8,628 matches
-
cu pistolul În mînă, plin de sîngele lui Crawford. Cabrera ridică mîinile Într-un gest menit să mă liniștească, citind pe chipul și În atitudinea mea că eram pregătit să-l protejez pe bărbatul mort. Oare știa deja, pe cînd pășea spre mine, că aveam să-mi asum responsabilitatea pentru acea moarte? Misiunea lui Crawford avea să dăinuiască, iar festivalurile din Residencia Costasol aveau să umple mai departe cerul cu petale și baloane, cît timp cartelurile vinovăției le sprijineau visurile. PAGE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ascuns, care să provoace mai știu eu ce răni groaznice cuiva din casă, a doua zi. îmi și imaginam scena: sânge șiroind abundent dintr-o venă tăiată, gemete de durere, mașina Salvării... După ce am strâns, m-am descălțat și am pășit cu tălpile goale prin bucătărie, cu ochii închiși și scrâșnind din dinți, ca să verific pe pielea mea (de pe tălpi) că n-am scăpat nici un ciob. Apoi am ieșit, am închis ușa și am stins lumina, să nu mai intru în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mântat într-un palton lung până la pământ. Mi-a aruncat o singură privire, chemătoare și gravă, mi-a atins obrazul cu o mână udă, mirosind a mare, și eu l-am urmat, hipnotizată. Coboram scările în urma lui, privindu-l cum pășește prin aer fără să atingă treptele, și mi-am dat seama, într-un târziu, că nici tălpile mele goale nu atingeau cimentul rece al scării - urmându-l pe el și eu pășeam în aer, la câțiva centimetri deasupra treptelor. Am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hipnotizată. Coboram scările în urma lui, privindu-l cum pășește prin aer fără să atingă treptele, și mi-am dat seama, într-un târziu, că nici tălpile mele goale nu atingeau cimentul rece al scării - urmându-l pe el și eu pășeam în aer, la câțiva centimetri deasupra treptelor. Am ieșit din bloc în urma lui, pășind în continuare prin aer cu tălpile goale, după el, până când s-a oprit brusc și s-a întors spre mine. Era o tăcere parcă fără de hotar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
treptele, și mi-am dat seama, într-un târziu, că nici tălpile mele goale nu atingeau cimentul rece al scării - urmându-l pe el și eu pășeam în aer, la câțiva centimetri deasupra treptelor. Am ieșit din bloc în urma lui, pășind în continuare prin aer cu tălpile goale, după el, până când s-a oprit brusc și s-a întors spre mine. Era o tăcere parcă fără de hotar. Locul acela, pe care îl știam atât de bine, cartierul în care m-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chiar intru în ea, să înot, să înot până departe, în larg... 2. îți vorbesc încet, abia mișcând din buze pe stradă, chiar dacă lumea se uită mai ciudat la mine. E normal: ei nu te văd, numai eu te văd. Pășești lângă mine, înalt și subțire, fără să atingi pământul, pășești prin aer, pășești pur și simplu prin aer, la câțiva centimetri deasupra solului, privindu-mă grav și ascultându-mă cu atenție. (Ai figură de artist și știu sigur că ești
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în larg... 2. îți vorbesc încet, abia mișcând din buze pe stradă, chiar dacă lumea se uită mai ciudat la mine. E normal: ei nu te văd, numai eu te văd. Pășești lângă mine, înalt și subțire, fără să atingi pământul, pășești prin aer, pășești pur și simplu prin aer, la câțiva centimetri deasupra solului, privindu-mă grav și ascultându-mă cu atenție. (Ai figură de artist și știu sigur că ești artist, chiar dacă nu mi-o spui - cine altul decât un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îți vorbesc încet, abia mișcând din buze pe stradă, chiar dacă lumea se uită mai ciudat la mine. E normal: ei nu te văd, numai eu te văd. Pășești lângă mine, înalt și subțire, fără să atingi pământul, pășești prin aer, pășești pur și simplu prin aer, la câțiva centimetri deasupra solului, privindu-mă grav și ascultându-mă cu atenție. (Ai figură de artist și știu sigur că ești artist, chiar dacă nu mi-o spui - cine altul decât un artist ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard, în cele câteva minute în care am