14,286 matches
-
De ce ești acolo? am Întrebat. Nici măcar nu e ziua ta de predare. Will se ducea la biroul său de la ziar doar o dată sau de două ori pe săptămână, chiar și mai rar dacă reușea. Bună, draga mea, mă lupt un pic cu articolul de săptămâna asta. Rămase tăcut pentru o fracțiune de secundă și adăugă: În ultima vreme, se pare că mă lupt un pic cu articolele din fiecare săptămână. Părea frustrat și resemnat În același timp, două sentimente cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
două ori pe săptămână, chiar și mai rar dacă reușea. Bună, draga mea, mă lupt un pic cu articolul de săptămâna asta. Rămase tăcut pentru o fracțiune de secundă și adăugă: În ultima vreme, se pare că mă lupt un pic cu articolele din fiecare săptămână. Părea frustrat și resemnat În același timp, două sentimente cu care nu eram obișnuită la Will. —Ești bine, Will? Ce se Întâmplă acolo? am Întrebat, străduindu-mă să uit de problemele mele măcar pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nimic interesant, draga mea, asta e sigur. „Will of the People“ are un număr de cititori mult mai scăzut anul ăsta. Câteva ziare au renunțat la editorial. Noul meu redactor șef are treizeci și unu de ani și n-are pic de umor - Îmi tot spune că „cititorii din ziua de azi“ sunt mult mai „sensibili la aspectele sociale“ și deci ar trebui să mă străduiesc să fiu mai „corect politic“. Evident, i-am spus să se ducă-n mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
urăște homosexualii. Trăiește din ura față de homosexuali. E plătit ca să urască homosexualii. Noi suntem homosexuali. Ce e așa de greu de Înțeles? —O, amănunte, dragă, amănunte. Cu toții spunem lucruri În care nu prea credem pe scena publică, ca să stârnim un pic de controversă - face bine la carieră. Asta nu Înseamnă că Într-adevăr credem În ele. Ce naiba, chiar În articolul de săptămâna trecută am avut un moment de slăbiciune și am scris fraza aia pupincuristă despre cum muzica rap este propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
impenetrabilă. În jumătate de oră. Îmi trimit o mașină. Își răsuci inconștient micul diamant din urechea dreaptă și mă privi. Fă ce trebuie să faci, Bette. Înțeleg. —Înțelegi? am Întrebat, pentru că nu-mi venea să cred, dar nu percepeam nici un pic de furie În glasul ei. —Normal. Știu că vrei să stai aici și, sigur, sunt dezamăgită, dar știu că n-ai pleca dacă n-ar fi foarte important. Îmi pare atât de rău, Pen. Îți promit că mă revanșez față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce i-a trecut pe sub nas sau când. După alte câteva secunde, cheia se Întorsese la loc În poșetă și amândoi săreau de la locurile lor, pregătiți să ia sala În primire. Ar fi putut măcar să ne ofere și nouă un pic, nu crezi? Întrebă Marco. Da, așa cred, am spus, nehotărâtă dacă să-l anunț că nu Încercasem niciodată și, deși eram groaznic de curioasă, frica era și mai mare. Marco oftă semnificativ și sorbi Îndelung din paharul lui. —O zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scaunul meu, că altfel Îmi fuți tot programul. Nu știam exact cum să reacționez la asta, așa că am rămas acolo și am ascultat. —Fetele astea cred că pot să vină după o săptămână Întreagă de droguri pe nas și nici un pic de mâncare și să dea colțu’ În scaunul meu, că eu o să am grijă de ele. După părerea mea, e la fel ca și cu drogații cu heroină: nu-mi pasă câtuși de puțin dacă te droghezi, frate, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eu. De-abia auzisem numele femeii acum treizeci de secunde, dar mama părea mulțumită. —Ha! Chiar așa? Păi, vino Încoace. Așază-te lângă mătușica Eileen și spune-mi cum e să fii așa celebră! Chestia cu „mătușica Eileen“ era un pic cam mult, având În vedere că părea doar cu vreo zece ani mai În vârstă ca mine, dar i-am