8,144 matches
-
acele caste care acordă diplome și medalii unor oameni prea ahtiați să și le pună în piept sau deasupra patului unde dorm. Unii au pretenția că sunt statui în viață, muzeografi ai propriei glorii, ceea ce mă face să râd cu poftă, dar și să mă întristez: e ceva în ei ce suferă după iubire și o înlocuiesc astfel cu foamea de onoruri. E un dezacord uneori marcant între literatura foarte bună pe care, unii, o scriu și sărăcia spirituală în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și rolul scriitorului, iar lectura din copilărie și adolescență a fost cu adevărat paradisiacă. Acum citim cu toții cu ochiul atent și rece al celui profesionalizat; cititul microscopic este pentru arhivari, omul trebuie să citească așa cum mănâncă sau face baie, cu poftă, relaxat, lăsând să intre în toți porii lui lumina cărților. Sigur, unele cărți sunt dificile, iar lumina lor se cere filtrată printr-o sită personală care se obține tocmai în urma lecturilor repetate în ani și ani de benedicțiune livrescă (sper
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
limbajul criticii dar și în cel al filosofiei, tot mai îndepărtat de problemele și de palpitul ființei, tot mai artificios. Un alt conflict al nostru cu durata este dat de apetența generaționistă. Ne separăm cu grijă, ne grupăm cu o poftă de etanșeizare tot mai pronunțată pe generații, inspirați de o frenezie care ține seama cu precădere nu de o diferență de trăsături ale creației, de un specific al agregării factorilor ideali, ci de criteriul calendaristic. Musai să avem o generație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Goncourt... de neatins (Oare nu s-ar putea exige, cu titlu postum, pentru Cronicarii Moldoveni și Munteni, pentru Budai-Deleanu, pentru Hașdeu, pentru Ion Barbu, pentru Omul din Ipotești, pentru Veteranul de la Păltiniș? Ar prii sănătății celor vii, augmentându-le și pofta de mâncare). Brucan a dat nației noastre un termen de grație, de douăzeci de ani, pentru a se dezmetici din buimăceala cu care a ieșit din atelierele comuniste de făcut "oameni noi". Dacă ne uităm bine la calendar, sorocul se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu o anumită periodicitate, fie că plouă sau nu dă peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care se străduie să edifice. Ei nu propun nimic în loc, dar s-ar simți bine dacă am dispărea. E greu, probabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai săturăm niciodată, tot timpul poftește să-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai Împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem În frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie dumnezeiască. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-ne ajutor Harul Tău lucrător S-avem un pic de spor Să urcăm o treaptă-n sus Lângă Crucea Lui Iisus! Privind-o dus Lacrimi triste ne-au pătruns Văzând suferința Ta Pentru greșeala mea Doresc În locul Tău pe Cruce Pofta și păcatul meu Să le spăl mereu, mereu Ca s-ajung copilul Tău Mereu supus Chiar sub Crucea Lui Iisus. Lui Iisus! 01-06-2006 La Mormântul Mamei Mele. 05.01.2006 Adesea vin la mormântul tău Și-mi curg lacrimi mereu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ne ia În Brațele Părintești să nu se poticnescă picioarele noastre de vreo stâncă, ceva și să fie sigur că suntem ai Lui! Vrăjmașul anume ne Împiedică ca să rămânem la el, Întunecatul ne trage mereu În jos, ne muncește prin pofte fel de fel. Cu prieteni, cu Tvr care vă fură timpul și ne arată...destrăbălare, hoți, minciuni, desfrâu și multe asemenea. Deci avem luptă, luptă și rugă cât mai multă...și curaj! El Dumnezeu Duhul ne vine În ajutor să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dreapta, pe stânga ?” „- Dom’le, știi de ce, dom'le ? Eu în sac am șoareci și dacă-i las într-un singur loc, rod sacul și pleacă ! Așa-i plimb de colo-colo, ca să n-aibă timp să roadă sacu’ !” [râde cu poftă] Așa făceau și cu noi. Păi, dacă noi, duminica nici n-aveam timp să ne odihnim, să te mai uiți la televizor, luni dimineață trebuia să vii la șase, dacă era. Că și noi, șefii de secție, nu..., veneam ca
