7,150 matches
-
educația ș.a.m.d. [...] Principalele sarcini ale Comisiei Prezidențiale s-au concentrat asupra moralității și puterii, si anume, să îi forțeze pe politicieni și societatea românească să tragă o linie care să separe trecutul de prezent, să pună capăt oficial nostalgiei față de o perioadă de presupusa măreție și independentă, și să accentueze pluralismul cultural și viitorul European de facto al țării.” Alte analize ale “Raportului Final” și ale contribuției lui Vladimir Tismăneanu la condamnarea regimului communist din România pot fi găsite
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
dormim, Elisabeta și Maria surori, în nădejdea învierii". Elisabeta I a fost plânsă de mulți dintre supușii săi, dar alții s-au bucurat la moartea ei. Iacob I a adus multe speranțe, dar în 1620 popularitatea lui scade și apare nostalgia pentru domnia Elisabetei I. Începe un cult al reginei, prezentată ca o eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Culturii Franceze, a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viață literară și mondenă, cucerind prin frumusețea, inteligența și talentul ei numeroase admirații. A păstrat până la urmă nostalgia după «țara sălciilor» și amintirea prieteniilor lăsate în țară.“ Articole biografice
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
rareori de o ironie condescendentă, gândurile sale nu sunt pline de o critică acidă ci mai degrabă reflectă înțelegerea binevoitoare a unei persoane mai în vârstă care privește, cu oarecare indulgență, la escapadele tineretului, având uneori și o notă de nostalgie a propriei tinereți care a trecut pe nesimțite. În aprilie 1853, la Sorrento, a reușit să termine romanul său în versuri despre gornistul din Säckingen. La 26. octombrie 1853 a semnat contractul de publicare a romanului cu editura “Metzlersche Buchhandlung
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Hohentwiel, călătorie care în condițiile evului mediu ar fi trebuit și ea să prezinte evenimente demne de semnalat. Cum pe cronicar îl despărțeau peste 100 de ani de evenimentele pe care le descrie, el privește perioada respectivă cu o oarecare nostalgie, parcă ar vrea să se refere la vremurile bune de odinioară. Cronicarul idealizează în mod vădit personajul lui Ekkehard II, pe care îl prezintă ca pe un bărbat cu un fizic atractiv, carismatic, care în plus mai era cultivat, talentat
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
destrămat (1970). Îmi amintesc de moartea tragică a lui John Lennon și de durerea ce cuprinsese milioanele de fani. Deși nu mă număram printre fanii înfocați, am simțit un profund regret pentru acest eveniment dramatic. Ascult și acum cu deosebită nostalgie muzica lor... Îmi vin în memorie aprecierile făcute de un alt celebru star, Marlene Dietrich: „Ce talent? Ce prezență! Ce pasiune! Ce frați de arme! O admirație fără limite. Compozițiile lui John Lennon erau cu mult înaintea epocii lor”. La
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
câțiva colaboratori. „Toți am fost deacord că albumul trebuia să fie unul solid”, declară Jason, „și că trebuia să se susțină singur, mai degrabă decât să se sprijine pe reputația Take That”. „Poți reuși să vinzi un turneu bazat pe nostalgie, așa cum am făcut noi”, admite acesta. „Dar nu poți vinde un material nou bazat pe nostalgie - trebuie să fie de calitate.” Astfel, pe 9 mai 2006 Take That s-au reîntors pe scena muzicală după o absență de aproape zece
Take That () [Corola-website/Science/312723_a_314052]
-
că trebuia să se susțină singur, mai degrabă decât să se sprijine pe reputația Take That”. „Poți reuși să vinzi un turneu bazat pe nostalgie, așa cum am făcut noi”, admite acesta. „Dar nu poți vinde un material nou bazat pe nostalgie - trebuie să fie de calitate.” Astfel, pe 9 mai 2006 Take That s-au reîntors pe scena muzicală după o absență de aproape zece ani și au semnat cu Polydor Records un contract estimat la aproximativ 3 milioane de lire
