7,894 matches
-
vlaga, asemenea gigantului Anteu, din adâncurile tainice ale pământului. Își continuau apoi munca, în a doua jumătate a lungilor zile de vară, cu o scurtă pauză pentru odihnă la chindie, când erau mâncate și ultimele rămășițe ale bucatelor consumate la prânz. Urgența unor lucrări îi obliga pe țărani să-și prelungească munca până la deplina înserare, când întunericul nopții se înstăpânea de-a binelea. Dumitru Dascălu își amintește și acum, după multe decenii, cât era de prețuit și de bine lucrat fiecare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ale învățăceilor. Întorși de la școală, tășcuța cu cărțile, caietele, plumbuiera și călimara era pusă în cui sub pat, adică aruncată undeva la întâmplare, încălțămintea era preluată de cel ce urma să plece la școală în schimbul de după amiază, pentru masa de prânz i se punea copilului dinainte, pe un capăt de laiță, strachina cu mâncare și calupul de mămăligă rece, după care fetele se apucau de treburile casnice: tors, cusut, dereticat, spălat (și ce dacă aveau opt, nouă sau zece ani?), iar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zadarnică. Abia trecuse de amiază când Dumitru Dascălu, cu puținu-i bagaj, a coborât pe peronul unei gări părăginite și pustii. Din frumoasa stație CFR de altădată n-a rămas decât numele și oprirea trenului de două ori pe zi. La prânz, când se îndreaptă spre nordul Moldovei, și pe înserat, când face cale întoarsă. Cei cinci kilometri ai distanței de la gară până în satul copilăriei Dumitru Dascălu îi parcurge pe jos, cu pași rari și măsurați potrivit vârstei pe care o are
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
meseriași sau mai știu eu ce, și s-ar îndepărta de ideea de artă naivă pură, etc. Oricum, noi suntem un grup de oameni care vor să facă ceva împreună și sunt sigur că vom avea succes. După masa de prânz ne-am deplasat la hotelul unde eram cazați și am continuat discuțiile despre ce vom face în cursul anului viitor. Seara am plecat la gară, cu gândul la viitor. Mihai Dascălu Lansarea cărții „Aventuri în insula naivilor” Cum am ajuns
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în cartierul Sigismond, am fost cu Siegfried la săniuș toată ziua și am ajuns seara acasă. Era chiar în seara de Crăciun. Era cât pe ce să nu mai primim cadoul de crăciun, deoarece am lipsit și de la masa de prânz. Am reușit să închei și trimestrul II cu note bune. Dar am terminat anul, deci clasa a VI-a cu nota “nouă” la purtare deoarece am accidentat o colegă de clasă la ora de educație fizică desfășurată în curtea școlii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
răstit la mine, deși știam că așa se va întâmpla, dar cum totul e trecător, mi-a trecut și mie repede. Dar există și minuni. Eram deja în a doua săptămână de vacanță când, într-o zi, după masa de prânz, cumnatul meu mă trimite în camera mică să-i aduc geanta lui cu care mergea zilnic la serviciu. Am adus-o și am rămas perplex, pentru că a scos un bilet de la sindicatul miner pentru tabăra școlară de la Năvodari, care avea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am văzut Gara Basarabi și Gara Băneasa. Cum m-am trezit din somn, am început să urmăresc traseul. Aveam în mine o sete de a cunoaște cât mai multe, nu voiam să pierd nimic din vedere. Am călătorit până la orele prânzului, când în sfârșit am ajuns la Năvodari. Aici am coborât și ne- am îndreptat spre tabără. Am străbătut drumul până în tabără pe jos, circa 200 de metri. Când am ajuns în tabără, era momentul în care se ținea careul pentru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de jumătate de oră în mare. Aveam voie să mergem până la geamandură, unde era un cordon de instructori care ne supravegheau permanent. În ritmul acesta, întrerupt doar de o mică gustare la ora 10, se scurgea toată dimineața, până la ora prânzului, când, tot încolonați și cântând mergeam la cantină pentru a lua prânzul. De pe colina din fața cantinei admiram întinderea nemărginită a Mării Negre. De ce oare se spune „Marea Neagră?” Eu am văzut-o în multe culori, numai neagră nu, de exemplu: verde aproape
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unde era un cordon de instructori care ne supravegheau permanent. În ritmul acesta, întrerupt doar de o mică gustare la ora 10, se scurgea toată dimineața, până la ora prânzului, când, tot încolonați și cântând mergeam la cantină pentru a lua prânzul. De pe colina din fața cantinei admiram întinderea nemărginită a Mării Negre. De ce oare se spune „Marea Neagră?” Eu am văzut-o în multe culori, numai neagră nu, de exemplu: verde aproape zilnic, albastră, roșu și maronie dimineața, cenușie în zile ploioase. Masa la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lucruri cât mai neobișnuite petrecute aiurea. Bine-nțeles că și eu am povestit zilnic despre aventurile mele din “heimatul ”meu natal, folosind mereu cuvinte în limba germană, pentru a le putea traduce apoi în română. Aveam destule de povestit. După prânz urma odihna obligatorie. După ce ne trezeam aveam activități sportive, culturale sau program de voie. Cum am ajuns am scris o scrisoare în care am descris drumul până la Năvodari așa cum m-am priceput. Eram pentru prima oară plecat departe fără ai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
toată săptămâna la țară, venea doar sâmbăta acasă la Iași. Nu am avut ce să-i răspund în privința asta, rămânând să ne întâlnim în față la Teatru ca de obicei, să vorbim cu toții, să hotărâm când luăm biletele. După ora prânzului fiind și o zi destul de frumoasă neam întâlnit cu toții la vechiul loc unde avem obiceiul să mai stăm de vorbă, pe băncile parcului din fața Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, bucurându-ne de soare. Durac era acolo de dimineață prinzând loc
