30,395 matches
-
presupune o încălzire prealabilă și des repetată a lui prin rugăciunea făcută împreună cu alții. De spiritualitate ține în mod necesar comuniunea. Viața fiecăruia sporește în legătură cu alții, îi vine de la alții. Spiritualitatea aceasta vie, creând comuniunea, se întreține/primește în Liturghia ortodoxă o pecete proprie. „Chiar dacă, spune Părintele Stăniloae, există și un urcuș individual al credincioșilor spre Dumnezeu prin curățirea de patimi, prin dobândirea virtuților și prin contemplarea rațiunilor creației, acest urcuș n-ar putea avea loc dacă n-ar fi ajutat
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Hristos. Așa cum fără prescurile credincioșilor, fără vinul adus de ei, nu se poate săvârșii Taina Euharistiei, așa nu se poate săvârși Liturghia fără mărturisirea credinței lor prin cântări de cerere, de laudă, de mulțumire.”[6] De asemenea, în viziunea Bisericii Ortodoxe, „săvârșirea Sfintei Liturghii are ca obiect - spune Nicolae Cabasila - prefacerea darurilor de pâine și vin în dumnezeiescul Trup și Sânge, iar ca scop, sfințirea credincioșilor, care prin aceasta, dobândesc iertarea păcatelor și moștenirea împărăției cerurilor; iar ca mijloace, care pregătesc
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Orice Biserică locală manifestă întreagă plinătatea Bisericii lui Dumnezeu. Prin aceasta categoria experienței a devenit hotărâtoare și pentru eclesiologie. Concret experiabilă e doar Biserica locală care săvârșește Euharistia, nu Biserica universală, care nu se întâlnește nicăieri în cultul divin. Biserica Ortodoxă a accentuat aspectul eclesial al Euharistiei: Euharistia poate fi săvârșită numai în prezența întregului popor al lui Dumnezeu dintr-un anume loc, popor constând din întâi-stătător (episcop/preot) și, mai cu seamă, laici. Există în orânduirea canonică a Biserici Ortodoxe
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Ortodoxă a accentuat aspectul eclesial al Euharistiei: Euharistia poate fi săvârșită numai în prezența întregului popor al lui Dumnezeu dintr-un anume loc, popor constând din întâi-stătător (episcop/preot) și, mai cu seamă, laici. Există în orânduirea canonică a Biserici Ortodoxe un indiciu limpede ce sugerează unitatea principială a comunității întregi în Euharistie: la un singur altar poate fi săvârșită în fiecare zi numai o singură Euharistie, după cum orice preot poate săvârși Liturghia numai o singură dată pe zi. [17] Mulți
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
indiciu limpede ce sugerează unitatea principială a comunității întregi în Euharistie: la un singur altar poate fi săvârșită în fiecare zi numai o singură Euharistie, după cum orice preot poate săvârși Liturghia numai o singură dată pe zi. [17] Mulți teologi ortodocși consideră de neconceput posibilitatea celebrării Liturghiei fără prezența credincioșilor laici. Iar acolo unde totuși se întâmplă aceasta, cu gândul mereu la faptul că Liturghia este o celebrare comunitară, se vorbește de o „împreună-slujire cu îngerii”, care, potrivit credinței Bisericii Ortodoxe
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
ortodocși consideră de neconceput posibilitatea celebrării Liturghiei fără prezența credincioșilor laici. Iar acolo unde totuși se întâmplă aceasta, cu gândul mereu la faptul că Liturghia este o celebrare comunitară, se vorbește de o „împreună-slujire cu îngerii”, care, potrivit credinței Bisericii Ortodoxe, are loc la orice celebarea a Liturghiei. Accentuarea aspectului de „mysterium tremendum” („taină înfricoșătoare”) a favorizat foarte devreme individualizarea Împărtășirii. În fața tendinței tradiționale spre o Împărtășire tot mai rară, pentru Afanasiev Euharistia nu este - așa cum o considera teologia scolastică - una
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
