7,806 matches
-
Gherla ne-am Întâlnit acolo În holul pușcăriei. N-o mai existat ca Înainte, să nu te vezi cu alții... Că Înainte, ferească Dumnezeu... Că de câte ori am luat bătaie pentru că eu, lucrând ca medic, era camera lu’ tata scoasă la plimbare și tata poate m-a văzut, și eu poate l-am văzut pe el..., și, uite, și-acuma mi se văd urmele de la pulan. Luam câte zece... „Ce-am făcut, dom’le?” „Ai cântat.” Aveam raport făcut c-am cântat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că asta-i o provocare. Bine, după atâța ani văd altfel. No... Vr’o șase sau șapte inși au fost și au stat cu noi aproape o lună de zile... După o lună de zile, când am venit Înapoi de la plimbare, am vrut să ne așezăm pe paturile noastre, ca să mai discutăm... Și s-a deschis ușa și a venit imediat acolo Juberian, Stănescu și Încă vreo trei. Complet, cinci... Ei nu fuseseră În cameră până atunci, dar imediat s-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pitești? La Pitești nu prea cunosc și, mai ales, s-a reieșit că deținuții... știu greșit numele lor. La Gherla era altfel. Acolo am aflat numele exact, dar la Pitești nu prea cunosc numele. Ați menționat că vă scotea la plimbare la Pitești... Da. Înainte... În fiecare zi era plimbare 20 de minute, jumătate de oră. Erau mai multe curți chiar. Pentru că au fost separate una de alta cu ziduri mari. Nu am văzut pe nimeni, așa..., un fel de izolație
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a reieșit că deținuții... știu greșit numele lor. La Gherla era altfel. Acolo am aflat numele exact, dar la Pitești nu prea cunosc numele. Ați menționat că vă scotea la plimbare la Pitești... Da. Înainte... În fiecare zi era plimbare 20 de minute, jumătate de oră. Erau mai multe curți chiar. Pentru că au fost separate una de alta cu ziduri mari. Nu am văzut pe nimeni, așa..., un fel de izolație a fost acolo. Acolo, noi ne-am plimbat... de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acuma, că le-am făcut, vin să vă spun să vorbiți frumos cu ea și să nu mă mai persecute”. Zice: „Vă cunoaște din libertate?”. „N-o cunosc, de unde s-o cunosc? Nu știu ce are cu mine. Când ne duce la plimbare... dacă merg repede, de ce merg repede, când merg Încet... că merg prea Încet... Tot timpu’ se-agață de mine.” Nu știu ce-o fi vorbit cu ea ofițerul, că de-atunci așa de frumos s-o purtat cu mine și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singur mi-i greu”... Știți cum Îi, să stai, să n-ai cu cine vorbi... Și nu mi-o băgat pe nimeni... șase luni. No, și o dată, În iulie, da’ nu mai știu pe ce dată, m-o scos la plimbare... Era un plimbător la Securitate cu sârmă și sus, și cu păreți Înalți... Și era un soare puternic... Și după ce m-o băgat Înapoi În celulă o fost Întuneric beznă și n-am mai văzut nimic, că m-o ars
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o băgat la neagra, În Gherla, În camera aia de execuție, și i-o ținut acolo În lanțuri 40 de zile, până În septembrie, când le-o venit pronunțarea sentinței. Cât i-o ținut p-aici, i-a tot urmărit la plimbare, că băga fiecare cameră separat la plimbare, câte-o jumăta’ de oră. Și cum plimbătoru’ era de partea aia a camerei unde eram, i-am tot urmărit, până când numa’ nu i-am mai văzut. N-am știut care-i situația
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
camera aia de execuție, și i-o ținut acolo În lanțuri 40 de zile, până În septembrie, când le-o venit pronunțarea sentinței. Cât i-o ținut p-aici, i-a tot urmărit la plimbare, că băga fiecare cameră separat la plimbare, câte-o jumăta’ de oră. Și cum plimbătoru’ era de partea aia a camerei unde eram, i-am tot urmărit, până când numa’ nu i-am mai văzut. N-am știut care-i situația... Și după 40 de zile i-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
c-am ieșit În fabrică... Dar eu când am ieșit o zis că să mă duc În fabrica-ailaltă, că erau mulți... 600. Și m-am gândit că tot Îi altfel, că nu-i ca la cameră, să te scoată la plimbare o jumătate de oră... Și nu te lăsa tot timpul o jumătate de oră, și restul timpului numa’ la cameră. Că la cameră am stat din ’57, de când am intrat, până În ’59... Ați Întâlnit personalități, oameni mai deosebiți la Gherla