Take That () [Corola-website/Science/312723_a_314052]
-
acestea care populează o altă lume, Faunul și nimfa (1915), asistăm la o independență a celor două planuri în Când zeii umblau pe pământ (1915) și chiar la o demitizare a lumii ce ficțiune - Sfârșitul legendei (1915). Tot evaziunea, cu nostalgia absolutului și refacerea realității pe plan ideal, o regăsim în (Drumul Spre glorie, 1915), în (Spiritul triumfă, 1916), „Excelsior”, și Căile vieții,1922) sau mai târziu, când pictorul revine la simbolism, în „A Eterum Vale!”. Evaziunea în lumea legendelor și
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
și a vechilor balade (de exemplu: Meșterul Manole), este un omagiu adus creației populare. Acest paseism baladesc va contribui la închegarea acelei viziuni pline de farmec din ilustrațiile create de Bednarik pentru Basmele românilor (1925/26), culese de Petre Ispirescu. Nostalgia și reveria sunt sentimente preferate, atât în portretele compoziționale precum Ioana, (1920), „Scrisoarea” (1921), cât și în Portretul Doamnei M. Tomescu -(1923). Misterul, ca domeniu frecventat de simboliști apare în compoziții filosofice precum „Spre Styx, 1916”, „Enigma vieții, 1919”, Himera
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
de oameni, dar ciclul este net superior puținelor romane istorice scrise până la acea dată, iar demersul lui Slavici este considerat un deschizător de drumuri pentru opera lui Mihail Sadoveanu. "Din două lumi" prezintă povestea Firei, fata unui meseriaș prinsă de nostalgia evadării din lumea ei. Ea nu aparține nici lumii boierești, dar nici lumii celor mărunți, lumi pe care Slavici le vede permanent în antiteză, iar povestea ei se sfârșește într-un mod tragic. Conașul Văleanu, donjuanul facil care-i făcea
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
călugărilor. Luase drept confesor pe Athanasie, fondatorul celei mai vechi mânăstiri de pe muntele Athos și neputându-se lipsi de sfaturile lui îl lua cu el până șă în tabără. În tovărășia acestui om sfânt, era cuprins ca și el de nostalgia mânăstirii și se gândea foarte serios să părăsească lumea. Chiar pusese să i se clădească o chilie în mânăstirea pe care Athanase o zidea pe Sfântul Munte. Având în mână trupe credincioase și victorioase, Nichiphor Phokas, în criza deschisă de
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
raporturile între tonurile "calde" și "reci". Drumul lui Derain va fi unul din cele mai interesante, oferind, la capătul unei lungi și fecunde experiențe, spectacolul unei dramatice și personale întâlniri între un temperament vulcanic și un spirit ordonator. O permanentă nostalgie pentru idealuri clasice îl face să zăbovească în muzeele pariziene, iar mai târziu să admire arta neagră, fresca pompeiană, mozaicul bizantin. Participă la câteva manifestări din Germania (expoziția Noii Asociații a Artiștilor din München, 1910; expozițiile grupului "Der Blaue Reiter
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
juca într-un grup de teatru satiric cu care participa la festivaluri de amatori, apoi a lucrat timp de trei ani la Rapsodia Română, la secția de estradă. L-a cunoscut pe Aurelian Andreescu, de care actorul își amintește cu nostalgie: Din glumă în glumă sunt ceea ce vedeți. Am făcut și multe găinării la viața mea. Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din România. După ce a murit prietenul meu Aurelian Andreescu, m-am lăsat. Au trecut mai bine de 30 de
Nae Lăzărescu () [Corola-website/Science/309713_a_311042]
-
este axat pe crearea unei comunități agrare autosuficiente. Întreg proiectul poate fi găsit aici:Proiect Eco-Moara lui Assan Moară lui Assan este decorul în care se petrec o parte din povestirile lui Mircea Cărtărescu, din primul său volum de proza, "Nostalgia".
