18,249 matches
-
muncă, dintr-o anumită secție sau atelier al fabricii etc. De aici rezultă necesitatea unor legături strânse între psihologia muncii și sociologia muncii. În sensul cel mai larg, sociologia muncii trebuie considerată ca disciplină ce studiază, sub diferite aspecte, colectivele omenești constituite în procesul muncii (Șt. Buzărnescu, 1995). În strânsă legătură cu cercetările de psihologie și sociologie a muncii, s-a dezvoltat în zilele noastre psihologia socială a muncii. Această ramură a științei psihologiei studiază, în general, orice problemă psihologică ridicată
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
totuși opune mări cărți, esențialul e salvat. Sunt pustiiri irezistibile și cataclisme care ucid fără urmă spiritul și nu e nimic de făcut. Dar există și o demisie a spiritului a cărei cauză nu e alta decât nebunia și orbirea omenească. (Firește, și faptul acesta își are determinările sale ce trebuiesc cercetate.) Față de o asemenea demență, ale cărei semne prevestitoare se arătaseră, a repetat Curtius de trei ori avertismentul său. Printre semnele prevestitoare ale părăsirii culturii, Curtius relevă câteva care, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
între aspectul practic al existenței și exemplaritatea ei absolută, nu poate fi decât o permanentă osmoză. Producția de bunuri materiale trebuie să fie comandată de o finalitate umană, care se traduce efectiv prin calitate și adecvare la necesitățile și gusturile omenești; cultura, la rândul ei, nu are decât de câștigat din praxis, pentru a se confrunta cu finalitatea ei umană. Cultura nu poate fi decât umanistă, iar umanismul nu e de conceput fără literatură. CE E MONUMENTAL? Nu puțini cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi „antipoetice” sau „prozaice” în spiritul lirismului de avangardă. Jebeleanu nu propune nici o formulă și nici o tehnică, nici inovatoare, nici tradițională. Nu-și pune probleme de artă: arta cea mare a acestui poet e de a spune adevărul cel mai omenesc în forma cea mai lapidară. Materia lui verbală e rezistentă ca piatra sau ca arama. Acesta masivă carte are o valoare exemplară de comandament moral. Ea nu contrazice, ci pur și simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
contradicție cu intelectualitatea. Acest sentiment, din care cred că decurg în mod consecvent toate celelalte și care dealtfel, mai vădit sau mai ascuns, se manifestă la aproape toți marii scriitori, pentru că vine din darul de a pătrunde până în fund sufletul omenesc, de a-și reprezenta în mod real umanul în diversitatea lui concretă și efectivă, nu este altul decât mila (de aceea, autorii din „școala obiectală” și ai „noului roman”, care pretind a eradica din literatură conștiința și sentimentele, nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
obține decât în teatru sau în scrieri comprimate la extrem, de genul „momente și schițe”. Iată de ce marele comic din literatura de tip „romanesc”, de pildă la Cervantes, Laurence Sterne sau Dickens, se transformă pe drum, încărcându-se cu tot omenescul pe care îl cară viața în curgerea ei. În Tristram Shandy sau în romanele lui Dickens, comicul alternează cu sentimentalitatea, iar la eroul lui Cervantes capătă din ce în ce o gravitate față de care devin derizorii ceilalți, batjocoritorii lui. Arta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu numai detractorii cei mai inepți, dar și unii critici de seamă care l-au admirat) nu au nici un fel de sens. Din aceeași eroare, alții încearcă să-i absolve pe marii autori comici, atribuindu-le fără rost sentimente „adânc omenești”, pe care le vor fi avut, desigur, în viață, dar care sunt străine de creația lor. Am văzut de ce asemenea sentimente au locul lor în opera unor Cervantes, Sterne sau Dickens. Dar și acolo ele apar în mod recurent, alternând
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Arta nu înseamnă câtuși de puțin că s-ar putea seculariza prin niște precepte la îndemâna oricui. Într-un fel e, în adevăr, la îndemâna oricui, dar prin asumarea unor probe penibile, socialmente compromițătoare, deci extrem de dificile pentru ireductibila vanitate și cupiditate omenească. Sfidarea și scandalul ca moduri dinamitante de manifestare sau provocare a carității sunt, cum știe toată lumea, elementele cele mai caracteristic dostoievskiene. De aici, adică din așa-numitele „situații-limită” ale lumii dostoievskiene, s-a scos părerea că e o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cum cred ei, un prisos de găteli și garnituri adăugat pe urmă. Substanța sau „semnificația” unei opere se vădește prin stil. Expresia directă și nudă sau cea somptuoasă și elaborată sunt în egală măsură stil, acolo unde se manifestă spiritul omenesc, adică, așa cum se zicea odinioară într-o accepție mai apropiată de etimologie, geniul. Unde nu e stil, nu e spirit. Din cauza degenerării în care căzuse, retorica e astăzi cu totul discreditată, dar când exista ca disciplină și dădea un Cicero
