8,233 matches
-
Între anii 1956-1987, aici a fost o filială a Bărăției, apoi a parohiei Cioplea,(vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea iar din anul 1987 prin decizia IPS dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, devine parohie de sine stătătoare"." "Conform cererii Părintelui Clemens, adresată Ministerului Cultelor, datata în 10.03.1956, a fost numit pentru grijă pastorala a credincioșilor care frecventau capelă, Pr. Sebastian (Ivan Petre), călugăr carmelitan desculț."” Actuala parohie este din 1987, până în acest
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
și Mitropolit de București, devine parohie de sine stătătoare"." "Conform cererii Părintelui Clemens, adresată Ministerului Cultelor, datata în 10.03.1956, a fost numit pentru grijă pastorala a credincioșilor care frecventau capelă, Pr. Sebastian (Ivan Petre), călugăr carmelitan desculț."” Actuala parohie este din 1987, până în acest an fiind filiala a Parohiei Cioplea (vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe strada Râmnicu Sărat. „A fost creată de I.P.S. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
cererii Părintelui Clemens, adresată Ministerului Cultelor, datata în 10.03.1956, a fost numit pentru grijă pastorala a credincioșilor care frecventau capelă, Pr. Sebastian (Ivan Petre), călugăr carmelitan desculț."” Actuala parohie este din 1987, până în acest an fiind filiala a Parohiei Cioplea (vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe strada Râmnicu Sărat. „A fost creată de I.P.S. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, în anul 1987, până în acest an
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Maria Regina din Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe strada Râmnicu Sărat. „A fost creată de I.P.S. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, în anul 1987, până în acest an, din punct de vedere canonic, fiind filiala parohiei Cioplea. Primul paroh numit a fost Pr. Cornel Damian, actualmente episcop auxiliar al Arhidiecezei de București, care cumpărând casă lipită de parohie, în anul 1989, a reușit să mărească existența capelă”. În anul 1992, s-a început construirea bisericii, care
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Arhiepiscop și Mitropolit de București, în anul 1987, până în acest an, din punct de vedere canonic, fiind filiala parohiei Cioplea. Primul paroh numit a fost Pr. Cornel Damian, actualmente episcop auxiliar al Arhidiecezei de București, care cumpărând casă lipită de parohie, în anul 1989, a reușit să mărească existența capelă”. În anul 1992, s-a început construirea bisericii, care a fost consacrată pe 19 august 1998. Cam în aceeași perioadă s-au făcut reparații și la vechea casă parohiala, lângă care
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
parcurs pe Golgota, de Isus, până la moartea Să pe cruce care se numesc Calea Crucii (în timpul postului mare în bisericile romano-catolice din toată lumea, se face Calea Crucii amintind suferințele suportate de Fiul lui Dumnezeu, până la moartea pe lemnul crucii). În parohie funcționează și o grădiniță în cadrul unei fundații, numită „Mlădița”, de care se ocupă trei surori (una din Belgia, una din Coreea de Sud și una din Luxembourg) din Congregația Surorilor Doctrinei Creștine și patru educatoare. De parohie se ocupă doi preoți, pentru
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
moartea pe lemnul crucii). În parohie funcționează și o grădiniță în cadrul unei fundații, numită „Mlădița”, de care se ocupă trei surori (una din Belgia, una din Coreea de Sud și una din Luxembourg) din Congregația Surorilor Doctrinei Creștine și patru educatoare. De parohie se ocupă doi preoți, pentru activitățile liturgice, vizite la bătrâni (în primă vineri din luna), activități cultural-recreative, cateheza cu tinerii, prima sfântă împărtășanie, etc. Actualul paroh este părintele Ionel Pojum, ajutat de un vicar părintele Măricel Gheorghiță Bulai. Calea Sfintei
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Înviere. "Între spațiile pline dintre ferestre, s-au realizat un numar de opt panouri pictate în frescă având ca temă " Drumul Crucii după proiectul imaginat de artistul plastic Horia Ghelu." După datele obținute în anul 2005 cu ocazia sfințirii caselor, parohia este formată din 524 familii întregi și 348 jumătăți, cu 1785 suflete. O parte a credincioșilor strămutați din zona Cioplea (locuind pe strada Șocului), aparținând comunității bulgare de „paulicheni”, după demolările masive din anii '80, formează comunitatea de astăzi a
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
