9,277 matches
-
prin scandalurile Watergate și Irangate. În ciuda vehemenței protestelor, a trage la răspundere niște persoane pentru decizii controversate din punct de vedere moral este dificil, și devine la rîndul său o problemă controversată, deoarece toate războaiele moderne au fost dirijate de nesfîrșite lanțuri de decizii. Birocrații militari, ca orice birocrați, își ascund acțiunile sub pretextul confidențialității profesionale, ceea ce poate foarte bine să implice și existența unor minciuni. De exemplu, în timp ce analiza posibilitățile de a afla cine a purtat responsabilitatea pentru lipsa de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mersului războiului. După cum remarcă Adrienne Rich (1980:186) cu o oarecare amărăciune: Presupunem că politicienii sînt necinstiți... Ce este scandalos în politica lor: nu că oamenii puși în funcții importante mint, ci că o fac cu o asemenea indiferență, la nesfîrșit, așteptîndu-se să fie crezuți. Ne-am obișnuit cu nuanța de dispreț pe care o are minciuna politică. Incidentul cu tortul arată în mod evident ceea ce Arendt (1972:4 ) descrie ca fiind "angajarea la falsitate" a administrației din vremea lui Nixon
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ales pentru a-l întîmpina pe invitat. Cum putea studentul să reacționeze la remarca profesorului X? Ar fi fost neindicat să-i spună "Nu" unui asemenea eminent oaspete străin. Însă dacă ar fi spus " Da", ar fi generat un șir nesfîrșit de încurcături. Studentul a rezolvat dilema răspunzînd: "Probabil". Utilizarea răspîndită a mijloacelor lingvistice de acest gen a fost observată de feministele care încercau să explice ceea ce ele considerau a fi trăsături caracteristice ale vorbirii feminine, care ies la iveală în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atitudinea generală de dezaprobare a minciunii cît și persistența acesteia în ciuda atitudinii menționate, trebuie să ne întoarcem în timp cu mult înainte de Platon. O abilitate care este avantajoasă pentru o anume etapă a evoluției umanității nu rămîne neapărat necesară la nesfîrșit. De exemplu, preferința pentru dulciuri mai degrabă decît pentru acrituri, care în ziua de azi sînt dăunătoare danturii copiilor, era avantajoasă pentru strămoșii noștri îndepărtați prin faptul că îi ajuta să le refuze pe cele crude; aceștia nu aveau la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a avut senzația că pășește pe cărări deja bătute. Studiul meu pe același subiect a durat mult mai puțin. Datele pe care le-am prezentat demonstrează că în ultimele două mii de ani aceleași comentarii și estimări au fost repetate la nesfîrșit de către filosofi, teologi, moraliști și alții, fără a cădea de acord. Lucrările sociologilor sînt direcționate mai explicit spre ajungerea la un consens, însă, pînă în prezent, studiile lor nu au adus nimic nou și au folosit doar extinderii limitelor ignoranței
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
micșorat pămîntul - ...nici de visare O vijelie - păpădia a rămas doar amintire Cu un pas mai aproape de pustiul singurătății ne aduc, surprinse În scene bine regizate, prezența solitară și hieratică a sperietoarei sau sublimarea lucrurilor și Întîmplărilor aievea În litanie nesfîrșită a greierilor. Totul s-a cules - doar sperietoarea așteaptă noul an Atât a rămas din poveștile verii: prispa cu greieri Cel mai pregnant este semnalată absența prin adjectivele pronominale negative niciun, nicio. Lipsa este acum categorică, iar lucrurile absente sînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fenomen care putea fi eradicat creând regimuri liberale, în primul caz, și instituind forme de guvernare socialiste, în al doilea. Conform cercetătorilor celui de-al treilea nivel de analiză, războiul era produsul naturii anarhice a politicii internaționale și al competiției nesfârșite pentru putere și securitate. Waltz susținea preeminența celei de-a "treia imagini a politicii internaționale", care sublinia că războiul este inevitabil în contextul anarhiei (susținând în același timp că și celelalte două niveluri de analiză contribuie la studiul originilor războiului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ceea ce statele o fac să fie". Ideea era că anarhia este construită social, că este modelată de credințele și atitudinile statelor; nu este o structură imuabilă care impune anumite constrângeri asupra statelor și le obligă să participe la o luptă nesfârșită pentru putere și securitate. Constructivismul, care s-a concentrat în special pe relația între interese și identități, cuprinde câteva abordări concurente. Unele sunt influențate de postmodernism, altele de teoria critică din tradiția Școlii de la Frankfurt; unele împărtășesc concentrarea neorealistă pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