făcut pe plac și m-am instalat la masa de bucătărie. —Celebră? Nu sunt. Într-un fel lucrez cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Eileen. Era cu siguranță o explicație suficient de bună. Mama nu părea la fel de Încântată. —Cu cine ai ieșit În oraș de câteva ori? Cu vreun oarecare Weston? Vrei să zici, cu vreun Weston din faimoasa familie engleză? Am fost un pic mândră că până și mama auzise de el. — Chiar el, am spus, mulțumită că lucrurile se linișteau În sfârșit. —Bettina, ai idee că familia Weston e celebră pentru antisemitismul ei? Nu mai ții minte cazul ăla cu conturile elvețiene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mine, atâta tot. — Sigur, sigur, Pen. Înțeleg perfect. N-am vrut să insinuez altceva. Și bineînțeles că sunt Întotdeauna lângă tine, ca să te ascult. Îmi pare rău că am spus asta. Nu contează, sunt cam sensibilă acum. Mi-e un pic dor de casă. Ascultă, mulțumesc că m-ai ascultat. Îmi pare rău pentru toate chestiile astea. Ție cum Îți merge? Philip? Se comportă bine? Cum de o luaseră lucrurile atât de razna Încât prietena mea cea mai bună nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care muncea ca o sclavă la bancă și trăia o viață deloc extraordinară, și acum aflu că ești o petrecăreață ascunsă? Serios, Bette, nici nu pot să-ți spun cât de șocată sunt. Noi toți te-am considerat, ei, un pic rezervată, ca să spun așa - fără supărare, bineînțeles. Pur și simplu nu credeam că aveai asta În tine. Dumnezeu știe unde te-ai ascuns În ultimii ani. Realizezi că ai o casetă Întreagă? Uite, citește. Am citit, am spus indiferentă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
următoarele câteva zile - dar să nu-l atingi pe Philip Weston În nici un fel, mod sau formă. Detest ideea că stai În aceeași cameră cu el. Își Încreți buzele În jos, Într-o demonstrație de dezgust și se scutură un pic. —O, da, iar eu mor de fericire când mă gândesc cum te strecori În pat lângă Isabelle, În timp ce-i spui cât de superb arată În noul ei set La Perla. Acest simplu gând Îmi provocă greață. —Du-te, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a adus un serviciu Întreg de cafea și un coș cu cele mai uimitoare brioșe și pateuri, Elisa a intrat Împleticindu-se și s-a prăbușit pe scaunul din fața mea. Nu pot să dorm, În mă-sa, mai am un pic și mă sinucid, anunță ea. În clipa când am văzut-o, am intrat În panică, fiind convinsă că deja știa ce se Întâmplase. Mă gândisem că nimeni nu putea fi treaz la ora aia, dar părul ei Încâlcit, ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ai ales-o pentru că o fată pe care am cunoscut-o Într-o viață anterioară are boală pe mine? Will oftă. Da, ei, dragă, vino-ți În fire. Ești fată mare acum și sunt sigur că o să găsești ceva un pic mai - cum să zic? - discret decât viața ta de acum. Să organizezi petreceri și să ieși În oraș, să bei un pahar sau două, chiar și să te hârjonești un pic cu un băiat drăguț e una, și susțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acum și sunt sigur că o să găsești ceva un pic mai - cum să zic? - discret decât viața ta de acum. Să organizezi petreceri și să ieși În oraș, să bei un pahar sau două, chiar și să te hârjonești un pic cu un băiat drăguț e una, și susțin pe deplin chestia asta. Dar să ai o relație cu un puști răsfățat ca să-i faci pe plac șefei tale și să-ți vezi numele și fața În toate fițuicile din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
speranță În glas Încât era aproape jenant. Dădu aprobator din cap. — Da. Am vrut ca noaptea asta să fie foarte specială. Am Închis ca să putem fi singuri. Sper că n-o să te superi că eu va trebui să stau un pic În bucătărie. Am pregătit un meniu Sevi special, doar pentru seara asta. — Da? De-abia aștept. Apropo, ce Înseamnă Sevi? Nu-mi amintesc să fi citit nicăieri despre așa ceva. Îmi luă mâna și Îmi zâmbi, apoi Își privi picioarele. Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea pământească. Morții noștri, pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
