7,370 matches
-
plîngea numai cu umbre/ de lacrimi" (Nimic). Final însă doar aparent. Căci asumarea absurdului duce la o etică a spiritului care constă în despuierea de sine, de vanități și egoisme, o etică a purității, așa cum rezultă din Carnetele lui Camus. Paradoxal, absurdului i se opune nu gratuitatea (autorul Omului revoltat blama contemplarea "finalităților absurde"), ci moralitatea renunțării, precum o cenușă fierbinte din care poate reînvia dăruirea: "Îmi strîng capul în mîini -/ printre degete-mi curg/ cîteva foste trăsături ale chipului:/ cîțiva
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
Simionescu. însă jurnalul respectiv este un adevărat "tratat", în buna tradiție a lui Alexandru Odobescu, o artă a divagației predată cu măiestrie de marele "ingenios". Reeditarea acestui text este un pas important spre regăsirea unei dimensiuni importante a operei tîrgovișteanului. Paradoxal, Mircea Horia Simionescu este cunoscut mai ales ca autorul unei cărți greu accesibile marelui public - este vorba despre tetralogia Ingeniosul bine temperat. Iar acest experiment radical pune în umbră o latură a operei sale pe care cititorul obișnuit ar savura
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
mort aleatoriu și lipsit de sens, deși nu tocmai, pentru că un ceas rămîne, totuși ceas. În ficțiune, mai ales. Indiferent cine e cel care-l lovește, și de ce. Este absurdul unei morți - sau crime - anunțate, dar poate e și o paradoxală anticipare a eternității. Orice ficțiune se bazează pe un paradox sau, preferabil, pe mai multe. Anticiparea unei lumi în care timpul nu poate să fie nicicum altfel decît amintit, poate rememorat, dar măsurat - în nici un caz. Într-un scurt episod
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
un manual alternativ ar trebui/ar putea să vizeze chiar sensul istoriei naționale. Alexandru George demontează cu ajutorul unor probe de bun-simț, lesne de verificat, cîteva dintre tezele de rezistență ale viziunii marxiste asupra istoriei. Astfel, el constată că, în mod paradoxal, revoluția de la 1848 a avut în primele sale rînduri reprezentanți ai unor familii boierești, fapt ce infirmă teza marxistă potrivit căreia boierimea era clasa retrogradă, în numele eliminării căreia de către burghezie a fost necesară acțiunea revoluționară. Realitatea românească a fost în
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
pentru câteva zile în acel orășel, cu forța misterioasă și senzuală a necunoscutului. În ce măsura noi, cititorii de astăzi, judecăm opera lui Al. Vona în funcție de perioada în care a fost scrisă este greu de precizat. Părerea generală este că, paradoxal sau nu, scrierile lui se înscriu fără greutate în ambele orizonturi, singurul perdant fiind, prin această întârziere de o jumătate de secol, doar autorul. Din păcate, cred că recuperarea atât de fragmentată și de fragmentară a operei acestui scriitor, operațiune
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
spiritului uman. Este în același timp și un martor al permanențelor, punînd în evidență unitatea și comunitatea fundamentală care îi apropie pe oameni, indiferent de secol și de spațiu de civilizație. Prin nenumăratele sale materializări, Omul diferit dovedește, în chip paradoxal, că omul real, creatorul său, deși el însuși mereu diferit, mereu altul, rămîne, totuși, în esență, același.“ În fond, cartea lui Lucian Boia reia mai vechea ecuație formulată de imagologi - avem nevoie de celălalt pentru a ne defini pe noi
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
unei culturi, de o vîrstă în care valorile livrești pot să țină locul valorilor vitale, deoarece acestea din urmă s-au subțiat la maximum, au devenit aproape transparente, friabile de prea multă ficțiune”. Dar intimitatea poeziei în chestiune e una paradoxală. Atingînd punctele cele mai sensibile, nucleele suferinde ale mărturiei sale, autorul pare a ezita în fața asumării acesteia, divagînd, povestind, înscenînd sub unghiul unei iluzorii înstrăinări de sine, a unei renegări. Cu cît pare a înainta în adîncimea introspecției, cu atît
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
și eu și tot ce vedeam În juru-mi vom putrezi sau vom rămâne un fel de stafii, mărturie unui viitor, nouă inventat. De când așteptam să revină Iba și Iva, am Început să simt timpul. Ba, mai mult, mi se părea, paradoxal, că de această așteptare era agățată bucuria mea, clipa În care am să fiu iar sătulă și fericită, când am să adorm, În siguranță, cu capul pe pieptul lui. O săptămână Întreagă Însă, cea mai aproape de mine, ca și de
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
spun că viața m-a făcut să trăiesc repet, să trăiesc și nu să vizitez la București, Moscova și New York. Și totuși aceste orașe, atunci când le revăd, nu-mi stârnesc emoția, pe care mi-o oferă Bălțiul nostru. Poate părea paradoxal, dar așa este. Aici mă uit la oameni, mă uit la construcții și mă interesează orice schimbări, mai ales cele care sunt în bine. Aș vrea acum să mă refer la cel de-al doilea sentiment pe care îl am