năzuia să înlocuiască ordinea internațională cu o comunitate universală a oamenilor) și din perspectiva clarificării tezei că membrii Școlii Engleze oferă o descriere limitat progresistă a politicii mondiale. După cum s-a discutat în Capitolul 2, realismul pune accentul pe competiția nesfârșită pentru putere și securitate în lumea statelor. Suveranitatea, anarhia și dilema securității reprezintă termeni cruciali în dicționarul lui; în principal, ideea progresului global îi lipsește din vocabular. Principiile morale și progresul social apar ca relevante pentru politica internă, în care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fuseseră "înhămate la caleașca ... puterii de stat burgheze" au făcut front comun în jurul apelurilor pentru apărarea patriei (Buharin 1972: 166). Însă se considera că schimbarea "centrului de greutate" de la conflictul de clasă la rivalitatea interstatală nu avea să dureze la nesfârșit. Ororile războiului aveau să demonstreze claselor muncitoare că "rolul jucat de ele în politica imperială era neînsemnat în comparație cu daunele provocate de război" (1972: 167). În loc să se "agațe de caracterul îngust al statului național" și să sucombe la idealul patriotic de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teleologică a istoriei ca un tot unitar, cu un început, mijloc și sfârșit bine definite. Istoria, dintr-o perspectivă genealogică, nu prezintă o dezvăluire graduală a adevărului și semnificației. Ea este, mai degrabă, scena unui "joc de dominații repetat la nesfârșit" (Foucault 1987: 228). Istoria se constituie dintr-o serie de dominații și impueri în cunoaștere și putere, iar sarcina genealogului este de a studia istoria astfel încât să scoată la iveală diversele traiectorii care au fost favorizate sau obturate în procesul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ca semn de punctuație. În materie de punctuație, regulile gramaticale spun mult, dar nu spun totul. În fiecare semn, dincolo de ceea ce arată în definiția lui strictă, pulsează și o parte de imponderabil, capabilă să genereze ori să adăpostească în ea nesfârșite virtualități și deschideri. Punctuația, în fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, asigură o disciplină de substanță în funcționarea liberă și exprimarea ordonată a gândirii. Cei care încearcă s-o ignore reflectează oare cât pot fi de prezumțioși, cât
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată împărăția fusese înecată, toți locuitorii morți. Nu se mai vedea nimic decât o întindere nesfârșită de apă, care pustiise și înghițise totul. Numai nebunul Împăratului plutea pe deasupra valurilor, pentru că capul [sic, n.n.] lui era chel și gol ca o ticvă seacă; și i se auzea glasul, curmat din când în când de hohote de râs
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
locul puterii (locul din care vin lucrurile și în care se întorc). Oamenii aveau așadar tot interesul să se împace cu invizibilul vizualizându-l; să negocieze cu el; să-l reprezinte. Imaginea constituind nu miza, ci pârghia unui troc în nesfârșitul comerț al văzătorului cu nevăzutul. Îți dau ca gaj o imagine și, în schimb, tu mă ocrotești. Ceea ce noi numim impropriu opera de artă a egiptenilor sau a grecilor arhaici ține de stăruința celui slab pe lângă cel puternic. Depind de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lumea cu ochi americani. Prima Renaștere: un singur dicționar pentru toți, limba națională. A doua Renaștere: o singură oglindă pentru toți, cinematografia Imperiului, lingua franca a noastră. Capitolul IV Spre un materialism religios "Aurul muzeelor mi-e prea apăsător Vase nesfârșite Opera lui Picasso îmi spune mai mult ca ale lor Guri veștejite" Jean Cocteau În mod tradițional, estetica și tehnica se opun, divorț întemeietor căruia Kant i-a dat scrisorile de noblețe. Pentru a reuni materialul și spiritualul imaginii, e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
privească o imagine miraculoasă a lui Christos). Nu este aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci diversitatea este de esență, iar invarianta speculativă. A spune precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce? "Arta este tot ceea ce oamenii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vadă frumusețea Alpilor, acel "haos indescriptibil", și a plajelor bretone. Defazați, exilați din paradisurile lor verzi, melancolicii de azi poate că nu știu să salute frumusețea antenelor, a firmelor luminoase și a stâlpilor, a intersecțiilor autorutiere suprapuse, a acelor suburbs nesfârșite, alternanțe de neon și beton. Nimeni nu este contemporan cu oicumena sa, nici cu timpul său. Poate că privim vizualul de astăzi cu ochii artei de ieri. Poate că actuala noastră depeizare, demistificare, "dezartistificare" este inversul nașterii, încă ascunsă de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
