8,125 matches
-
8) - „Iubirea de Mamă” Versuri: Rodica Teșu Muzică: Rodica Teșu bis bis Iubirea de Mamă Nu poți s-o descrii Oricât ai dori și-ai voi Gândește mereu, obosind ne-ncetat Odihnă ea n-a aflat Copiii se duc, o uită ades Se duc toți pe drumul ales - II - Și eu am o Mamă Ce mult m-a iubit De rele ades m-a ferit În brațe m-a dus
?Iubirea de Mam?? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84090_a_85415]
-
am o Mamă Ce mult m-a iubit De rele ades m-a ferit În brațe m-a dus și la piept m-a purtat De rele ea m-a vegheat Adesea eu uit, să îi mulțumesc Căci mâinile ei obosesc - III - bis Și tu ai o Mamă Ce mult te-a iubit Iubind-o vei fi fericit Un sfat de la ea oricând vei primi Ce bine îți va prii Iubește-o mereu și n-o întrista Că ea este doar
?Iubirea de Mam?? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84090_a_85415]
-
o vizită la cel mai mare târg de carte din lume. Profesional, am avut șansa să văd cum fac promovare marii editori ai lumii. Firește, n-am intrat în amănunte. De exemplu, pe tot parcursul celor cinci zile, m-au obosit - și nu exagerez - niște pungi imense, roz, din hârtie, ce făceau reclamă unui titlu nou semnat de o autoare celebră, pungi pe care le vedeam plimbate de fiecare 3 din 5 vizitatori ai târgului. Curiozitatea mă îndemna să îl întreb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cunoaștem niciodată. Să ne scriem doar. Apoi mi-am dat seama că nu am tăria necesară acestui poem. O să ne cunoaștem și o să ne detestăm reciproc. Nu mă pot abține să nu mă cert cu poeții (mai ales cu ei), obosesc foarte repede. 2) Citesc cărțuliile din colecția „Caleidoscop“. E o colecție pentru gospodine. Sunt delicioase! Mai ales Păsări de apartament. Vei afla că există „turturica-diamant“. Vei vedea cum sunt hrăniți canarii. 3) Îmi plac orașele străine chiar dacă sunt urâte; aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
care explica filmul și care îl muta în zona filosofică, existențială, tralala. Șeriful vorbește cu soția sa, care nu spune multe, ci își ocrotește soțul din ochii ei albaștri. După ce filmul desfășurase un cearșaf înroșit de secvențe violente, după ce șeriful, obosit de atâta vărsare de sânge, își vizitează Obi Wan Kenobi-ul, maestrul, plângându-se de halul în care a ajuns țara, finalul metabolizează thrillerul nedând nici un verdict. Dacă există un verdict, el se resoarbe în trista constatare a supremației Răului ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
mai importante publicații au fost cele mai elogioase pentru un film românesc din competiție de la Balanța încoace, deși la fel de elogioase precum cele la filmul lui Corneliu Porumboiu. Jurnaliștii îl dau deja ca favorit la Palme d’Or. La Cannes, jurnaliștii obosesc repede Din ce am văzut până acum, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile mi-a plăcut cel mai mult, la egalitate cu The Banishment, filmul lui Andrei Zviagintev, pentru prima oară la Cannes după imensul succes cu The Return
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
investigații alcoolic, Jake Gyllenhaal e perfect în rolul desenatorului obsedat de descoperirea criminalului, dar toată nebunia crimelor, a scrisorilor trimise la „San Francisco Chronicle“, a pistelor duse în paralel de poliția din 3 locuri și de jurnaliști ajunge să te obosească. Oricum, la Cannes jurnaliștii obosesc repede. Sunt mai mult de 4.500, sunt asudați și dau peste tine fără să te vadă. E mult mai mare coada la Internet, nu sunt caiete de presă pentru toți, nu se mai fumează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
perfect în rolul desenatorului obsedat de descoperirea criminalului, dar toată nebunia crimelor, a scrisorilor trimise la „San Francisco Chronicle“, a pistelor duse în paralel de poliția din 3 locuri și de jurnaliști ajunge să te obosească. Oricum, la Cannes jurnaliștii obosesc repede. Sunt mai mult de 4.500, sunt asudați și dau peste tine fără să te vadă. E mult mai mare coada la Internet, nu sunt caiete de presă pentru toți, nu se mai fumează nicăieri în Palatul Festivalului. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ă). Resimt nevoia de a bate cu pumnul în masă. Trăsătura de furie Îmi fierbe sângele în vine. Nu suport să fiu dojenit. Mă înfurii foarte repede. Iritabilitatea Mi se întâmplă foarte des să am o dispoziție proastă. Atunci când sunt obosit(ă), îmi pierd foarte repede autocontrolul. Cred că sunt mai degrabă susceptibil(ă). Susceptibilitatea emoțională Un eșec îmi provoacă mai multe griji decât ar trebui. Mi se întâmplă să plâng fără nici un motiv. Sunt foarte des deprimat(ă). Notă: Adaptat