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La Gherla..., acolo Închisoare, mamă, Dumnezeule! Istrate, Șomlea și cu Cârciu, care-i mort... și nu-i mai țin minte pe toți... Și bătaie ce-am luat! Ghioaga pe noi era mereu... Trebuia să stai sfânt... Dacă ne ducea la plimbare, pe scări, de sus de la patru, apoi la fiecare colț de etaj stăteau cu ghioaga și dă-i... Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mulți... Din ’60 până-n ’62 au murit din cale afară de mulți... În ’62 a venit și a dat jaluzelele jos, a vopsit, a spălat geamurile, le-a ras până la jumătate, jumătate le-a lăsat... Era ordin să ne ducă la plimbare În fiecare zi cinșpe minute. Înainte ne ducea la două luni o dată, până jos Într-o sală, și n-aveai voie să te uiți nici În stânga, nici În dreapta... și acolo ne Învârteam... Cinșpe minute zicea că să stăm la aer
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În Galați, era Iuliu Maniu, alde Brătienii erau jos, noi eram la etajul 3... Pe Iuliu Maniu Îl cunoștea alții, și ne urcam și noi pe calorifer și ne uitam, că erau vreo patru persoane pe care le scotea la plimbare acolo, Într-un țarc... Persoane mai bune... Am stat doi ani de zile cu unu’ Vasile Munteanu, de la Codlea, din Brașov, care fusese ziarist și scria la ziarul ăsta american, New Times... Pe tot globul pământului, americanii aveau trei mii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați fost dumneavoastră acolo cine era comandantul Închisorii? Istrate, ăsta. Era un om așa ca mata... Și mai era unul, căpitanul Mihalcea. Ăla bătea tare... Mai era plutonierul Goiciu și unul Șomlea. Și te băteau așa, degeaba... Când ieșeam la plimbare, nu aveai voie să mergi decât cu fața În jos. Te plimbai roată și te uitai numa’ În jos... Dacă erai la etajul 1 sau 2, pe scări, la fiecare colț de scară, caralii stăteau cu ghioaga și: pac-pac. Un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
des, însă de la o vreme nu, și se întreabă oare de ce? *Student în vacanță, în urmă cu 16 ani, pe la ceasul acesta, mergeam împreună cu Eusebiu Camilar la Chilișeni, la hramul de Sfînta Maria. Nu mergeam la cineva anume, ci de dragul plimbării. Am pornit la amiază, am urcat Oadeciul, am străbătut Poiana Popii, am ieșit în șoseaua care duce de la Suceava la Liteni, și ne-am îndreptat către tăpșanul din centrul satului unde cîntau urmașii vestitei bande a lui Sînescu. Azi, stau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Școala are 12 elevi; o aripă a ei a fost transformată în punct de colectare a laptelui”. Sînt lucruri care îmi stimulează porniri critice, dar dincolo de asta nu poate fi decît sentimentul neputinței de a schimba ceva. Doi kilometri de plimbare prin oraș cu un Fiat 1500, cu număr de Augsburg-Deutschland (mașina lui Ioan Constantinescu), și-ți dai seama de curiozitatea africană a celor mai mulți dintre concitadinii mei, care, bineînțeles, nu-s diferiți ca mentalitate de cei din Iași, Piatra Neamț, București! *O
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În „pauze”, am citit cîteva bucăți din Cu bilet circular, „o antologie (posibilă) a schiței românești de Mircea Zaciu”. În rest, un drum la Reuseni, la Valeriu, și două în pădure, după bureți, fragi și zmeură. Mi-am amintit de plimbările pe care le făceam odinioară cu Eusebiu Camilar. La Udești, dealurile și cărările pe care am mers împreună mi-l evocă. Aci aproape fiecare lucru și fiecare gest îmi trezește amintiri. Azi dimineață am stat culcat pe un țol, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
astfel îl neutralizez. *Mă voi încăpățîna să trăiesc, chiar dacă m ar urî nu o persoană, ci o mie de persoane. * Dintr-un cîntec de muzică ușoară: „Aviația dă senzația / Că-mi vine să iubesc”. Aviația înseamnă, bineînțeles, zborul. Însă o plimbare (pe pămînt) n-ar putea să-i dea autorului aceeași senzație? întreb și eu ca... ofițer de artilerie antiaeriană! *Cînd scrie, Cs., umbra cu barbă a lui Genoiu și unealta lui de lux, face cu ochiul, iar „cel ce face