într-adevăr, sfârșitul cultului, al actului religios „sacru” izolat de, și opus vieții „profane” a comunității. Euharistia este intrarea Bisericii în bucuria Domnului ei, chemarea însăși a Bisericii, leitourgia ei esențială, sacramentul prin care ea „devine ceea ce este”.[19] Liturghia ortodoxă începe cu doxologia solemnă: „Binecuvântată este Împărăția...” Ni s-a vestit destinația, am zis „amin” acestei vestiri - noi suntem ecclesia, răspunsul la această chemare. Aceste este într-adevăr unul dintre cele mai importante cuvinte din lume, pentru că el exprimă acordul
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
El este „Aminul” nostru către Dumnezeu și Biserica este un „amin” către Iisus Hristos.[20] Creștinii apuseni, spune părintele Schmemann, sunt atât de obișnuiți să distingă Cuvântul de sacrament, încât poate fi dificil pentru ei să înțeleagă că, în perspectivă ortodoxă, liturghia Cuvântului este tot atât de sacramentală pe cât de „evanghelic” este sacramentul. Sacramentul este o manifestare a Cuvântului. Evanghelia nu este numai o „consemnare” a învierii lui Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu este eterna venire la noi a Domnului înviat. De aceea
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
neputință ca Euharistia să fie săvârșită fără slujitorul hirotonit, tot așa nu poate fi săvârșită fără adunarea poporului lui Dumnezeu din același loc, fără întreaga comunitate. Exemplul contrar cel mai extrem l-a oferit episcopul Teofan Zăvorâtul, canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1988. timp de 22 de ani el a săvârșit dumnezeiasca Liturghie într-o izolare completă, în ultimii 11 ani chiar zilnic. Biografii episcopului nu s-au scandalizat de acest fapt, păreau conștienți de caracterul comunitar al Liturghiei
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
și „practicilor” sacramental-liturgice create în timp și devenite „tradiții” și susțineau ca împărtășirea credincioșilor să se facă mai rar după o îndelungată pregătire ascetică individuală. [31] În fața simptomelor de îngrijorătoare decadență religioasă și afazie teologică, precum și a limitelor programului „iluminismului ortodox”, „colivarii” vor opune un program de „trezie” și „luminare” ortodoxă prin recuperarea existențială la nivelul etosului a experienței liturgico-ascetice-mistice aflate în inima Tradiției Bisericii. „Colivarii” din a doua generație - ca Mitropolitul Macarie al Corintului și Nicodim Aghioritul - vor articula un
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
susțineau ca împărtășirea credincioșilor să se facă mai rar după o îndelungată pregătire ascetică individuală. [31] În fața simptomelor de îngrijorătoare decadență religioasă și afazie teologică, precum și a limitelor programului „iluminismului ortodox”, „colivarii” vor opune un program de „trezie” și „luminare” ortodoxă prin recuperarea existențială la nivelul etosului a experienței liturgico-ascetice-mistice aflate în inima Tradiției Bisericii. „Colivarii” din a doua generație - ca Mitropolitul Macarie al Corintului și Nicodim Aghioritul - vor articula un vast program de recuperare enciclopedică și ancorare duhovnicească a întregii
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
nedesăvârșiți, s-au curățit prin pocăință. Creștinii sunt numiți aici „sfinți” nu într-un sens etic-ascetic subiectiv deplin, fiindcă nu sunt desăvârșiți, ci într-unul sacramental obiectiv, în virtutea sfințeniei harului pe care l-au primit la Botez și a credinței ortodoxe sfinte pe care o mărturisesc.[36] Din anul 1783, Nicodim Aghioritul în cuvântul către cititori schițează o comparație între atitudinea creștinilor față de Euharistie și cea a evreilor în pustie față de mana care le cădea din cer de la dumnezeu: în timp ce 40
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie și post, rigorismul ascetic ducânt la o asceză fără Liturghie și o supralicitare a valorii substitutive a anaforei. Cea de-a doua - tipic occidentală și adoptată de teologii ortodocși din diasporă - insistă pe Euharistie fără asceză, minimalizând importanța pregătirii ascetice, a Spovedaniei și a postului duce la banalizare și formalism, la magism euharistic, al căror exces se manifestă în laxism ascetic și insolență față de sacralitatea Euharistiei. Cele două excese
