, "prin urmare puterea în toate lucrurile indiferente este de aceeași amploare ca atunci când nu ar fi nici o religie, pentru că autoritatea magistratului este negată în multe lucruri indiferente numai sub pretextul unei legi creștine de acest tip"16. Acest pasaj at fi fost suficient pentru a-i aduce acuzația de hobbism. Căci, pentru contemporanii lui Hobbes, a presupune că "nu ar fi nici o religie
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este mai îndreptățită să exercite suveranitate asupra copiilor, pentru că ea este cea care i-a purtat în pântece și i-a hrănit. "Asta nu i-ar da tatălui decât o stăpânire împărțită cu mama, asupra lor: căci nimeni nu poate nega așa ceva, că femeia are o parte egală, dacă nu mai mare, întrucât a hrănit copilul un timp îndelungat în pântecele ei cu propria ei viață"79. Interpretarea lui Filmer, care dădea prioritate tatălui și drept de viață și de moarte
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care i-a acordat prințului autoritatea; pasajul amintit vorbește despre un conflict ordinar între corpul legislativ constituant și puterea executivă, prioritatea revenind legislativului. Dacă acest conflict nu poate fi rezolvat, în sensul că "prințul sau oricine ar fi în administrație neagă această decizie", atunci "apelul nu stă decât în ceruri", spune Locke 111. Expresia nu înseamnă că lucrurile rămân nedecise: situația creată nu este echivalentă nici cu obligativitatea supunerii față de prinț, cum era la Hobbes, nici cu nesupunerea civică. În modelul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de natură' era folosită mai degrabă de teologia creștină decât de filosofia politică. Ea era subdivizată în starea naturală de grație și starea naturală decăzută. Hobbes a abandonat această subdiviziune și a înlocuit starea de grație cu societatea civilă. El nega astfel, dacă nu faptul, cel puțin importanța căderii". Leo Strauss, Natural Right and History, The University of Chicago Press, Chicago, 1965, p. 184. 101 Hobbes, Leviathan, XIII, pp. 100-103. 102 "[...] cel care încearcă a lua alt om în puterea sa
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
românii sunt o singură națiune”. După declararea independenței în 1991, moldovenismul a suferit o serie de mutații. O nouă orientare a sa, autointitulată moderată, pornind de la faptul că unitatea lingvistică a populației de pe ambele maluri ale Prutului nu poate fi negată, recurge la un nou argument, anume că populația are dreptul să-și numească limba așa cum dorește. Așadar, după 1991, celor două curente filo-român și filorus, existente în istoriografia și activitatea culturală și politică din Republica Moldova, se alătură al treilea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a doua limbă oficială și de obiect obligatoriu de studiu în școli a provocat un val de indignare populară în capitală și în numeroase localități ale republicii. În fața valului de proteste, s-a renunțat la această hotărâre. Nu trebuie să negăm un specific al locuitorilor de la est de Carpați. Din această perspectivă, moldovenismul poate fi considerat o stare de spirit: totalitatea de însușiri morale, intelectuale și de caracter, inerente moldovenilor, cum e felul de a fi, de a simți, de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în raport cu limba română, pornind de la teza unei „deosebiri inițiale în destinul istoric și lingvistic al moldovenilor și valahilor”, în sensul că moldovenii au fost influențați de slavii de est, iar valahii n-au cunoscut o asemenea influență. Deși el nu neagă unicitatea limbii literare folosite de locuitorii întregului spațiu carpato-danubian, consideră că specificitatea limbii moldovenești se păstra, la acea vreme, în limbajul popular. Serghievski nu nega, așadar, caracterul romanic al limbii moldovenești. În 1940 însă, academicianul N. S. Derjavin declara că
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de slavii de est, iar valahii n-au cunoscut o asemenea influență. Deși el nu neagă unicitatea limbii literare folosite de locuitorii întregului spațiu carpato-danubian, consideră că specificitatea limbii moldovenești se păstra, la acea vreme, în limbajul popular. Serghievski nu nega, așadar, caracterul romanic al limbii moldovenești. În 1940 însă, academicianul N. S. Derjavin declara că moldovenii sunt descendenți direcți ai populației locale slave vechi, iar limba moldovenească este de proveniență slavă. De cea mai mare receptivitate s-a bucurat însă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
