6,985 matches
-
groaznic. Nu știu cum de mi-a putut da prin cap să nu-l implic și pe el Într-un moment atît de important ca ăsta. Nici măcar nu mai știu de ce am ținut atît de tare să aflu sexul copilului. Cui Îi pasă? Îmi pun o mînă pe mîna lui și i-o strîng. — Ca s-o spun pe-aia dreaptă, Luke, n-am făcut testul. Nu știu. Expresia lui Luke nu se Îmblînzește cîtuși de puțin. — Haide, Becky. Acuma spune-mi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi aduce o cană de ceai din frunză de zmeură și un fursec glazurat cu Moș Crăciun, pe care le pune pe blatul mesei. — Trebuie să Încetezi să te mai gîndești la Venetia. Îi faci rău copilului. — Ție ce-ți pasă? Tu nu știi cum e. Nu te-a obligat nimeni să porți ciorăpoii ăia oribili și nu ți-a spus nimeni că poți să-ți iei adio de la căsnicia ta și că soțul tău te părăsește... — Uite ce e, Bex
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
totul să iasă bine. Pa, Becky. Păi și cu cizmele mele Archie Swann cum rămîne? aproape că plîng de furie. Am bătut palma! Îmi datorezi o cizmă! Îmi dau seama Însă că vorbesc de una singură. A Închis. Nu-i pasă. Închid telefonul. Mă duc la frigider și-mi rezem capul de oțelul rece, amețită. Casa visurilor noastre nu mai e a noastră. Nu mai avem casă. Ridic receptorul să-l sun pe Luke, apoi mă opresc. Are și-așa prea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
corespondență ce zace pe preș și mă tîrÎi Înapoi pe canapea, răsfoind plicurile. Și atunci Încremenesc. În fața mea se află un pachețel, cu o caligrafie distinctă, cu litere frumos rotunjite. A Venetiei. Îi este adresată lui Luke, dar nu-mi pasă. Rup plicul, cu mîini tremurînde, și Înăuntru găsesc o cutiuță de piele Duchamp. O deschid furioasă - și În ea dau peste o pereche de butoni de argint, smălțuiți. De ce naiba Îi trimite butoni? Din pachet cade un cartonaș crem, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
face asta. Iar mă lasă pe dinafară. Încearcă să-l vrăjească pe Luke. — Lasă-mă În pace! strig furioasă. Nu mai sînt pacienta ta și nu te las să te uiți la nimic, mersi foarte mult. Deodată, nu Îmi mai pasă că sînt În travaliu. Sau pseudo-travaliu. Sau ce-o fi. Nu e prea tîrziu, Încă mai sînt În stare de marea confruntare. Sub privirile uluite ale celor prezenți, arunc masca și mă așez cu greu pe pat. — Suze, ești bună
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un vis. Vara aceasta, într-un articol din Ziarul de Iași, domnia sa mă numește prietenul său. Cu 30 de ani înainte, era de neconceput... E unul dintre puținele "titluri" pe care nu vreau să-l pierd și de care îmi pasă, acela de prieten al lui Călinescu. Alexandru Călinescu. Numai cine a făcut facultatea la Iași poate înțelege asta. N-am băut mai mult de treipatru beri până în prezent, dar pot spune că pe ultima am savurat-o în trei, cu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fel! Aș spune că e unul dintre puținele câștiguri sigure ale psihologiei! Jiji Becali e produsul presei ca și Vadim mai înainte! și e normal să ajungă în licențe ori chiar în teze de doctorat. Și nu cred că ne pasă de ceea ce vor spune generațiile viitoare, altfel n-am fi așa de îngăduitori cu toți ciudații aștia care, într-un fel ori altul, ne guvernează. Dorin Popa: Am numit gingășie mica diferență de Gigi... Gigi va fi consacrat în curând
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
spuneam, Jiji e produsul presei ca și Vadim mai înainte! și, într-un fel, e normal să ajungă în licențe la Jurnalistică ori chiar în teze de doctorat. Fenomenul trebuie exploatat, prostește desigur, până la capăt. Și nu cred că ne pasă de ceea ce vor spune generațiile viitoare, altfel nu-l înduram atât pe Ceaușescu, nici n-am fi așa de îngăduitori cu toți ciudații ăștia care, într-un fel ori altul, ne guvernează. Pe vremuri, au apărut niște cărți în Franța
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai îmbărbătat. / 230 Azi, nu te mai ridică femeia, ci media!!! / 235 Jiji Becali e produsul presei ca și Vadim mai înainte! și e normal să ajungă în licențe ori chiar în teze de doctorat. Și nu cred că ne pasă de ceea ce vor spune generațiile viitoare, altfel n-am fi așa de îngăduitori cu toți ciudații aștia care, într-un fel ori altul, ne guvernează. / 237 Presa este, ca și activitatea editorială, o afacere, nu e școală, nici universitate, dar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