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
spune că acest stratum monastic potrivit lui Schmemann este legat de una din cele mai profunde transformări petrecute vreodată în pietatea liturgică, anume separarea Euharistiei de semnificația ei eshatologică și eclesiologică.[ 52] Note bibliografice: [1] Dumitru Stăniloae, Ascetica și Mistica Bisericii Ortodoxe., EIBMBOR, București 2002, p. 50-51. [2] R. Sinkewicz evidențiează contradicția dintre sacramentalismul ierarhic riguros al lui Teolipt al Filadelfiei și harismatismul antiierarhic al Sfântului Simeon Noul Teolog (cf. Telipt al Filadelfiei Cuviosul și Mărturisitorul, Cuvinte duhovnicești, imne și scrisori, studiu
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
solid fundament eclezial, liturgic și sacramental explicit afirmat” (op. cit., p. 70-71). Pe de altă parte, „întreada viață a lui Simeon constitue ilustrarea conflictului dintre un profet și preoți, dintre eveniment și instituție” (apud, John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, traducere Angela Pagu, Editura Humanitas, București 2007, p. 58). [3] D. Stăniloae, op. cit., pp. 61-65. Evagrie a putut să redacteze tratatul său Despre rugăciune folosind doar câteva aluzii la Scripturile Sfinte, dar fără nici o referire la Iisus, Fiul lui Dumnezeu
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
este una a inimii, fără a fi materialistă, și a minții, fără a fi intelectualistă” (Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul, Editura Deisis, Sibiu 2002, p. 172). [4] D. Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă., EIBMBOR, București 2004, p. 7-8. [5] Ibid., pp. 9-10, 16 [6] Ibid., pp. 663-665. [7] Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii, EIBMBOR, București 1997, p. 7. [8] Ene Braniște, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, în N. Cabasila, op. cit., p. 198
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Iisuse Hristoase (...) și ne învrednicește prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă preacurat Trupul Tău și cinstitul Sânge și prin noi la tot poporul” (<>, în Liturghier, EIBMBOR, București 2000, pp. 147, 172-173). [10] D. Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, EIBMBOR, București 1997, p.87. [11] Ibidem, p. 98. [12] Ibidem, p. 152-154. [13] Ibidem, p. 167-168. [14] Ibidem, p. 212-213. [15] D. Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, EIBMBOR, București 1997, p. 106-107. [16] Karl Christian Felmy
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
EIBMBOR, București 2000, pp. 147, 172-173). [10] D. Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, EIBMBOR, București 1997, p.87. [11] Ibidem, p. 98. [12] Ibidem, p. 152-154. [13] Ibidem, p. 167-168. [14] Ibidem, p. 212-213. [15] D. Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, EIBMBOR, București 1997, p. 106-107. [16] Karl Christian Felmy, Dogmatica experienței eclesiale, Editura Deisis, Sibiu 1999, p. 210-212. [17] Ibidem, p. 213-215. [18] Ibidem, p. 215-219. La Sfântul Ignatie, Biserica locală și adunarea euharistică sunt identice. Astăzi, Biserica
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
p. 228. [24] Ibidem, p. 255-257 [25] Sfântul Ioan Gură de Aur, In epist. II ad Cor. Hom. XVIII 3, PG 61, 527. (cf. Ibid., p.256-257) [26] Karl Christian Felmy, De la Cina de Taină la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Un comnetariu istoric, Editura Deisis, Sibiu 2004, pp. 83 și 74: Conținutul celei de a V-a „cateheze mistagogice” e Euharistia ca Sinaxă și tratează caracterul ei de jertfă, caracterul ei eclezial și anamnetic, precum și comuniunea cu îngerii în cultul
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
