7,887 matches
-
Și l-au dus În cameră, dar pe urmă l-o dus la Pitești, a trecut prin fenomenul Pitești... Nu se poate discuta ce s-o Întâmplat pe acolo. Tot la Sibiu mai aveau zece carcere... Le spunea cele zece porunci. Acolo nu puteai să stai nici jos, nicicum..., numai În picioare, și să te sprijini de peretele de la carceră... Era foarte greu. Acolo l-or adus și pe socru-miu... Nu ne cunoșteam atuncea, nu știam că-mi va deveni
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În 12 decembrie ’60. Arestările Începuseră iar În ’57... Care a fost motivul pentru care ați fost arestat? Domnule, motiv Îți găsește, să fim În clar... (râde - n.n.) Că dacă-mi arătați pe cineva care poate să respecte cele zece porunci... Domnule, că doară și Iisus o zis: „Ăstea nu se pot respecta. Uite, asta e legea nouă care se poate”. Deci nu poți să zici, de exemplu: „M-am Întâlnit pe stradă, să zicem, cu Ilie Berghezan, nu? M-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de-a ndărătelea pe o saca și se plimbă pe Podul Mogoșoaii escortat în triumf de toți ștrengarii zamparagii care-l aclamă strigând: «Ura! vivat musiu Berlicoco!» Se duce vestea pân’ la Vodă de isprăvile bandei; Vodă râde și dă poruncă lui Aga să prinză numaidecât pe musiu Berlicoco și să-l Mai înainte fusese ofițer de cavalerie și, ca fiu de boier, făcea parte din garda domnească. Domnitor era Știrbei, căruia Rosetti îi lua deseori parale, sub felurite motive.318
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primul act care-l săvârșește, ca depozitar al siguranței publice, care e? Pune câțiva dorobanți și doi bărbieri în piață; pe cine dintre isnafi ori cupeți or prinde, să-l tunză ridiche. Țipă lumea; scandal! ce-i asta? «Așa e porunca măria-sa Vodă, răspunde polițaiul... Uite pe mine cum m-a tuns!»“ (I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție îngrijită de Paul Zarifopol, 1932, pp. 131-132). Aceeași scenă, foarte pe scurt, e istorisită și de D. Teleor, în broșura Din junețea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pașa, unul dintre conducătorii organizației burgheze progresiste „Noii osmani“, acesta fiind însărcinat cu pregătirea unei constituții liberale. Exponent al burgheziei naționale și al intelectualității progresiste, Midhat-pașa (care va fi mazilit de sultan la începutul anului 1877 și apoi asasinat din porunca acestuia) a elaborat o constituție care - aplicată corect - ar fi îndrumat statul turc pe calea parlamentarismului și al unei de mocrații burgheze. Constituția sprijinea însă, totodată, ideea de unitate și integritate a Imperiului Otoman și de slăbire a luptei de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vizita lui Ion Brătianu la Livadia. În ziua de 11 aprilie, în clipa în care armatele ruse au pus piciorul pe teritoriul României, Marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor ruse, a adresat următoarea proclamațiune către români: „Locuitori români, Prin porunca Maiestății-sale împăratul a toatei Rusii, armata sa ce, sub a mea comandă, e însărcinată a combate în contra Turciei, intră astăzi în țara voastră, care nu pentru întâiași dată întâmpină cu bucurie oștile rusești. Vestindu-vă aceasta, vă declar că venim
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
declar că venim la voi ca vechi prieteni și voitori de bine; nădăjduiesc a găsi la voi aceeași sufletească primire care au arătat străbunii voștri oștirilor noastre în trecutele rezbele ce le-am avut cu turcii. Din partea mea, conformându-mă poruncilor împărăteștii sale măriri, preaînaltul meu frate, socot de a mea datorie a face cunoscut vouă, românilor, că trecerea oștirilor noastre prin țara aceasta, unde vor sta numai vremelnicește, nu trebuie nicidecum să vă turbure, guvernul vostru fiind considerat de noi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din perspectiva povestitorului. Că prin ele emană răutatea, o dovadă e faptul că le aud mai des din gura ipocriților decît din a oamenilor reputați ca sinceri. *Trecută din registrul sentimental în cel politic, mi se pare mereu actuală următoarea „poruncă verlainiana”, tradusă astfel de Macedonski: „Cine gîndul nu-și trădează / Nu oftează!”(Opere, II. Poezii, EPL, 1966, p. 51). O notez „pro memoria”, deși mă îndoiesc că mă voi putea ține de ea. Ciudată mai e uneori dramaturgia visului. Noaptea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mâinile? Mi-am adus mașina de scris și bat la piesa poetei Închise la Sasca. Mi-e gata piesa, eroina mea pornește din ce ai scris tu În cartea ta, mi-a fost milă de ea și i-am dat poruncă medicului s-o examineze, s-o țină sub observație și cu dovadă de sănătate psihică să-i dea drumul să se Întoarcă În viață, să-și lege viața de viață, să-și refacă, din memorie, poemele religioase, să și le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ca și când acele conferințe amintite la pag. 97 ar fi fost „susținute de numeroși dascăli ai liceului: ca V. Ciurea” etc. Adevărul e că eu am Întemeiat și condus acest cerc - iar Ciurea m-a ajutat 1 an, până când a primit poruncă de la șt. Ioan512 să nu mai activeze - și... s-a supus - ca acum să se așeze În frunte. Cât despre George Stino el, deși meritos ca dascăl, n-a rostit niciodată o vorbuliță, nefiind orator. De „Liga Culturală” iar nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