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de adversitate. Mulți idealiști și oameni de mai multă sau mai puțină voință de bine îndeamnă la o concordie generală și drăgăstoasă, ceea ce, bineînțeles, e foarte frumos și de dorit; ei recomandă în acest scop înlăturarea adversității din orice relație omenească. Asta nu înseamnă numai a renunța la apărarea binelui (după ideea pe oare și-o fac unii și alții despre acest „bine”), dar și a îmbrobodi privirea lucidă, a muia judecata și a emascula spiritul. Adversitatea trebuie să fie umană
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
roman de o rară amploare și forță, în care destinele individuale și societatea ca întreg sunt cuprinse în rețeaua inexorabilă a istoriei. Și astăzi se mai întâlnesc intelectuali cu prea înalt nivel estetic care disprețuiesc această operă mare, lucidă și omenească; de fapt, n-o disprețuiesc: cred doar că trebuie s-o disprețuiască. Nu știu dacă Margaret Mitchell a mai publicat de atunci vreo carte: probabil că a rămas o debutantă! Ca să revin la muzică: cei mai mulți amatori cu nivel estetic elevat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
iar în cele din urmă, în colecția „Pléiade”. E adevărat că jurnalul rămâne de departe opera lui principală și îi asigură gloria pe drept cuvânt. Nu i se poate nega mărturia de conștiință și adevăr, nici patosul culturii, deci valoarea omenească și implicit artistică, dar mai are și multă „artă” pe deasupra, și un soi de cabotinism moral foarte dubios. Toată nemulțumirea și chiar sila lui de sine, toate procesele pe care și le face au ceva excesiv și sunt o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cred că am și eu una, dar purtată prea la vedere devine o impostură și încă una stupidă. E bine să știm că mediocritățile pot fi uneori „interesante”, dar oamenii superiori sunt superiori prin exemplaritate, deci printr-o mare cuprindere omenească. Ceea ce ne deosebește ne și împuținează; autismul e tot ce se poate mai insipid și mai pauper. Montaigne când își avertiza cititorul: Je suis moy-mesmes la matière de mon livre, înțelegea prin această „materie” ceea ce avea el însuși comun cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rezultate, cu toate că, cel puțin de la Aristotel încoace, au încercat-o capete de primă mărime, decât care, orice am crede, n-om fi noi mai deștepți. Nu a dat și nu poate da rezultate câtă vreme ne folosim de mintea noastră omenească și vie, și nu de mașini. Iar dacă într-o zi, Doamne ferește, vom avea, dată de un creier electronic, o definiție precisă a poeziei, deci și rețete sigure de fabricație, adio poezie! S-o citească tot mașinile. De altminteri, obsesia
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o violență. Un bărbat tânăr și voinic lovește un bătrân. Altcineva torturează un copil. Și tu ce faci? Spui că 2 + 2 = 4? Spui că formula apei este H2O? Spui că vom cuceri cosmosul? Spui că durerea e un lucru omenesc și că violența e un lucru neomenesc? Sau te închizi în odaie ca să citești pe Spinoza? Sau chiar Eneida? Aici văd eu verificarea curajului moral care, la un moment dat, trebuie să devină, cred, și unul fizic. Comoditatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Înțelepciunii pe care creștinătatea o strânsese de-a lungul veacurilor. Părinții Bisericii spuseseră ceea ce trebuia despre puterea Verbului, și a fost de ajuns ca Boethius să-l comenteze pe Filozof pentru ca taina dumnezeiască a Verbului să se prefacă În parodia omenească a categoriilor și a silogismului. Cartea Facerii spune ceea ce trebuie știut despre alcătuirea cosmosului, și a fost de ajuns să se descopere cărțile despre fizică ale Filozofului pentru ca universul să fie regândit În termenii unei materii oarbe și mucilaginoase [...]. Fiecare
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se recomandă utilizarea termenului de corporal, considerând-se că acesta este cel mai cuprinzător.Ar putea părea anodin subiectul în discuție, dar noi preferăm să utilizăm termenul de activități motrice umane, considerând că acesta face, clar, trimitere la mișcarea corpului omenesc, fără niciun fel de dubiu de natură lingvistică. Domeniul activităților corporale (motrice) este definit de MIHAI EPURAN (2005) ca având trei dimensiuni referențiale: biologică, psihologică și sociologică și a fost structurat tipologic în cinci categorii: • Activități corporale ludice; • Activități corporale