ațipit pe canapea... Ce vis tulburător, Edo! N-am apucat să ți-l spun. Am visat că înot prin aer. Că mă desprind cu picioarele de pământ într-un elan ușor. Nu pășeam prin aer, la câțiva centimetri deasupra pământului, cum pășești tu și cum am pășit și eu când te-am urmat în vis. Chiar înotam prin aer. înotam din ce în ce mai înalt, cu mișcări ample de bras în aer, ca într-o mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe canapea... Ce vis tulburător, Edo! N-am apucat să ți-l spun. Am visat că înot prin aer. Că mă desprind cu picioarele de pământ într-un elan ușor. Nu pășeam prin aer, la câțiva centimetri deasupra pământului, cum pășești tu și cum am pășit și eu când te-am urmat în vis. Chiar înotam prin aer. înotam din ce în ce mai înalt, cu mișcări ample de bras în aer, ca într-o mare invizibilă și nemișcată, care mă primea ocrotitor într-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Edo! N-am apucat să ți-l spun. Am visat că înot prin aer. Că mă desprind cu picioarele de pământ într-un elan ușor. Nu pășeam prin aer, la câțiva centimetri deasupra pământului, cum pășești tu și cum am pășit și eu când te-am urmat în vis. Chiar înotam prin aer. înotam din ce în ce mai înalt, cu mișcări ample de bras în aer, ca într-o mare invizibilă și nemișcată, care mă primea ocrotitor într-un miez de vară senin, iar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adânc și de data asta mă uit eu la el pânditor. Dar nu spune nimic și nu arată nimic pe chipul lui frumos și de ne pătruns. Ne reluăm drumul în tăcere. Sunt în continuare amețită, nici nu simt că pășesc pe trotuar. Parcă aș păși prin aer, la câțiva centimentri deasupra solului (ca tine, Edo!). Traversăm. Tra versez cu aceeași stare de plutire persistând în mine ca un abur de ceață. Trecem acum chiar pe strada care duce spre fosta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă uit eu la el pânditor. Dar nu spune nimic și nu arată nimic pe chipul lui frumos și de ne pătruns. Ne reluăm drumul în tăcere. Sunt în continuare amețită, nici nu simt că pășesc pe trotuar. Parcă aș păși prin aer, la câțiva centimentri deasupra solului (ca tine, Edo!). Traversăm. Tra versez cu aceeași stare de plutire persistând în mine ca un abur de ceață. Trecem acum chiar pe strada care duce spre fosta mea școală generală. — Pe-aici
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
alb, într-o parte. Cu matricola cusută pe mâneca albastră a paltonului cam scurt, cu ciorapi albi groși vârâți în niște cizmulițe bleumarin de cauciuc și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi pășește înainte: e supărată pe colegii care merg în fața ei, nebăgând-o în seamă, și nu își dorește nimic mai mult decât să se facă nevăzută. Să se înalțe în aer și să dispară. îi simt gândul fetiței atât de intens
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
grav. Te întorci spre mine și mă privești în ochi. îți așezi mâinile pe umerii mei, atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul, și mă înfior până în vârful degetelor. — Hai să intrăm în mare! Te urmez neîncrezătoare și pășesc cu grijă în spatele tău, fără să ating nisipul umed. Intri în mare și te afunzi nepăsător în valuri, cu poalele hainei tale lungi fluturând pe apă. Mă reped după tine, strigând: — Edo, ai grijă! Așteaptă-mă! Tu nu știi să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Abia atunci mă uit în jos și-mi dau seama că nu mai sunt în apă. Sunt în aer. înot prin aer cu mișcări ample de bras, înălțându-mă din ce în ce mai sus, spre un nor alburiu, ușor zumzăitor. Edo plutește nemișcat, pășind lin prin aer, așa cum a pășit prin mare. Se întoarce cu totul spre mine și-mi întinde mâna. îi simt iar atingerea, incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din mâini. Mă las trasă de Edo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și-mi dau seama că nu mai sunt în apă. Sunt în aer. înot prin aer cu mișcări ample de bras, înălțându-mă din ce în ce mai sus, spre un nor alburiu, ușor zumzăitor. Edo plutește nemișcat, pășind lin prin aer, așa cum a pășit prin mare. Se