veacului al XIV - lea, și o națiune napolitană, navareză sau bavareză și dacă, la mijlocul secolului al XVII - lea, celor peste trei sute de state cvasi-independente ale Imperiului RomanoGerman le corespundeau tot atâtea națiuni separate. Mai mult, prin formularea sa ambiguă, autorul neagă însăși existența unor etnii care nu au și nu au avut niciodată un stat propriu (kurzii, bascii, etc.). De altfel, trei ani mai târziu, în aceiași publicație, Victor Stratan contrazice chiar afirmația lui Vasile Vieru. Condamnând falsurile din istoriografia românească
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la comandă în 1862, iar locuitorii statului România aparțin unui număr de trei popoare: moldoveni, valahi și ardeleni sau transilvăneni. În timp ce laudă „înțelepciunea Rusiei”, care nu are pretenții teritoriale la Ucraina și Bielorusia (aluzie evidentă la statul român), Vasile Vieru neagă, totodată, însăși existența poporului român. După părerea domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii vorbitori ai limbii moldovenești, și respectiv, valahii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
moldovenești nu puțini agitatori care, la întrebarea moldovanului de ce e poreclit „român”, răspund încrezuți: „Deatâta, că ne tragem de la romani”. Iertați-i, oameni buni, că ei nu știu ce spun”. Din nou recunoaștem că nu am stabilit cu certitudine dacă domnul Chifian neagă însuși caracterul romanic al poporului român (și moldovean, dacă doriți...). Că dumnealui nu înțelege mecanismele elementare ale procesului romanizării, anume că o populație romanizată din Spania avea același efect ca și cea provenită din Italia, aceasta este sigur. Însă, încă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Încă de la început Vasile Stati constată că există popoare care vorbesc aceeași limbă, dar constituie națiuni diferite, ca elvețienii sau austriecii. Astfel Stati reia, la distanță de trei sferturi de secol, cuvintele unuia dintre întemeietorii RASSM, Cristian Rakovski: „Noi nu negăm faptul că o mare parte a populației Basarabiei este moldovenească... Ceea ce este important nu este procentul unui element etnic sau al altuia, ci dorința populației... Noi știm că majoritatea populației Elveției vorbește germana și că o parte a ei vorbește
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
septembrie 2001, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Mitropolia Basarabiei a dobândit dreptul de înregistrare. Totuși, tergiversarea înregistrării și persecutarea clerului și a credincioșilor Mitropoliei Basarabiei a continuat. De asemenea, presa procomunistă continuă să denigreze Mitropolia Basarabiei și să-i nege legitimitatea: despre „parohii acaparate de așa-zisa mitropolie a așa-zisei Basarabii”, patronate de primarul Chișinăului de la acea vreme, vorbea în 2003 omniprezentul Vasile Stati. Că ar fi un moft politic al PPCD și o eroare gravă a Curții de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
acțiune facilitată de numeroasele înrudiri între cele două familii domnești sau veritabile uniuni dinastice între cele două țări. S-a vorbit adesea, cu îndreptățire și susținut de surse documentare consistente și indubitabile, de unitatea în lupta antiotomană, ceea ce adepții moldovenismului neagă cu înverșunare. Un episod din anul 1595 poate fi relevant în această privință. Pus în fața îndepărtării lui Aron vodă de pe tronul Moldovei, Mihai Viteazul se plângea trimisului polon sosit la București: „dacă ar fi rămas în domnia Moldovei Aron, fratele
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
era totdeauna veche, și 3) la o nouă viață duhovnicească, aceasta nefiind "nici nouă, nici veche, mai exact și nouă și veche, adică veșnică". Dintre cele trei alternative pentru o posibilă și nouă viață spirituală, Vulcănescu opta pentru viața interioară, nega existența unei atare posibilități pentru cultură și preciza, răspicat, că o nouă viață spirituală nu avea sens pentru viața duhovnicească. Constata însă că adevărata viață spirituală este cea duhovnicească, celelalte două sensuri producîndu-se în istorie laolaltă cu unele confuzii: pentru
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]