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în sat, tata m-a trezit și mi-a spus că trebuie să ne dăm jos din căruță, căci undeva, în drum ne așteaptă un control. M-am coborât, dar mie numai asta nu-mi mai trebuia, cât eram de obosit. Am ajuns pe la Chirică a lui Gheorghe a Zancirii unde drumul era mai bun, dar deoparte și de alta erau niște canale largi cu apă și-n care se vedea luna de pe cer și unii nori mai alburii. Mergeam în urma
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ochelarilor, degetul arătător îndoit plasat la baza nasului Interlocutorul manifestă o atitudine evaluativă față de locutor și mesajul transmis de acesta. privire în gol, picioarele încrucișate Interlocutorul nu este interesat de actul comunicativ, se plictisește. capul sprijinit în mâini Interlocutorul este obosit, plictisit, nu se mai poate concentra la actul comunicativ al locutorului. gest cu degetul pe cadranul ceasului Interlocutorul îl atenționează pe locutor că a depășit timpul alocat intervenției sale comunicative. etc. Tabelul nr. 13. Manifestări paraverbale 69 ale comportamentului interlocutorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
din acest spital, transformat temporar ca spital de zonă interioară. Sufletul său generos îl împiedica să aibă liniște, fiind numai cu gândul la răniții săi și mai târziu, după ce spitalul a revenit la menirea sa anterioară, nu pregeta să se obosească chiar noaptea pentru cazuri grave și urgente, deși sănătatea nu mai era înfloritoare. Pentru subalternii săi a fost ca un părinte drept și bun. Tehnica sa operatorie se baza pe solide cunoștințe anatomice și pe procedee care menajau cât mai
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
2000. Lucrarea demonstrează că închisoarea nu are cum să dezvolte alte modalități de relaționare cu presa atîta vreme cît se ferește de mediatizare, iar presa e în căutarea senzaționalului. 230 "Făcusem cam un an de misionarism la penitenciar. Eram și obosit, căci după fiecare predică urmau o sumedenie de întrebări, după care ieșeam total epuizat. După fiecare slujbă cam două zile nu puteam face nimic, eram ca un mort, eram stors de toată energia bună care era în mine. Într-o
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
două zile nu puteam face nimic, eram ca un mort, eram stors de toată energia bună care era în mine. Într-o zi am zis: gata! Nu mă mai duc la penitenciar, ducă-se care o vrea, că eu am obosit. Au trecut vreo două luni de cînd nu le-am mai pășit pragul și într-o bună zi m-am hotărît să mă duc să-i văd: mi-era dor de ei, vroiam să știu ce mai fac. După ce am
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
înțeleg din două priviri cu ce răsufli. Mie, ca la orice slujitor, mi se adresează mulți cu diferite probleme: unul n-are de încălțat, altul n-are de îmbrăcat, altul n-are ce mînca. Acest deținut a dibuit că am obosit de toate acestea. Să vedeți ce a făcut, a deschis cîteva dulapuri și mi-a arătat tot ce aveau acolo: de la cele mai mici mărunțișuri pînă la cele mai scumpe băuturi. Îmi spune: "Vezi? Avem de toate aici, dar ne
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
acolo: de la cele mai mici mărunțișuri pînă la cele mai scumpe băuturi. Îmi spune: "Vezi? Avem de toate aici, dar ne lipsește ceva. Ne lipsește mult zîmbetul tău care ne face să simțim o atmosferă de omenie, de familie. Ne obosesc mutrele încrîncenate ale celor care ne păzesc, aceștia ne zîmbesc doar dacă le dăm ceva. Dar ne lipsește ceva omenesc, trebuie să vii aici și să zîmbești pentru ca deținuții să simtă duhul tău de pace și dragoste". Cînd vii la
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Pe locul mortului Lungă șosea. Interminabilă. Ai zice că se termină undeva după orizont. Sau că nu se termină niciodată. Mneah. Fata morgana. Iluzii optice. De fapt, are numai vreo sută de kilometri. Sau mile. Asta-i chestia care mă obosește cel mai tare. Că tot timpul trebuie să transform kilometri în mile. Whatever. În mai puțin de o secundă îmi mut privirea de la orizont la vitezometru. Departe, aproape. Și-napoi la orizont. Și iar la vitezometru. Nu știu exact cât