substituție pe care dispariția lor în face necesar". Răspunzând Capului de obsidian al lui Malraux printr-un perspicace Picasso, lichidatorul, Roger Caillois identifica "girueta negativă" drept cel mai vizionar simptom al "dispariției artei moderne"81. Lista anunțurilor de deces e nesfârșită. Ca și atracția către artă, "morțile artei" se succed de la un secol la altul, dar nu se aseamănă. Se pare că, dintre aceste "scene originare", cea mai recentă e și cea mai serioasă. Istoricul de artă știe foarte bine că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
destul de puțin privitor, obiectul contează cel mai puțin. El planează fără să aibă greutate. Distinge fără să se distingă. Valorează prin prețul lui. Această transformare în semn monetar a operei o înscrie, ca fetiș dezirabil, dar interșanjabil, într-un lanț nesfârșit de tranzacții, un cerc de lovituri de bursă și oferte publice de cumpărare 85. Ea se poate schimba ca un cec contra altuia, iar Marcel Duchamp punea deja în circulație, drept opere de artă, false cecuri și obligațiuni de cazinou
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care elimină durata, nu se teme să vadă o imagine, o emisiune înlăturându-se una pe alta, fiindcă (pentru ea) doar clipa este reală. Dar această clipă insesizabilă ne devansează neîncetat, ca un foc rătăcitor, miraj excitant și dezamăgitor, provocare nesfârșită pentru noi, bieți spectatori mereu în întârziere cu o imagine-secundă, cu o modă, cu un subiect, cu un scandal, cu un genocid față de prezentul nostru televizual care aleargă întotdeauna mai repede ca noi. Vrând să-l prinzi din urmă poți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe partea laterală a calupului, iar acesta era împărțit în două (Figura 16). Cel ce împrumuta bani păstra bucata mai mare, numerarul. La urma urmei, el era posesorul stocurilor.5 Figura 16: Un calup-duplicat 5 Calupurile-duplicat au ridicat o serie nesfârșită de probleme. Ministrul de finanțe englez și-a ținut socotelile cu ajutorul unei variante a calupului-duplicat, până în anul 1826. Charles Dickens povestea despre consecințele acelei practici mult învechite: „În 1834, s-a descoperit că se adunaseră prea multe: și apoi a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
scapă sunt cele care se află la distanță egală de cele două rivale - numerele de la ecuator, precum 1, -1 și i. Aceste numere, aflate atât sub influența forței de atracție a lui zero, cât și a infinitului, se învârtesc la nesfârșit pe ecuator, incapabile să scape vreodată de efectul vreuneia dintre cele două forțe. (Puteți vizualiza acest fenomen pe calculator. Scrieți un număr - orice număr. Ridicați-l la pătrat. Ridicați-l din nou la pătrat. Repetați operația de cât mai multe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de mult ar încerca. De exemplu, termodinamica ne spune că este imposibil să creăm un perpetuum mobile. Inventatorii avizi au tendința să împânzească departamentele de fizică și revistele de știință cu schițe de mașini incredibile - mașini ce generează putere la nesfârșit, fără nici o sursă de energie. Dar legile termodinamicii spun că o astfel de mașină este imposibil de conceput. Dezideratul nu poate fi împlinit, orice am face. Imposibilă este chiar și realizarea unei mașinării care să funcționeze fără pierderi de energie
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
moarte provocată de foc. În cele din urmă, universul se va comprima într-un punct zerodimensional - ca o gaură neagră - și va dispărea pentru totdeauna. Cealaltă posibilitate este și mai sumbră, dacă putem spune așa. Universul se va extinde la nesfârșit. Galaxiile se vor îndepărta una de alta, iar materia stelară care facilitează toate reacțiile energetice din univers se va rarefia. Stelele se vor stinge când își vor consuma tot combustibilul, iar galaxiile vor deveni tot mai întunecate - și apoi vor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
naștere al universului: Big Bangul, violenta explozie care a dus la formarea cosmosului. Din acest punct singular s-a revărsat toată materia și energia din univers, creând galaxiile, stelele și planetele care au existat vreodată și care vor exista la nesfârșit. Universul a avut un început, acum aproximativ 15 miliarde de ani, și de atunci spațiul a continuat să se extindă. Speranța lui Einstein într-un univers constant, etern, murise. Mai rămânea totuși un licăr de speranță, o alternativă a Big
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]