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cred, din faptul că se hrănește într-un fel lipsit de variație: mereu pîrjoale și salam. Insist să și scoată din cap ideea că e sortit suferințelor. „Citește, ieși (iar cînd e nevoie telefonează-mi să ies și eu) la plimbare”. Am schimbat apoi subiectul, discutînd despre ghinionul de a trăi în epoca lui Midas. *„întîmplarea dă gîndurile și tot întîmplarea le ia: nu există nici o artă în a păstra sau a dobîndi. Gînd pierdut, voiam să-l scriu; încerc să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că visul meu exprimă o teamă - teama de boală, de sărăcie, de moarte, care se acutizează în momentele de oboseală. În urmă cu trei zile, ca și în săptămîna și în luna dinainte, am fost teribil de obosit! În timpul unei plimbări, Solomon Marcus mi-a spus că a cules vreo două caiete cu anecdote de la șerban Cioculescu, dintre cele pe care criticul n-a putut să le bage în Memorii: unele-s politice, altele pornografice. „Cioculescu simțea - a adăugat drept explicație
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
octombrie 1988), lumina ne-a fost „luată” de cel puțin șase ori. N-am ales nimic din după-amiază și seară. Nu se poate citi, nu se poate asculta radio, nu se poate privi la televizor, nu se poate face o plimbare. Străzile erau luminate doar de lună și stele. Ce valabilitate mai au, în asemenea condiții, decretele (urmate, în presă, de articole explicative) prin care, chipurile, se mărește cota consumului de curent electric și programul televiziunii cu o oră? Să nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
retras spunînd: „Tot ai ceva ce pune pe masăî” Ne-a cuprins greața. „îți închipui ce poate să fie acolo?”, m-a întrebat Cojocaru. „Sigur că îmi închipui”, i-am răspuns. *Ce vor discuta oamenii aceștia - mă întreb în timpul unei plimbări cu Cojocaru, trecînd prin „furnicar” - în ziua în care magazinele vor fi pline și cînd vor dispărea unele din motivele actualelor nemulțumiri? Noi înșine trebuie să ne pregătim pentru o asemenea zi, ca să nu cădem dintr-o prostire în alta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la fel. Am primit cu Întârziere scrisoarea matale. * Am cunoscut-o pe Lucreția Andriu sub semnul mitologiei. Tatăl ei care fusese coleg de barou cu tatăl meu voia s-o mai vadă odată pe mama mea; era mai mult o plimbare În trecut decât o vizită. Bătrânul Își pierduse vederea și venise Întovărășit și călăuzit de fiica sa. Am văzut intrând pe poartă pe bătrânul Oedip sprijinit, ocrotit de o Antigonă, cu o pietate filială nemărginită. Cum cred mai mult În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
urmaș al activității lui! De la D-na Vodă știu că cenușa surorii D-nei Ciurea, va fi așezată În același mormânt cu Dl. Ciurea. Mult aș dori să-i văd măcar mormântul; s ar putea chiar vara aceasta să fac o plimbare prin orașul meu natal, plin de amintiri mai mult triste decât bune. De curând, m-a surprins o scrisoare pe care am primit-o de la o fostă elevă a mea din Fălticeni. Este Ecaterina Pop Petrovici, fiica fostului Director la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dar soțul meu nu se poate lăuda cu același lucru (...). Aspectul Brașovului suferă din cauza lipsei de zăpadă. Poate noul an va fi mai frumos! 591 Așteptăm să ne răspundeți lucruri Îmbucurătoare. Regretăm că vara aceasta nu ați putut face o plimbare ca altădată, cu care ocazie vă opreați prin Brașov (...). Vă dorim Încă o dată, multă sănătate și voie bună. Cele cuvenite și din partea soțului meu. Maria Kalmicov 30 Brașov, 11 februarie 1975 Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea Dv. ne-a făcut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
folos la povestirile pe care vreau să le includ În volumul pentru tipar. Mi s-au luminat gânduri pe care le-am tot căutat ani și ani și n-au vrut să-mi apară și, venind Într-o zi de la plimbarea obișnuită, ele mi s-au așezat În suflet șiam intrat În casă cu ele. Bucățile respective zac În hârtiile mele de zeci de ani, piesa de teatru are notat: Agapia, 9-10 dec. 1969. O viață de om și abia 689
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]