treceți de partea cuiva, dar încercați sa înțelegeți cum vede fiecare lucrurile. Păstrați confidențialitatea. Oamenii se simt mai bine când vorbesc despre sentimentele si problemele lor, daca știu ca mediatorii nu vor spune nimănui despre conflictul lor. Arată că îți pasa. Mediatorii țin cont de procesul de mediere si de oameni. Ei fac tot posibilul sa-i ajute pe ceilalți să se înțeleagă și să-si rezolve conflictele. Daca mediatorii respecta procesul de mediere, ceilalți vor avea încredere in proces pentru
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
distopie? Putem lua lumina drept o maximizare a spaimei? Putem, dar cu o condiție: să fie orbitoare. Iar în acest roman lumina chiar orbește oamenii. Moartea e orbirea finală. Nu se știe mai nimic despre trecut, dar nimănui nu-i pasă. Platon se simte chemat să înțeleagă ce nu mai există, ce a fost. Strădaniile lui au un rezultat hazliu. În chip misterios nu ni se spune cum ori unde el găsește o serie de fragmente pe care le asamblează astfel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de informații de la British Airways, unde a zărit-o. Să fie acesta începutul unei noi căutări? Persse ne lasă foarte indiferenți ca personaj, iar cartea e o asmenea îngrămădeală de șanse ratate și coincidențe supărătoare că nici nu ne mai pasă ce ar mai putea fi. Atmosfera, însă, e realistă. Lodge o ridiculizează din răsputeri. O carte care se auto-batjocorește supraviețuiește destul de greu. Prins în joc, lectorul urmează pilda cărții, desființând-o, ucenic conștiincios al unui autor nechibzuit, care nu s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care spiritul creator și sensibilitatea autorului primează? PA: Nu e nicio diferență. Din câte-mi dau eu seama, nu interesează pe nimeni atunci când te citește dacă sau cât te pregătești. Nu contează decât să le placă ce scrii. Ce le pasă lor că ai lucrat zece ani ori zece luni? Student: Există vreuna din cărțile Dvs care vă place mai mult decât celelalte, ori una care vi se pare nereușită? PA: Da, sunt multe nereușite. Mai toate... Singura carte a mea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
față de operă, față de felul cum folosim, cum ne respectăm materia primă cuvântul, pentru poeți este esențială. LV. Poziția mea în istoria secolului douăzeci e o ofrandă dezarmantă de viață trăită, făcută unei poezii lacome de viu. Te oferi: "Nu-mi pasă că mulți sunt mai înalți. / Ochii se întâlnesc inevitabil la același nivel". Menționezi "steaua galbenă" și "norocul" care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul XXI. Îți închei poemul cu: "...ce părea mai personal și unic în mine/ Descopăr
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca să-ți stea mai bine peruca. Și, ca să pricepi și mai bine, pentru toate astea nu ai plăti tu, ci boșorogul ăla de stat putred de bogat care te ține pe genunchi (AC, 11, martie 2008, p.19) Nu-i pasă că unii suferă... e un monstru ascuns într-o bunăciune de femeie înaltă, slabă și brunetă (www.utilecopii.ro/forum, 2007) Dar ea, amazoana, vexată că mizeria mea de Passat "secandhendî" cerșește un loc în fața-i, dă bice la caii-putere
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
era dornic de aventură și nu voia să-și lege viața de o slujnică. Tânărul a profitat de naivitatea ei, a plătit-o pentru dragostea pe care i-a purtat-o cu sinceritatea vârstei adolescentine cu câțiva galbeni, i-a pasat-o fratelui său mai mic cu care s-a căsătorit, după discuții purtate în familie. Cu el a avut doi copii. După moartea lui, a plecat, a lăsat copiii la familia soțului și s-a hotărât să ducă o viață
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