este liber, recunoscut de stat prin Legea nr. 407/1946 și prin Decretul Prezidiului MAN nr. 1203/14.11.50, art. 1, confirmate și de semnătura dvs., iar printre principiile de bază ale funcționării cultului există și acela al respectării poruncii a 4-a, privind ziua de repaus, sâmbăta. Or, eu, ca adventist de ziua a șaptea, îmi respect convingerea religioasă și respect această zi. Oare noi nu putem să ne dezvoltăm potrivit capacităților noastre, numai pentru asta? E ca și cum ai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
furat de la avutul obștesc. Tovarășii aceștia care fură ca în codru parcă sunt membri de partid! Educați și crescuți de actualul regim. Vedeți, pe vremea noastră nu se fura atâta, poate și fiindcă la ora de religie învățăm cele zece porunci, printre care una era să nu furi, că e păcat. Fiindcă la radio E.L. Îmi place să ascult mai ales scrisorile ce vi se adresează dvs. personal, m-am gândit să vă scriu și eu, ca să aflați și dvs. despre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca pe cei mai apropiați aliați ai noștrii să-i găsim în rândurile ofițerilor armatei țării noastre. Istoria este plină de marea înțelegere pe care o arată militarul luptei în sine. Istoria modernă a Japoniei unde militarii, după ce execută o poruncă patriotică se sinucid pentru a ispăși călcarea disciplinei ostășești, în scopul mare de a salva patria. Nu mai puțin în Spania, unde istoria s-a dezobișnuit să se mai aștepte la isprăvi războinice, armata a tras sabia și, printr-un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aceeași cărare trebuie să străbată, în aceeași haină să fie îmbrăcați, ei sunt frați, ba mai mult, ei se contopesc unul în altul. Un tânăr bogat L-a întrebat pe Mântuitorul de calea ce duce la viața veșnică. El împlinise poruncile; nu trăia în desfrânare, nu a ucis, nu a furat, nu a mințit, ar fi fost deci în drept să câștige un locușor în veșnicie. Mântuitorul însă îi cunoștea slăbiciunea. El era robul bogăției sale, de ea inima lui era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ai deșteptat în suflet, încât nici unul din cei care Te-am cunoscut și Te am urmat nu poate să creadă cu adevărat că Tu nu mai exiști ca ființă pământeană. Îți simțim prezența vie, îți ascultăm chemarea Ta, îți îndeplinim poruncile Tale. Zbuciumul Tău nu-și află alinare în sufletele noastre, iar umilințele la care ai fost supus ne cutremură de atâta nedreptate. Rănile Tale în noi nu se vindecă niciodată și eroica Ta înfruntare a unei lumi clădită pe nedreptate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
1972, după care începe o carieră care îl proiectează între cei mai buni regizori de film din România. Cursa (1975), Ediție specială (1977), Proba de microfon (1980), Vânătoarea de vulpi (1980), Croaziera (1981), Glissando (1984), Iacob (1988), A 11-a poruncă (1991), Tusea și junghiul (1992), Patul conjugal (1993), Această lehamite (1994), Senatorul melcilor (1995) constituie „blazonul” unei cărți de vizită impresionante. Senatorul melcilor a fost, de altfel, ales în secțiunea oficială a Festivalului de la Cannes, Iacob a obținut Premiul european
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
și artistic”, „Gazeta ilustrată”, „Vremea”, „Familia”, „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” ș.a. De sub tipar îi vor ieși romanele Drăceasca schimbare de piele (1927), Asfințit de oameni (1932) și O jumătate de om (1937; Premiul Societății Scriitorilor Români), volumul de nuvele Porunca toamnei (1942) și piesa Ioana (1943), reprezentată întâi la Teatrul Național din București, în 1942. Începând de prin 1908, în colecția „Biblioteca pentru toți”, pe care a și condus-o un timp, D. dă numeroase traduceri, printre care Eugénie Grandet
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