este formată din 524 familii întregi și 348 jumătăți, cu 1785 suflete. O parte a credincioșilor strămutați din zona Cioplea (locuind pe strada Șocului), aparținând comunității bulgare de „paulicheni”, după demolările masive din anii '80, formează comunitatea de astăzi a parohiei „Sfântă Cruce”. În 1998, ăn în care părintele Ionel Pojum a devenit paroh al parohiei numărul de familii era de 400, însă numărul a crescut rapid într-un interval relativ scurt, ajungând la aproximativ 600 de familii și un numar
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
credincioșilor strămutați din zona Cioplea (locuind pe strada Șocului), aparținând comunității bulgare de „paulicheni”, după demolările masive din anii '80, formează comunitatea de astăzi a parohiei „Sfântă Cruce”. În 1998, ăn în care părintele Ionel Pojum a devenit paroh al parohiei numărul de familii era de 400, însă numărul a crescut rapid într-un interval relativ scurt, ajungând la aproximativ 600 de familii și un numar de 1600 de enoriași. În anul 1998, la Bienala de Arhitectură din București, echipa arhitectului
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
, comuna Frata, județul Cluj, datează din anul 1827, an însemnat pe ușiorii intrării. Are hramul „Coborârea Sfântului Spirit”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Apariția unei a doua parohii a românilor din Frata este legată de evenimentele politice externe ale începutului de veac 18. Se cunoaște contextul în care episcopul ortodox Atanasie Anghel a semnat la 1700 unirea românilor ortodocși din Transilvania cu Biserica Romei. Ca și în alte
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
activitatea în Frata în anul 1903. Nu numai durata mare a pastorației sale, ci mai ales activitatea depusă, care transpare din actele rămase în arhivă, ne îndreptățesc să-l numim cel mai de seamă preot pe care l-a avut parohia în existența ei. Acest prim inventar păstrat al parohiei întocmit de părintele Iulian ne spune că parohia greco-catolică Frata avea o biserică de lemn ridicată în 1827 cu prestol de piatră și turn cu două clopote. În altar se mai
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
mare a pastorației sale, ci mai ales activitatea depusă, care transpare din actele rămase în arhivă, ne îndreptățesc să-l numim cel mai de seamă preot pe care l-a avut parohia în existența ei. Acest prim inventar păstrat al parohiei întocmit de părintele Iulian ne spune că parohia greco-catolică Frata avea o biserică de lemn ridicată în 1827 cu prestol de piatră și turn cu două clopote. În altar se mai aflau: patru sfeșnice de aramă galbenă cu câte trei
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
depusă, care transpare din actele rămase în arhivă, ne îndreptățesc să-l numim cel mai de seamă preot pe care l-a avut parohia în existența ei. Acest prim inventar păstrat al parohiei întocmit de părintele Iulian ne spune că parohia greco-catolică Frata avea o biserică de lemn ridicată în 1827 cu prestol de piatră și turn cu două clopote. În altar se mai aflau: patru sfeșnice de aramă galbenă cu câte trei crengi, trei cruci, un potir de sticlă, un
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
în 1896, deci 30 de ani mai târziu, inventarul e același, singura modificare fiind dată de apariția unui potir de argint cu chenar de aur pentru slujbă. Tot din acel inventar aflăm și starea celorlalte clădiri pe care le deținea parohia și anume: casa parohială are 3 încăperi și e acoperită cu trestie. Nu avem amănunte despre casa sfătului. Școala confesională apare în acest inventar în funcțiune și acoperită cu șindrilă. Preotul Teodor Iulian are meritul de a fi reînnoit școala
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
în continuarea inventarului apar și vechile anexe acoperite cu trestie sau paie. Preotul Teodor Iulian este cel care a trecut la folosirea limbii române în actele pe care le emitea din oficiul parohial. Până în 1870, toate actele păstrate în arhiva parohiei sunt în limba maghiară. Începând cu acest an, apar și acte în limba română; primul este o chitanță de mână. Tot el folosește pentru prima dată ștampilarea actelor, începând cu anul 1890. Până în acel an, actele trimise prin poștă, chiar
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
cu anul 1890. Până în acel an, actele trimise prin poștă, chiar cele venite de la protopopiat, nu erau ștampilate, ci pecetluite cu ceară roșie, pe care se aplica un sigiliu. Începând cu 1890 apare pe acte, lângă semnătura parohului, și ștampila parohiei. Tot din 1890 ni s-a păstrat și un act care vorbește de o donație a 38 de credincioși care au cumpărat un rând de veșminte noi pentru biserică.