comuniste, în loc să ducă la canonizări de Sfinți, spre modele umane care să schimbe destinul României și al acestui popor minunat, nu numai că e trecută sub tăcere, dar e stigmatizată și chiar pusă la zid de acești „comunisto democrați”, fără pic de credință, de moralitate, de demnitate; aceste hiene care s au așezat pe spatele poporului, pe care îl robesc și îl schimonosesc fără încetare. Trădători și lași, politicienii de azi, nu numai că nu înțeleg destine ca cele ale celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Nu aveai voie să aprinzi măcar un chibrit, nici vorbă de felinar. Ne apropiam de „linia inamică” doar. Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până să ne obișnuim cu întunericul, au și început să cadă primii picuri de ploaie. Și uite-așa, cu fiecare pas, glodul devenea tot mai stăpân... La un moment dat, „răcanul” - știți voi cine era - ne-a atras atenția că nu departe avem de trecut un podeț aruncat peste un pârâu... „L-om
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
într-o perspectivå fårå capåt? O poartå metalicå, întredeschiså, înconjuratå de ziduri groase, o intrare cåtre aceeași irealå pre destinație. Un teatru scufundat în neant, o scenå pustie, luminatå strident că o mascå inexpresivå, la care båncile goale asistå fårå pic de emoție. De ce oare sunt atat de importante culisele în desfåșurarea întregii piese, locul de unde actorii își fac vânt cåtre jocul de-a viața? O datå o stâncå, råsåritå într-un luminiș stråjuit de umbrele înalte ale copacilor, fulgerat de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
între dinți, pe rând. Se ridică și veni spre el. Era un tip în vârstă, mirosind a vin, care îl întrebă: „Cine ești?” „Detectivul Upshaw, de la secția de poliție West Hollywood. Cine-i la recepție?” „Frumoasă slujbă. Nu ești un pic prea verde pentru o treabă ca asta?” „Sunt băiat muncitor. Cine-i la recepție?” Bătrânul își șterse de perete degetul cu care se scobise. „Pot să jur că nu ești prea tare la conversații. Dr. Katz era la recepție, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
N-ar strica să obținem niște nume mari. E binecunoscut faptul că multe staruri de la Hollywood sunt jucători politici de circumstanță. Asta ne-ar da o certă...” Loew făcu o pauză. Mal zise: „Mână forte?” „Da. Bine zis, deși un pic cinic. Se pare că sentimentele patriotice nu te încearcă prea tare, Malcolm. Poate ar trebui să cauți să te lași cuprins de mai multă fervoare pentru misiunea asta”. Mal se gândi la zvonul pe care îl auzise: că Mickey Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
volum mic. Muzica asta era ca siropul turnat peste un sos dulce, mult prea dulce. Îl făcea să se gândească la Oklahoma, la oamenii locului și la ce-ar fi fost dacă ar fi rămas acolo. Apoi Spade merse un pic prea departe - un cântec în tremolo despre un tip dus la ocnă pentru o crimă pe care n-o comisese. Îl făcu să se gândească la prețul pe care fusese nevoit să-l plătească pentru a ieși basma curată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Steve Katzenbach. Poponari. Găsești un cuib pentru Lucy? Cohen pocni din degete. Ospătarii se materializară și curățară masa rapid, ca niște iluzioniști. Buzz simțea că rotițele din spatele feței imobile a lui Mickey se învârteau - în direcția lui. Se dădu un pic mai încolo, ca să-l lase să respire, și nu se simți deloc impresionat când Mickey spuse: — Cușer, hm? ’te-n nas de goi ordinar! Unde-s Audrey și Lucy acum? — Afară, lângă mașina mea. — Cu cât te plătește Solly? — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]