București, 1912; Satana, București, [1912]; În zări de foc, București, 1915; Valea Albă, București, 1919; Drumul sângelui, București, [1919]; Drăceasca schimbare de piele, București, [1927]; Vlad Țepeș, București, 1931; Asfințit de oameni, București, [1932]; O jumătate de om, București, [1937]; Porunca toamnei, București, [1942]; Ioana, București, [1943]. Traduceri: Fr. Coppée, Greva făurarilor, București, f.a., Iacobiții, București, f.a., Părăsita, București, f.a., Trecătorul, București, f.a.; J. Swift, Pățaniile lui Gulliver, București, 1902; Gulliver în țara piticilor, București, 1920; Molière, Bolnavul închipuit, București, [1906
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Mihail Dragomirescu. Este prezent, de asemenea, cu articole referitoare la aromâni sau articole de cultură în „Anuarul Școlii Normale «V. Lupu»”, „Adevărul”, „Cuvânt dăscălesc” (unde, în 1924 și 1925, este și redactor), „Gândul vremii”, „Cuget moldovenesc”, „Minerva”, „Peninsula Balcanică”, „Săgetătorul”, „Porunca vremii”, „Vremea”, „Vremea școlii”. Începând din 1935 D. tipărește o serie de cărți în care probează calități incontestabile de analist politic și de portretist. Galeria oamenilor politici (1935) este o culegere de evocări de tip superior, bazate pe o documentare
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
un studiu al demonologiei populare, iar în partea a doua propune o interesantă tipologizare a incantațiilor populare „după forma în care sunt îmbrăcate, după modul în care se practică”. Potrivit acestui criteriu literar de clasificare, descântecele au următoarele tipuri: rugăminte, poruncă indirectă, blestem, comparație, enumerație, gradație, dialog, povestire. Alături de aceste două corpusuri de texte, merită a fi reținută dintre numeroasele broșuri și volume publicate de G., monografia etnografică Ouăle de Paști (1937), prima lucrare, nu numai la noi, asupra încondeierii ouălor
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
a înscris la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, dar nu a absolvit-o. În 1910 a debutat cu versuri la „Convorbiri critice”. A colaborat tot cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la „Flacăra”, „Rampa”, „Contimporanul”, „Mișcarea literară”, „Calendarul”, „Porunca vremii”, „Universul” ș.a. O vreme a fost director la „Gazeta refugiaților” (1940-1942) și la „Rampa teatrală și cinematografică” (1941-1944). A mai folosit pseudonimele George Anonimu, Ionescu-Brăila, Ionescu-Filaret. Debutul editorial și-l face în 1921 cu volumul Poezii, urmat de Țării
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
epigrame (gen în care va debuta și editorial, în 1930), apoi articole și recenzii la „Viața literară” (din 1926), unde va fi o vreme și secretar de redacție. Același post i se încredințează la „Calendarul” (din 1932), „Gândirea” (din 1932), „Porunca vremii” (din 1935), „Sfarmă-Piatră” (din 1935). Cu intermitențe, a fost și profesor suplinitor, iar din 1940 a deținut funcțiile de atașat de presă și secretar cultural la Ambasada Română din Sofia, unde a publicat câteva lucrări destinate cunoașterii culturii române
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
de opinie publică. Mai lăudabilă este perseverența cu care milita pentru afirmarea unor valori literare și obținerea de drepturi sociale pentru scriitori, remarcându-se în acest sens seria de interviuri cu diferiți autori, articolele și recenziile din „Universul literar”, din „Porunca vremii” (rubrica „Lampa lui Aladin”) sau amintirile din „Luceafărul” (1966-1968), fragmente dintr-un volum de memorii rămas în manuscris. Între colaborările la periodice se află mai multe traduceri care făceau parte dintr-o mereu anunțată, dar neapărută Antologie a poeților
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
1598 în lupta din „șesul Diiul” - Vidin) și atitudinea de la sfârșitul domniei (când Buzeștii nu-i mai stau alături). În finalul cronicii, Mihai este acuzat că și-a înălțat „sfatul și mintea de om neînțelept” și nu s-a plecat poruncilor împăratului Rudolf, dar nu se poate preciza cui îi aparține acest fragment, redactat, probabil, după moartea voievodului. În cuprinsul cronicii, admirația pentru Mihai, care acționează „cu atâta vitejie și cu atâta înțelepciune”, răzbate din fiecare rând. Către Sigismund Báthory (cu
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
rădice sabie asupra vrăjmașilor”, „nevoindu-se [...] foarte tare pentru creștini” (deci pentru întreaga Europă). Sigismund Báthory, în pofida promisiunilor, acționează mereu nesăbuit. Ambițiile lui se rotesc în jurul încercării de a-l face pe Mihai „să fie mai mic și ascultătoriu de poruncile lui și să-i oprească țara cu tot venitul” și, chiar în ajunul luptei de la Călugăreni, îi stă gândul la nuntă și la „daruri scumpe”. Până la urmă, incapabil să răspundă nevoilor vremii, cere să se retragă undeva în liniște, pentru ca
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]