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
1907, și fiind trimiși 2.400 de rezerviști din Regimentul 25 Rahova (Vaslui). Stând de vorbă cu țăranii, Bernardin Just este impresionat de puternicele resentimente și de starea lor mizeră, care au determinat tensiunea socială: „sunt și ei atinși de poftă de răscoală, de ură contra evreilor, arendașilor. E teribil. Au nevoie de pământul de la țărani ... Țăranul ajunge la sapă de lemn”. La 11 martie, preotul consemna: „Se aude că a venit armata la Huși (reg. IV din Iași). Pe la 8
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
iarbă cînd și cînd, timp de cincisprezece ani, și nu mi-a lipsit niciodată cînd am rămas fără. Iarba produce dependență mai puțin decît tutunul. Iarba nu dăunează stării generale de sănătate. În fapt, cei mai mulți consumatori susțin că Îți sporește pofta de mîncare și acționează ca un tonic pentru organism. Nu știu nimic altceva care să-ți stîrnească atît de clar apetitul. Pot să fumez un băț de iarbă și să servesc cu plăcere un pahar de sherry și o masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Pe urmă dai Într-o depresie. Ți se pare un efort să te Îmbraci, să te ridici de pe scaun, să ridici o furculiță. N-ai chef să faci nimic, nu Îți vine să te duci nicăieri. Nu vrei nici măcar marfă. Pofta de drog a dispărut, dar nu există nimic altceva În loc. Trebuie să stai și s-aștepți să treacă perioada asta. Sau s-o faci să treacă. Muncile cîmpului sînt cea mai bună cură. Pat a apărut de Îndată ce-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-n același timp mai bătrîn și mai tînăr. Torpoarea Îi dispăruse din priviri și slăbise zece kile. Fața i se strîmba la intervale neregulate, precum o materie moartă care capătă viață, una Încă spasmodică și mecanică. CÎnd avea marfă după pofta inimii, Dupré arăta anonim și fără viață, așa că nu-l puteai distinge dintr-o mulțime și nici nu-l recunoșteai de la distanță. Acum imaginea lui era limpede și percutantă. Dacă ai fi mers grăbit pe o stradă aglomerată și ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ți s-ar fi Întipărit În memorie, ca În trucul cu cărțile de joc În care iluzionistul amestecă repede cărțile, zicînd „Luați o carte, orice carte”, În timp ce-ți Împinge o anumită carte În mînă. CÎnd avea marfă după pofta inimii, Dupré era tăcut. Acum era guraliv. Mi-a povestit că În cele din urmă și-a băgat mîna În casă atît de adînc, că a rămas fără slujbă. Acum nu mai avea bani pentru marfă. Nu putea s-adune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
iau concesiunile alea petroliere; trebuia să pun bumbac În loc de roșii”. Un vaiet nazal se Înalță din Vale, un bombănit vast de disperare și regrete banale. CÎnd am ajuns În Vale, eram Încă În pasa proastă de după cură. Nu aveam nici poftă de mîncare, nici energie. Tot ce voiam era să dorm și dormeam Între doișpe și paișpe ore pe zi. Din cînd În cînd cumpăram două uncii de paregoric, Îl beam cu două pastile de nembutal și mă simțeam normal cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și să ne aducă alta, prin aceeași cale, de la bărbatul meu. Aceste misive pro forma (deoarece aveam mijloacele noastre clandestine de a coresponda) erau redactate numai în vederea cabinetului negru. Vorbeam de lipsurile mari în care trăiam, ca să nu le dau pofta de a mă muta de aici, dar și de speranțele mele neclintite într-un viitor bun, care va răscumpăra vremurile prezente. Puneam cu ostentație data după stilul vechi, fiindcă era interzis, și spuneam că nu ne pasă de nimic. Soldatul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tot felul de provizii pentru noi, printre care o șerbetieră imensă cu înghețată de cafea într-un hârdău cu gheață. Noi râdeam, dar eram foarte mișcate de această pomană prietenească pentru sufletul bunicii. Toată mănăstirea mâncă din ea cu mare poftă, mai ales că era o căldură strașnică. Binecuvântările maicelor au atras, desigur, pe când stăteam de vorbă, buna ploaie care răcori aerul și potoli praful pentru drumul lor înapoi. Ce repede trecură cele două-trei ore petrecute împreună, câte întrebări nu le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