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
Diosig, apoi protopop la Oradea, de unde a fost propus de preoți ca episcop. În vara anului 1748, papa Benedict al XIV-lea l-a numit pe „Episcop titular de Tegea și auxiliar și vicar al episcopului latin Paul Forgach”, pentru parohiile unite. În 1756 episcopul Meletie a cerut împărătesei Maria Teresa, prin intermediul Consiliului Locotenenței înființarea de „școli populare” la Oradea, Beiuș și Vașcău. Împărăteasa a răspuns pozitiv la această cerere așa cum se poate vedea în "Șematismul Diecezei Latine de Oradea pe
Meletie Covaci () [Corola-website/Science/314135_a_315464]
-
decroșată, poligonală cu cinci laturi, adăpostea masa altarului. Piciorul mesei, din piatră, care se mai păstrează și azi, are inscripționat pe latura de sud anul 1841, iar pe fața nordica a pietrei se distinge semnul crucii. Registrele de cheltuieli ale parohiei ne furnizează informații despre aspectul bisericii. În perioada interbelică, aceasta a avut parte de ultima renovare, fiind văruită atât pe dinauntru cât și pe dinafara. Culoarea zugravelii era acea culoare albastră, des intâlnită îm satele transilvane. Bisericile de lemn din
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
așezare, aparținătoare comunei Aghireșu, cu o populație exclusiv românească, de circa 300 de suflete, a existat și înainte de 1862 o biserică mai veche, tot în cimitirul satului, unde a fost, de altfel, așezată și aceasta. Vechea biserică a fost vândută parohiei din satul Dângău Mare în 1864. Biserica fusese construită, în satul Sebeș (azi Valea Drăganului) la 1750, din bârne de stejar, cu îmbinările drepte sau în „coadă de rândunică”. Are următoarele dimensiuni: pronaosul (3,53/5,86), iar naosul (6
Biserica de lemn din Dâncu () [Corola-website/Science/314267_a_315596]
-
victoria în vreme ce se numărau voturile. Cu suport federal, a fost certificat ca guvernator candidatul republican dar în martie 1873, democratul McEnery și-a adus milițiile sale în New Orleans, capitala statului. Rezultatele alegerilor locale erau certificate de fiecare candidat. În parohia rurală Grant din Valea Red River, sclavii eliberați, de teama unei tentative a democraților de a prelua puterea au reîntărit apărarea tribunalului Colfax de la sfârșitul lui martie. Miliții albe din toată regiunea s-au adunat lângă sat. William Ward, un
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
în Teologie (Fordham University, New York, 1993; și Universitatea București, 1999). Alte studii: Institutul Ecumenic, Bossey, Elveția, 1979-80, Universitatea din Lausanne, Elveția, 1980-83. În 1988 s-a stabilit în Statele Unite, unde a fondat Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă cu parohia ortodoxă română "Sf. Ap. Petru și Pavel", Astoria, New York și Cenaclul literar "M. Eminescu" din New York, toate în 1993. Din 1996 publică o revistă bilingvă, română/engleză: "Lumină lină/Gracious Light", Revistă de spiritualitate și cultură românească/Review of Romanian
Theodor Damian () [Corola-website/Science/314314_a_315643]
-
să moară „pentru apărarea drapelului cu o singură stea”. În cele din urmă, însă, Skipwith, împreună cu legislativul, au renunțat la această atitudine și au acceptat proclamația lui Madison. Părțile din Florida de Vest aflate astăzi în statul Louisiana sunt denumite "parohiile Florida". Muzeul de Istorie al Republicii Floridei de Vest se află în orașul Jackson. În 1993, Legislativul Statului Louisiana a redenumit șoseaua Interstate 12, aflată în întregime pe teritoriile parohiilor Florida în „Șoseaua Republicii Floridei de Vest”. În 2002, Leila
West Florida () [Corola-website/Science/314340_a_315669]
-
Florida de Vest aflate astăzi în statul Louisiana sunt denumite "parohiile Florida". Muzeul de Istorie al Republicii Floridei de Vest se află în orașul Jackson. În 1993, Legislativul Statului Louisiana a redenumit șoseaua Interstate 12, aflată în întregime pe teritoriile parohiilor Florida în „Șoseaua Republicii Floridei de Vest”. În 2002, Leila Lee Roberts, strănepoata lui Fulwar Skipwith, a donat copia originală a constituției Republicii Floridei de Vest și alte documente Arhivelor Statului Louisiana.
West Florida () [Corola-website/Science/314340_a_315669]
-
conform tradiției, a fost adusă din satul vecin Saca în 1818. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Într-un document de la 1756 se arată că la Belejeni nu exista biserică, satul fiind filie la parohia Șebiș. Nici în anul 1773, cu toate că satul număra 43 de familii, nu exista biserică în localitate. În anul 1818, locuitorii satului Saca se hotărăsc să vândă biserica veche, ce nu mai corespundea numărului de locuitori din sat și să construiască
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]