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
Împlinirilor și ale căderilor ei.” (Ion Dodu Bălan) Argumenttc "Argument" Proverbele condensează, se știe, Într-o formulare lapidară și plastică, adevăruri stabile, general-umane, adică adânci cugetări și Îndelungate experiențe de viață ale popoarelor, care au proprietatea de a oglindi „eternul omenesc”. Prin această Însușire/caracteristică de a concretiza În formule verbale expresive puterea de observație, istețimea și Înțelepciunea creatorilor anonimi din popor, proverbele demonstrează, În fapt, cât de dificilă, dar și cât de prolifică este prin Învățăminte „școala vieții” (sau „școala
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de interpretare, unul sau altul din variatele sensuri și semnificații pe care proverbele le dau psihologiei și existenței umane. Comentariile noastre nu pot avea, desigur, decât cel mult valoarea unor modeste Încercări de a pătrunde În ascunzișurile tainice ale firii omenești și de a sublinia și noi cât de folositoare sunt pentru sănătatea morală și pentru reușita socială a omului conducerea acestuia după norme de adevăr, de dreptate, de prietenie și iubire. Pentru a facilita Înțelegerea multiplelor sensuri și semnificații psihologice
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mână nu-i minciună. (Oricât de atractiv ar fi un lucru ipotetic, el nu valorează nici cât cel mai neînsemnat lucru sigur de care dispunem În prezent.) Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferențătc "Interes, dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferență" Spiritul omenesc Își trece vremea cu dorința și speranța. (Dar, ne spune un alt proverb, „Dacă n-am avea nici o dorință, jumătate din farmecul și interesul vieții ar dispărea”.) „Fără speranță e imposibil să găsești ceva de nesperat.” (Heraclit) „Viața se cere
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unui semen acceptă să fie de față.) „Jumătate din omenire simte plăcerea să bârfească și cealaltă jumătate să creadă bârfele.” (La Rochefoucauld) Râvnim la lucru străin, iar altora le plac mai mult lucrurile noastre. (Probabil că această particularitate a firii omenești este determinată nu atât de un sentiment de neîncredere În realizările noastre, cât mai ales de dorința de a cunoaște și alte opțiuni sau realizări.) La unii oameni, dorința intensă de a avea ceva apare ca o nevoie de compensație
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-ți spun cine ești”.) „Nu merită să trăiască cine nu are măcar un singur prieten cumsecade.” (Democrit) „Dacă nimeni n-a recunoscut În tine un aliat posibil al drumului către țintele mai Înalte ale vieții, este probabil că valoarea ta omenească este foarte mică.” (T. Vianu) Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila. (Întovărășirea cu omul bun dă gândurilor și acțiunilor noastre puterea compasiunii și a iertării.) „Numai făcând bine ajungi bun.” (J.-J. Rousseau) „Cruzimea naște
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mențin Într-o stare de ignoranță, din cauza blazării sau a dezinteresului manifestat față de sine și față de lume.) Latinii legau specificul psihologic al omului de „curiozitate”: Homo sum, nihil humani a me alienum puto - Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu socotesc străin de mine. Decât un car de minte, mai bine un dram de noroc. Această aspirație este justificată de adevărul din proverbele: „Când Îi merge omului, Îi merge În toate”; „Cine noroc are pune-n piatră și răsare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nimic. (Să regretăm atât timp cât se mai poate face ceva.) „Spre a dobândi pacea lăuntrică, trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.” (N. Steinhardt) Erou fără răni nu există. (Marile Împliniri cer sacrificii pe măsură.) „Înnoirea sufletului omenesc nu se face decât cu durere.” (M. Sadoveanu) Împrumutul se duce râzând și vine plângând. Pentru că este vorba de două procese psihice total diferite, care nu Întotdeauna sunt exprimate la aceeași Înălțime: pe de o parte „generozitatea”, implicată În actul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vrei să ai un control asupra propriilor acte comportamentale. Noaptea e un sfetnic bun. (Desigur, orice răgaz este bun pentru a tempera orgolii sau ambiții prea Înflăcărate, dar trecerea timpului nu trebuie să ducă la indiferență: „Nepăsarea este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]