n-a rănit pe nimeni, dar a îngăurit icoanele și Ieru salimul. A doua zi, trezit, primi ordinul de plecare pe front; a ve nit să se plângă la noi, cerându-mi și un certificat de bună pur tare. Nici poftă, nici calitatea nu aveam, ca prizonieră a ger manilor, să i-l dau, mai ales după o astfel de purtare, și l-am trimis la șefii lui. S-a dus atunci la Lia, care, de milă, l-a făcut [scriind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a anunțat d. Wangler că mama sosește la Mihăești, proprietatea ei, îi spuse că tocmai voia să se instaleze el pe vară acolo, dar că va aștepta plecarea mamei. Ceea ce a îndemnat pe mama să-și prelungească vilegiatura de frica poftelor subalternilor colonelului. După sosirea mamei, el exprimă d -lui Wangler dorința de a se prezenta. Mama nu voia să-l vadă și ne delegase pe Pia și pe mine să-l primim. Noi am refuzat categoric, chiar cu riscul unei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din vagon, nu uită un curcan mare ce ducea acasă, curcanul mirosea a fript foarte ispititor!“ Și râdea cu poftă! corespondența cu iașii Eram în curent și cu cele ce se petreceau la Iași. Dinu ne spunea că la o percheziție făcută la Al. Constantinescu au găsit o copie după convenția subscrisă de Marghiloman, Burian, Kühlmann netrecută în tratatul de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să realizeze mai repede toate dorințele ce exprimase până aci. Îi cedă cu totul direcțiunea grădinilor, păsărilor și a întregului domeniu al activității mamei. Dar pe cât păruse de doritoare să facă îmbunătățiri și pe cât criticase pe mama, deodată îi pieri pofta de a înfăptui ceva. Reclamă îndată tăierea tuturor copacilor dimprejurul casei, plantați de tata și crescuți odată cu noi. Aci Ionel fu inexorabil, și dânsa, sub pretextul că nu are mână liberă, lăsă în paragină toată grădina de lângă casă. Acum nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Biserica Amzei. Acest procedeu mă jigni adânc, dar nu zisei o vorbă. După dureroasa slujbă însă, nu urmai pe ceilalți, care se duceau la mese, ci plecai direct la gară, unde mă urcai în vagon. N-aveam într-adevăr nici o poftă de mâncare, dar m-aș fi dus pentru câteva ore în casă. Nezărindu-mă nicăieri, simți urmarea purtării ei și trimise la gară pe sora ei, Marieta Balș, să mă aducă înapoi. Mulțumii acesteia și îi spusei că prefer să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
traiul decent este o țintă iluzorie. * A fi contra nu înseamnă a te opune cu orice preț. * Cu inima plătești mai mult decât cu mintea. * Dacă vrei să faci ceva, mai întâi lămurește ce. * Nechibzuitul întâi taie și apoi măsoară. * Pofta vine văzându-i pe alții mâncând. * Nevoile sunt averea săracului. * Dacă consumi prea mult spanac, începi să zăngănești și te dă la fier vechi. * Pentru bogați, ora prânzului e când li-i foame; pentru săraci, când au ce mânca. * Nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări întoarse din țările calde. * Prima dragoste - pretext pentru următoarele. * Handicapul înțeleptului: nu poate dialoga cu proștii. * Primul copil: pofta vine iubind. * Cocoșul nu cântă pentru leneși. * Ceasul cu cuc nu este o pasăre mecanică: dar nici un deșteptător. * Zâmbetele false schimonosesc chipul. * Mirosul fin este o particularitate a intuiției, nu un merit al nasului. * Numai femeile pot aprecia calitățile bărbaților
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
bere, sau chiar și turiști ce veneau pe munții Semenic. Îmi aduc aminte că în prima seară din tabără, eram cu Gusti Hlinka, la masă, și după grătarul preparat cu o înaltă măiestrie de tanti Clari, mie mi-a venit pofta să mai mănânc încă unul, de data asta pe banii mei......... Gusti s-a luat după mine și a comandat și el un grătar pentru el. Bineînțeles că am stropit totul cu țuică, vin și bere, și vreau să vă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]