Alocuțiunea rostită la 25 mai 2004 de arhitect dr. Alexandru Budișteanu. In: Curierul „Ginta latină” by Alexandru Budișteanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2250]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Evaluari > DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU Autor: Confluențe Românești Publicat în: Ediția nr. 157 din 06 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Articol scris de Catinca Agache Viața literară românească cunoaște după 1989 un fenomen aproape paradoxal: „bătălia pentru Eminescu” - mai exact bătălia pentru un mit statornicit ca atare de G. Călinescu -, determinată de cei care au creat „cazul Eminescu” („Dilema”,1998). Când se credea că totul este așezat pentru totdeauna și că nimic nou nu mai
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
o restaurare a Botezului“ Faptul că în Oastea Domnului se pune accentul atât de mult pe Taina Pocăinței, i-a determinat pe ortodocșii secularizați să-i numească pe aceștia „pocăiți“, adică sectari. Ca urmare, s-a ajuns la un lucru paradoxal: cei care se străduiau să trăiască Ortodoxia erau numiți „sectari“, iar cei care se abăteau de la normele ei erau considerați „drept-credincioși“ ai Bisericii străbune. Dacă e vreo deosebire între ostașii Domnului și unii credincioși din Biserică, aceasta constă doar în
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
cultura populară, de consum, și aceea adevărată, de elită. O subcultura fără frontiere - iată ce ne ofera perioadă de tranziție. Diferența dintre cultură și subcultura o face spiritul critic. Dar spiritul critic presupune o idee de autoritate și de ierarhie. Paradoxal, în comunism, cel puțin de la o vreme încoace, a existat spirit critic. Are mai puțină importanță faptul că el se năștea din opoziție, din reacție la un sistem de valori. De la venirea lui Ceaușescu la putere și pînă la înlăturarea
Cea mai gravă boală a tranzitiei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17636_a_18961]
-
de ispita cinica și blajina. Mai tarziu, pâinea însăși și posibilitatea de a mai publică puteau fi condiționate de adeziune, nu pentru un plus, ci pentru strictul necesar. GD: Dorind să aflu cât mai multe vești despre diapora românească, si, paradoxal, despre ce se petrecea la noi, ascultăm cu frecvență zilnică postul de radio Europa Liberă. Sincer să fiu, nu v-am descoperit în emisiunile acestui post. În ce relații erați cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca în acea perioadă? IC
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
identic opuse, dar a în dialectica istorică a corelabile și interferabile. În și prin viziune sistemică, elementele general umane care intră în construcția românului sunt adâncite și nuanțate. De pildă: victoria învinsului; puterile iubirii absolutizate și ale devoțiunii totale; reacțiile paradoxale: la bine cu rău și, mai rar, la râu cu bine. Cu privința la elementele specifice quijotesti, sistemicitatea accepta substantivele acreditate, dar le adaugă adjective spornice, generatoare de noi exegeze, în sensul sistemului de fier (F) sau diamantin (D), Exemple
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
însă Moartea, cum e mama,/ blând mă leagănă la sânu-i,/ și-mi alunga, prin uitare,/ grijile și toată spaimă." Rareori a mai reprezentat cineva atât de tulburător atitudinea maternă a Morții față de alesul ( în acest caz: aleasă) ei. În mod paradoxal, tocmai vitalitatea exuberanta o face pe poeta să aibă permanent conștiința morții. În poemul Perspectiva ea cedează rolul de autor unui personaj - pictorul - și se transformă pe șine într-un personaj, pentru a se vedea de la distanță scufundându-se în
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
Teatrul Nottara și ARCUB) și Regina mama (Teatrul Național din București), cu stări și atmosfera, cu forța textului, chiar si adaptat sau dramatizat, cu subtile interpretări actoricești și spații scenografice pe măsură, mi se pare, de data asta, o alunecare paradoxala spre facil, superficial, o abordare cu inflexiuni de revista. La această manieră își aduce din plin contribuția actorul Radu Gabriel alias Gogoloi, care are o... ușurință în a reduce dimensiunile și transformările personajului sau cu două capete într-un golănas
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
viață. dar să fim bine înțeleși: nu am legat conștientizarea acestei capacități de condiția administrativă a "directoratului". Poate doar tîrziu, recent, atunci cînd quasi-totalitatea părerilor conduceau spre același diagnostic: e prea tîrziu, la Arhiva nu se mai poate face nimic. Paradoxal, concluzia apărea în chiar momentul în care angajarea Ministerului Culturii - materială, legislativă și managerială - crea o conjunctură favorabilă. Ce ati simțit cînd v-ați văzut visul cu ochii? Nu este visul meu, ci mai degrabă o prinsoare cu mine însumi