situații mai ales Poetul are dreptul să prefere verosimilul adevărului, și să lucreze mai curând pe un subiect inventat și rezonabil decât pe unul adevărat și neconform cu rațiunea". Cât despre d'Aubignac, înverșunat adversar al lui Corneille, puțin îi pasă de rolul de garant pe care acesta îl atribuie istoriei în teatrul său. "Este o idee foarte ridicolă, spune el, să mergi la Teatru ca să înveți Istoria". 4.1.3. Gustul publicului Dacă punctul de vedere al teoreticienilor clasicismului și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
șederi în Franța. Cât despre Comedianții Italieni, ei au sensibilizat publicul parizian față de un joc dramatic aprobat de Diderot. "Un paradox, al cărui adevăr va fi resimțit de puține persoane, și care le va revolta pe altele (dar ce vă pasă dumneavoastră și mie? mai întâi trebuie spus adevărul, iată deviza noastră), este că, în piesele italiene, comedianții noștri italieni joacă cu mai multă libertate decât comedianții noștri francezi, fac mai puțin caz de spectator. Există o sută de momente în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceeași prăbușire? Pentru că există o diferență între interesul pe care îl ai față de o povestire făcută din plăcere și interesul pe care ți-l inspiră nefericirea vecinului. Ești în postura lui Cinna? Ai fost vreodată Cleopatra, Meropa, Agripina? Ce-ți pasă dumitale de oamenii ăștia?"43 Pentru că urmărește scopuri foarte diferite în cele două lucrări ale sale, Diderot afișează acolo poziții opuse. În Convorbiri despre Fiul nelegitim, operă destinată unui public larg, în care Diderot vrea să apere condiția actorului, prea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i se pare incompatibilă cu "comedia de intrigă" în care se întâmplă, ca în viață, numeroase peripeții -, pe care o opune "comediei simple" a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
morții nu numai proprii ci a fiilor săi: Să știți c-a murit creștin / Brâncovanul Constantin!. De asemenea, textul abundă În elemente ale unui discurs al puterii obținute cu forța, al războiului și al violenței: Că pe noi ne- anconjurat / pasă cel neîmpăcat / Cu- ieniceri, cu tunuri mari / Ce sparg ziduri cât de mari. Este un discurs al puterii că formă de dominare și opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
pârguit, din semănătura de pe luncă și sălbăticiunile care ar căuta să le pască sau să le calce în picioare; din cauza aceasta oamenii micii așezări de pe pârâul Obârșiei îi spuneau, în derâdere, "Sperie Vrăbii" sau "Brabetele", dar lui nici nu-i pasă, căci știe că apără cel mai bun câmp de cereale al satului... Apoi i-au schimbat numele, tot cu o poreclă, "Aparul"; asta a fost după isprava lui, cu care a scos de sub primejdia distrugerii semănătura anului trecut, de sub apele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
viața din Germania. Între timp este servit prînzul. La masă, cineva aduce vorba dspre războiul izbucnit doar cu cîteva săptămîni înainte. "Ah, războiul! E o nebunie să declanșezi un război. Marile națiuni nu se gîndesc decît la putere. Nu le pasă de cei care suferă din cauza lui". Într-o manieră conciliantă, Guy prezice o prăbușire financiară a Germaniei. (Guy era destul de naiv ca să nu știe că, deși Drucker era cu inima la Londra, carnetul lui de cecuri era la Berlin.) Se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în fața anarhiei. Germania va profita cu siguranță de situație. Era conștient de marile defecte ale guvernului Brătianu, dar, și aici Iorga și-a ridicat glasul ca și cum ar fi vrut să fie auzit acolo unde se săpau tranșeele: Dar nu-mi pasă cine poartă stindardul țării noastre; nu văd decît steagul și doar steagul țării noastre îl apăr"95. Lui Iorga i se oferea o mare șansă, adică să devină liderul și purtătorul de cuvînt al generației care avea să iasă din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
democrația din România nu era produsul unei evoluții "organice". Așa că nu era de mirare faptul că nu funcționa! În această confuzie tot mai mare, Iorga a cerut încă din 1933 instituirea unui "regim creativ". El explica limpede că nu-i pasă dacă acest regim creativ era bazat pe o singură persoană sau pe Parlament 148. Și afirma că va sprijini chiar și împăciuitorismul dacă acesta ar menține stabilitatea internă, iar pe plan extern ar garanta perpetuarea sistemului de la Versailles. Dar nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]