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fugă până la mine. Zâmbește. E fericit. Îl întreb cum îl cheamă. Matei, nenea. N-are mai mult de patru ani. Îi spun că pe mine mă cheamă Florin. Nenea Florin, nu vrei să joci și tu fotbal? Că mama a obosit. Mă ridic de pe bancă. Începem să facem câteva pase. Mama lui Matei s a așezat pe o bancă și se uită la noi. Afară e încă lumină. Și-am încălecat pe-o șa Pedalez. Mi-am uitat iPod-ul acasă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu părul scurt și aspru ca o măturică. Hai. Avem fiecare câte două minute. Măturica începe abrupt. De două luni nu s-a mai atins de mine. Nu știu cum să deschid subiectul, nu vreau să-l stresez. Muncește mult. Și e obosit. Tot timpul. Uneori mă trezesc noaptea și-l găsesc în sufragerie. Stă pe Facebook. Se uită la poze. Atât. Nu dă like, nu comentează. Recunosc, am intrat pe pagina lui și am verificat. Adoarme pe canapea. Uneori mă simt de parcă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
se plimbe cu motorul aproape de ei. Motocicleta scotea un zgomot asurzitor avea mulți cai putere fără de care acrobatul nu putea executa acrobația lui. Într-un an s-a zvonit că motociclistul de la zidul curajului a murit într-un accident. Fiind obosit de multe spectacole, a ambalat prea tare motorul și a sărit afară din cadru cu tot cu el, peste spectatori. Poate de aceea în anul următor acrobațiile de la zidul curajului lipseau. În locul lor, circarii au introdus un spectacol de iluzionism făceau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stat, dar degeaba. Podul de lemn s-a dus dracului, i-a sunat ceasul, cât era să țină!... Ce vrei, moșule?! Lasă-ne în pace, ghiujule... ghiju... Stai, ce-i cu tine mă zgudui tata de umeri. Ai adormi, ești obosit. Ce să-ți fac, dacă vrei la câmp. Învelește-te cu haina mea să nu răcești. Văd eu cum o scoatem la capăt. Am ieșit de sub căruță buimac, nu știam ce-i cu mine, uitasem unde mă aflu. Tata s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Le povesti întrerupt, cu voce scăzută, cât de departe îl purtase mârțoaga și cum, rătăcind pe întinderea ogoarelor albe, în apropierea unui sat necunoscut, lângă un drum înzăpezit, calul se împotmoli într-un troian uriaș ce apăruse deodată în fața lor. Obosit de sforțările inutile de a scăpa, îl lăsă atunci pe stăpân să-i pună căpăstru, apoi împreună cu mai mulți oameni binevoitori, chemați în ajutor calul fu scos îndată din "capcana" în care nimerise singur... A doua zi, dimineața, după călătoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai departe, în mod fatal. În definitiv, gândea Matei, eu am adus-o aici și, iată! timpul trece repede. Vru să se întoarcă. Nu mai era posibil. Pe bancă erau ei doi, unul lângă altul, cu ochii pe jumătate închiși, obosiți de trecerea anilor. Și, deodată, Matei înțelese cu uimire că s-a întâmplat ceva grav între el, Teodora și realitate o contopire definitivă din care nu mai putea scăpa. Casa somnului Era posomorât și privea drept în față în oglinda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
îl ocolea ostentativ. Am adormit și am visat un vis frumos, mai mult decât mă așteptasem. Am deschis ochii la timp și visul s-a destrămat neînchipuit de repede. Mătușa mea stătea pe pat zâmbind. Vezi, am avut dreptate, ești obosit mi-a spus pe un ton afectuos ca să mă liniștească. Aici e răcoare, te odihnești bine. Am ridicat ochii puțin încurcat că ea pătrunsese în cameră fără să mă trezesc. Foindu-mă de parcă mi-aș fi căutat un loc mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
priveam drept în ochi, mirat ca un copil, și parcă în urechi îmi răsunau doar frânturi de cuvinte... Mă duc în oraș să mă plimb, am spus într-un târziu, dezmeticindu-mă. Îmi plac orașele de câmpie întinsă, nu mă obosesc. În cele de munte mă simt claustrat. Mătușa a zâmbit indecis, enigmatic, apoi, tăcută, a început să trebăluiască prin casă, ca și cum nu mă mai aflam acolo. La colțul străzii nu se vedea nimeni. În schimb, câinele cel mare și negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]