Chestionar cu gripă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18142_a_19467]
-
fenomenului. Numai că marile ratări ale anului nu sînt chiar inocențe și ele exprimă, în primul rînd, o gravă confuzie de valori și, mai apoi, o severă criză instituțională, după cum marile evenimente sînt, cu precădere, proiecte individuale sau, în mod paradoxal, componente și forme de raspuns ale aceleiași crize. Dacă ar fi sa inventariem, pentru început, expozițiile personale, curente sau cu un caracter retrospectiv, se va observa ușor că ele sînt fie expresia unui program curatorial personalizat și cu o evidență
1998, între performantă si esec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18141_a_19466]
-
la maximum, singurul lucru pe care românul nu-l mai văzuse până atunci, printre atâtea altele dând europeanului senzația tonică, apăsătoare în același timp a întinderii americane, ceva nemărginit strict controlat de o știință sigură făcând ca totul să fie, paradoxal, și mai opresant, prin contrast, prin constrângeri teoretice. 26 oct. 1978. Paralelă între experiența americană a unui scriitor și experiența lui europeană bazate numai pe ce se vede cu ochiul liber, nu neapărat și pe idei, unde Europa are o
Note americane (II) - variante - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14307_a_15632]
-
D. F. În contextul intervenției mele, care se dorește un apel la necesitatea de traduceri care măcar să se apropie, ca valoare, de poveștile care le-au stat la bază, din această operație am reținut în principal pe cele care urmează. Paradoxal, dar nu inexplicabil, sunt preferate "traducerile fără traducător". Acestea se rezumă, de regulă, doar la modificări de circumstanță - unele, puține, bine venite, altele deloc. Se folosește singularul în locul pluralului sau invers, schimbarea topicii, eliminarea unui cuvânt sau înlocuirea lui cu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14319_a_15644]
-
acesta, mormânt adânc.” (Între două texte) Întâlnim în versurile lui Iulian Băicuș o revărsare de imaginație ce seamănă uneori izbitor cu „realitatea obiectivă”, dar care merge întotdeauna dincolo de aceasta, într-o hyper(bo)realitate, așa cum o numește poetul. În mod paradoxal, poezia este văzută ca o cale de acces către adevărata fire a lucrurilor: „Când scriu nu mă interesează ideea de pisică ci tocmai coada ei, îmi place/ să-i simt coada ei siameză, electrizată, frecându-se de cerebelul meu./ Poezia
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
dictatoriale pesediste, UDMR-ul nu are nici măcar satisfacția de a fi atins scopurile pentru care-și vânduse sufletul. În schimb, a fost cel mai fidel aliat într-o serie de acte cu iz autoritarist trecute prin parlament cu viteza acceleratului. Paradoxal, UDMR-ul începe să intre în disoluție după o perioadă de aparente succese neîntrerupte. Practic, el a gravitat în sfera puterii timp de șase ani, mai mult decât oricare alt partid postdecembrist. Faptul că acum UDMR-ul nu are miniștri
Senatul cu un singur exponat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14323_a_15648]
-
educație - la creația literară valoroasă. Toleranța condamnă la rămânerea într-o situație dată. Exigența cheamă la ceva înalt. Pe de altă parte, din rândurile adepților literaturii de consum nu s-a detașat până în prezent nici un autor de succes. în mod paradoxal, tocmai "elitiștii" sunt cei care care își vând cărțile în tiraje mari. La târgurile de carte, publicul vine, ca atras de un magnet, în jurul unor "elitiști" ca Nicolae Balotă, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Octavian Paler, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu sau
S-a desființat literatura! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14358_a_15683]
-
Șerban Cioculescu și pe Cornel Regman, autorul Top-ten-ului îi abordează pe autori cu o incredulitate salubră, cu un scepticism stenic, care nu sînt, în pofida aparențelor, decît formule ale încrederii (Nietzsche socotea ironia drept un simptom de sănătate!). E o încredere paradoxală, desolemnizată, care transcrie certificatul de valoare nu cu cerneală festivă, roșie, ci cu una de lucru, neagră. Ceea ce ar putea părea persiflare nu e decît o alegrețe stilistică, un surplus de vivacitate. Părelnicii ghimpi țin foarte adesea de un protocol
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
La indieni, melodrama, panica din nimic, afișarea spiritului de grup, de clan, dar și micile răutăți pe față sau pe la spate sînt la ele acasă. Ce ni s-a părut ciudat pentru lumea indiană din zilele noastre, plină, în mod paradoxal, de tabu-uri și închistări cu privire la sexualitate au fost aluziile obscene directe, ce au mizat pe un efect comic, dar care n-au făcut altceva decît să dea o notă de prost gust. Realizat cu o anume concentrare pe aspectele
Umor indian by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15559_a_16884]