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
în timpul cât stăteam împreună la expoziția lui, dar și mai tarziu. Nu pomenea nimic despre viața lui ci doar despre orașul Fălticeni."" Aurel Leon îl numește ""«poetul toamnelor despletite din fosta „Dumbrava minunată”» (Scânteia tineretului, 22 octombrie, 1974), «menestrel al nostalgiilor crepusculare» și, mai departe, «acuarela să are moliciuni de catifea și oftat de romanțe» (Cronică, 7 iunie 1974)"" Teodor Țâțos are lucrări expuse la Muzeul Județean Suceava, în colecția de artă a Bibliotecii Bucovinei "I.G. Sbiera" din Suceava, în colecțiile
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
dar opera să n-a fost publicată decât în 1901, iar influență să a pătruns încet, ajungând să fie hotărâtoare după 1915. Ea s-a adăugat la cea a lui António Nobre (1867-1903) care în "Só" (Singur, 1892), stăpânit de nostalgie, de nostalgia unei lumi care moare, lumea preburgheza, tradiționalista, a plugarului din Minho, îi idealizează pe oamenii „simpli” (pescari, țărani) care fac parte din paradisul pierdut al copilăriei sale. Această operă este inovatoare mai ales prin cursivitatea limbajului folosit și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
să n-a fost publicată decât în 1901, iar influență să a pătruns încet, ajungând să fie hotărâtoare după 1915. Ea s-a adăugat la cea a lui António Nobre (1867-1903) care în "Só" (Singur, 1892), stăpânit de nostalgie, de nostalgia unei lumi care moare, lumea preburgheza, tradiționalista, a plugarului din Minho, îi idealizează pe oamenii „simpli” (pescari, țărani) care fac parte din paradisul pierdut al copilăriei sale. Această operă este inovatoare mai ales prin cursivitatea limbajului folosit și prin respingerea
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Gătăianțu. Acesta își amintește cu bucurie clipele copilăriei, precizând că după ce a absolvit Liceul de Muzică din Timișoara, dorește să renunțe la cursurile de vioară, pentru Corul Madrigal, în acea perioadă dirijor fiind, regretatul Marin Constantin. Acesta își amintește cu nostalgie acele vremuri: ""Este greu de explicat nivelul la care se lucra atunci, foarte profesional, câtă rigoare și frumusețe..."" Virgil debutează în lumina reflectoarelor , în anii 2000, despre primul său contact cu televiziunea acesta spunând:""Am ajuns în lumea televiziunii dintr-
Virgil Ianțu () [Corola-website/Science/309802_a_311131]
-
cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu interjecția "ah" (durere, milă, deznădejde, teamă, nostalgie, regret, ciudă, satisfacție, îngâmfare, dispreț, admirație, dorință fierbinte etc.). După proveniență există trei categorii principale de interjecții: cele moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și cele împrumutate. Interjecțiile moștenite nu pot
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
distanța dintre om și univers dispare. Poetul devine creator, făcând universal într-o clipă, iar lumea o privește dintr-o lunetă ce colorează totul afectiv. Iubirea este un prilej de a descoperi cele mai simple lucruri. Poezia “Cu o ușoara nostalgie” este o rememorare subiectiva a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv vârsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
simple lucruri. Poezia “Cu o ușoara nostalgie” este o rememorare subiectiva a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv vârsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă: substantivul “nostalgie” și adjectivul “ușoară” antepus substantivului cu sens coordonativ. Titlul este în strânsă legătură
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
beatitudine, recuperând afectiv vârsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă: substantivul “nostalgie” și adjectivul “ușoară” antepus substantivului cu sens coordonativ. Titlul este în strânsă legătură cu textul poeziei întrucât rememorarea tinereții la vârsta maturității, determină sentimente de melancolie și tristețe datorate pierderii iremediabile a vârstei tinereții. Amintirea, văzută ca retrăire a timpurilor
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
deconcentrând cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, având caracterul unui experiment poetic. Acest vers schimbă tonalitatea de odă și impune privirea din prezent spre trecut. Eul se adresează acelui "tu" ambiguizat prin substantivele la vocativ. "Tema" poeziei “Cu o ușoară nostalgie” este trecerea timpului. "Elementele de prozodie" sunt următoarele: Poezia este alcătuită din trei catrene.Deosebirea de construcția clasică, în catrene, o dă prezența versului final, care are rol de a elibera ideea poetică de constrângerile rigide ale formei poeziei clasice
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
complexul penitenciar, deși au existat unele voci care au cerut ca rămășițele sale pământești să fie îngropate în mormântul pregătit pentru el la Verdun. În zilele noastre, în Franța, cuvântul "pétainisme" definește ideologia autoritaristă și reacționară, care este animată de nostalgia pentru o societate rurală, agricolă, tradiționalistă și catolică.
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]