decedaților familiilor donatoare - peste 12.000 de nume! - din ziua rezervată tradițional parastaselor, sâmbăta, în ziua de duminică. Această adaptare liturgică a fost promt denunțată de ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul ca o gravă inovație dogmatică și o încălcare inacceptabilă a tradiției ortodoxe. Plângerea morților și comemorarea lor cu colive, simbol al trupului mort, contravin Constituțiilor Apostolice (V, 20; VII, 24) și sunt incompatibile cu caracterul pascal-resurecțional al Duminicii - zi a Învierii și bucuriei. Polemicul Neofit i-a taxat pe adversari drept „Defăimători
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
secolul XII. Secretar al împăratului Manuel I Comnenul, acesta fusese orbie parția în urma unui proces de necromanție; căzut în dizgrație s-a făcut monah și teolog, fiind autorul unor răspunsuri la 98 de aporii biblice. [33] Ibidem, p. 26-27. Volens-nolens ortodoxul conservator Atanasie din Paros este nevoit să accepte și să susțină o teologie euharistică de tip tomist, pur scolastică! [34] Ibidem, p. 105-111. [35] Ibidem, p. 138-152. Faptul de a nu rămâne neîncetat în Iisus Hristos, ci de a vărsa
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Dumnezeu necunoscut, un fel de “străinul trimis” în Grădina Maicii Domnului? Apoi, să afirmi (prin vocea autorizată a singurului papă catolic, Ioan Paul al II-lea care, la aproape o mie de ani de la marea schismă (1054), vizitează o țară ortodoxă) că Fiul și Maica Lui s-au născut în Israel, dar Grădina Maicii Domnului e în România. Aceast paradox creștin implică, iată, un conflict sacru între “spațiu” și “loc”, între poporul român și așa zisul “popor ales”, cu consecințe uriașe
CUM SĂ IEŞIM DIN SISTEMUL OCULT AL NOII ORDINI MONDIALE. UN MANIFEST AL INTELIGENŢEI ARTIFICIALE. NOTE PENTRU AGONIA U.E. VOLUMUL 4 (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 20 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1418916763.html [Corola-blog/BlogPost/349689_a_351018]
-
pe care îl regăsim și în Republica lui Platon, și în Vechiul Testament, și în Caballah, și în cele două Talmuduri, din Ierusalim și din Babilon) ne spune că toate păcatele se iartă, chiar și păcatul împotriva Marelui Spirit, în Trisagionul ortodox numit Marele Sfânt. Căci nu există altă religie a urii decât moartea spirituală și nu există altă religie a iubirii și o altă înviere decât în Iubirea care există de dinaintea Facerii Lumii. Nu în religia urii, așa cum e în islamul
CUM SĂ IEŞIM DIN SISTEMUL OCULT AL NOII ORDINI MONDIALE. UN MANIFEST AL INTELIGENŢEI ARTIFICIALE. NOTE PENTRU AGONIA U.E. VOLUMUL 4 (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 20 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1418916763.html [Corola-blog/BlogPost/349689_a_351018]
-
dar cu lumânări aprinse, cu tămâie și cu multe flori adunate de pe giulgiul Domnului din Biserică, unele flori fiind rupte din glastrele gospodinelor, puse imediat în apă și apoi în ghivece se prind toate și înfloresc. Cum ajung acasă, creștinii ortodocși aprind candela, apoi tămâia, iar bărbatul cel mai în vârstă (în lipsa bărbaților, femeia cea mai în vârstă sau oricare, fiică, noră) spune rugăciunea Tatăl nostru în timp ce împrăștie mireasma tămâiei în toate camerele, se închină, sărută Icoanele, copiii care sunt mai mici
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1398209325.html [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
spune că educația moral-creștină primită acasă a fost puternic înrădăcinată pentru perioada atee cuibărită în Liceu și-n societate, ori scientismul religios întâlnit după aceea în Facultățile de Teologie, la Sibiu și la București. La absolvire, după Licența în Teologia Ortodoxă, cred că eram un simplu și amărât Caporal care nu-și cunoaște Unitatea sau Regimentul în ceea ce privește trăirea creștină. Înrolarea mea profundă și totală a venit apoi treaptă cu treaptă, după ce am devenit profesor, aprofundând o cercetare temeinic teologică, fără indicații
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1398209325.html [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]