întoarce cu totul spre mine și-mi întinde mâna. îi simt iar atingerea, incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din mâini. Mă las trasă de Edo, din ce în ce mai sus, simt materialitatea aerului pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de parcă aș fi făcut un lucru necuvenit, și deodată m-a năpădit lumina soarelui. Mi-am dat seama atunci că am uitat să-mi pun ochelarii pe nas și papucii în picioare, dar nu am simțit nici o neplăcere când am pășit cu tălpile goale pe cele câteva trepte care coborau în curte și apoi pe pietricelele neregulate care o pavau. M-am îndreptat spre bucătăria de vară, unde mama cocea vinete și de unde venea un miros greu și ade menitor de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în spatele ei, pe mașina de gătit, se co ceau alte vinete, sfârâind nervos, iar fumul dinspre ele o în văluia pe mama vrând parcă să o țină departe de mine, într-o altă lume. — Mama? am rostit eu atunci, întrebătoare, pășind cu tălpile goale și fluturându-mi mâinile ca să alung fumul din bucătăria vrăjmașă. Atunci pe mâinile întinse spre ea am simțit mulți picuri - picuri de lacrimi din ochii mamei. Mama s-a uitat la mine și privirea ei m-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a continuat Geor giana grăbită și surprinsă. Edi. Nu am mai auzit-o. Am simțit pe loc o negură în cap și plumb în picioare. N-am mai fost în stare să urc scările. Cu tot efortul meu de a păși, nu am reușit decât să mă împiedic prostește de o treaptă și să cad în față, ca o caraghioasă. Am scă pat din mână servieta, iar ochelarii mi-au zburat cât colo. Georgiana s-a repezit să mă ridice și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
altul uriaș în toate privințele -, toate acestea îi dăduseră senzația că se poate dilata și eterniza, că nu va cunoaște niciodată îmbătrânirea și moartea, că el, Eduard Scarlat, va rămâne tânăr și, ori de câte ori se va deschide cartea lui, el va păși în afară, neatins de vreme. însă această incitantă descoperire se năruise, jalnic, odată cu prăbușirea lui de pe stâncă. Era departe de a fi o persoană interesantă, nicicum un personaj exemplar. Și, totuși, era evident că are multe în comun cu personajul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu mă descurc în ruptul capului!“ Duse mâna instinctiv spre locul unde stăteau cârjele, dar nu dădu de ele. Nici nu avea cum, pentru că, de câteva zile, de când se pregătea pentru sosirea prietenilor lui, renunțase cu totul la cârje, chiar dacă pășea cu greutate. Voia să le arate ce progrese a făcut în câteva luni de la accident și să scape cât mai repede de ceva care îl întorcea iar și iar la cădere. Precum coșma rul revenit acum, înspre ziuă. Capul îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard îi privi silueta fragilă și își încreți fruntea, preocupat. — De unde știi că sunt începător? o întrebă el cu un glas mirat. Cum ți-ai dat seama? Dar ea își flutură brațul subțire în semn de rămas-bun și se îndepărtă, pășind cu tălpile goale pe nisipul umed - abia atunci zări Eduard tălpile mici și goale ale fetei, nefiresc de albe și de mici, pășind hotărâte pe nisip. Eduard se ridică în capul oaselor, urmărind tălpile care se îndepărtau fără să lase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ți-ai dat seama? Dar ea își flutură brațul subțire în semn de rămas-bun și se îndepărtă, pășind cu tălpile goale pe nisipul umed - abia atunci zări Eduard tălpile mici și goale ale fetei, nefiresc de albe și de mici, pășind hotărâte pe nisip. Eduard se ridică în capul oaselor, urmărind tălpile care se îndepărtau fără să lase vreo urmă, nici măcar atunci când călcau peste mici movilițe de nisip. își ridică mirat privirea, neînțelegând, și atunci o văzu pe Carla pă șind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși pe vârfuri afară din bucătărie, trăgând indispusă ușa după ea, să nu mai aibă sub ochi harababura de acolo. Era prima dată când spărgea ceva de ani de zile, nici nu-și mai amintea de când, și incidentul de mai devreme
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]