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
copie palidă a celei din carte, dar mă uitam la serial chiar șiașa. Apoi urmau niște emisiuni bine-venite, pentru că nu mă interesau șin timpul lor puteam să mi fac temele pentru luni. Adică Pentru patrie, Viața satului și Concert de prânz, unde cânta orchestra dirijată de Sile Dinicu. În timpul Concertului de prânz, începeam să mă agit și să încerc să i impulsionez pe ai mei să mâncăm. Bineînțeles, ideea era să fim gata cu masa la ora unu, când începea Albumul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
chiar șiașa. Apoi urmau niște emisiuni bine-venite, pentru că nu mă interesau șin timpul lor puteam să mi fac temele pentru luni. Adică Pentru patrie, Viața satului și Concert de prânz, unde cânta orchestra dirijată de Sile Dinicu. În timpul Concertului de prânz, începeam să mă agit și să încerc să i impulsionez pe ai mei să mâncăm. Bineînțeles, ideea era să fim gata cu masa la ora unu, când începea Albumul duminical. Masa în familie era „sfântă“, iar părinții nici nu concepeau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
când începea Albumul duminical. Masa în familie era „sfântă“, iar părinții nici nu concepeau să nu particip la ea sau să mă scol înainte să se fi terminat. Cu toată agitația mea, însă, nu reușeam niciodată săi fac să luăm prânzul înainte de ora unu și, prin urmare, pierdeam lucrurile cele mai interesante din Albumul duminical: Un zâmbet pe 16 mm, Gala desenului animat sau Cascadorii râsului. Sau, în altă perioadă, Woody Wood pecker sau Familia Flinstone. Apucam să le văd numai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Treime sub chipul a trei clape de orgă. Îl podidiră atâtea lacrimi și suspine, încât nu se putea stăpâni. Luă parte în acea dimineață și la o procesiune care ieșea din mănăstire, însă nu-și putu stăpâni lacrimile 2 până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări și simțind o mare bucurie și consolare. În urma acestui fapt, i s-a întipărit pentru toată viața simțirea unei mari evlavii atunci când se ruga Sfintei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să fie pedepsite după dreptate. Astfel, acest obicei începu să dispară. Ceru apoi o poruncă prin care săracii să fie ajutați în mod obișnuit. Mai ceru să se tragă clopotele de trei ori pe zi pentru „Îngerul Domnului”: dimineața, la prânz și seara, încât oamenii să se roage, așa cum se obișnuia la Roma. Deși la început se simțise mai bine, mai târziu căzu greu bolnav. După ce se vindecă, hotărî să plece să pună rânduială în treburile pe care i le încredințaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia, iar la liturghie, multă liniște și evlavie și cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit din cauza gălăgiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să mă aleagă și să mă primească într-o asemenea stare de viață.” 99. Prima notă. Acest exercițiu se va face de două ori pe zi, și anume în zori, îndată ce mă voi fi trezit, și cu o oră înainte de prânz sau de cină. 100. A doua notă. Pentru a doua săptămână și mai apoi e de mare folos să se citească din când în când din Imitarea lui Cristos, sau din Evanghelii, sau din viețile sfinților. 101. PRIMA ZI ȘI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dacă cumva după săptămâna întâi a rămas în vreun fel slăbită, este mai bine ca în această a doua săptămână, măcar uneori, să nu se trezească la miezul nopții; să facă dimineața o contemplație, alta la vremea liturghiei, alta înainte de prânz, și să facă o reluare a acestora la ceasul vesperelor; și după aceea, exercițiul cu folosirea celor cinci simțuri, înainte de cină. 130. A patra notă. În această a doua săptămână, din cele zece adăugiri mai sus amintite în săptămâna întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cele trei introduceri, după cum s-a spus despre toate acestea la contemplarea Întrupării și a Nașterii; se va încheia cu cele trei dialoguri ale celor trei perechi sau potrivit notei care urmează șmeditației asupraț perechilor. 160. A doua notă. După prânz și după cină se va face cercetarea particulară asupra lipsurilor și neglijențelor cu privire la exercițiile și adăugirile acestei zile1, și la fel în cele ce urmează. 161. ZIUA A ȘASEA. Contemplarea lui Cristos, Domnul nostru, de la scena Iordanului până la cea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și să nu fie mânat de poftă în timp ce mănâncă, ci, dimpotrivă, să fie stăpân pe sine atât în felul de a mânca, cât și în cantitate. 217. A opta regulă. Pentru a îndepărta neorânduiala este de mare folos ca, după prânz, sau după cină, sau în alt ceas în care nu simte poftă de mâncare, să hotărască în sine pentru prânzul sau cina care va urma, și astfel, în fiecare zi, cantitatea pe care e potrivit să o mănânce, de la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a mânca, cât și în cantitate. 217. A opta regulă. Pentru a îndepărta neorânduiala este de mare folos ca, după prânz, sau după cină, sau în alt ceas în care nu simte poftă de mâncare, să hotărască în sine pentru prânzul sau cina care va urma, și astfel, în fiecare zi, cantitatea pe care e potrivit să o mănânce, de la care să nu se abată în nici un fel, orice poftă sau ispită l-ar îmboldi; ba mai mult, pentru a stăvili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șetc.ț5. 227. A doua notă. De obicei, în această a patra săptămână, este mai potrivit decât în celelalte trei să se facă patru exerciții, iar nu cinci; primul, dimineața, imediat după trezire; al doilea, la ceasul slujbei sau înainte de prânz, în locul primei reluări; al treilea, la ceasul vesperelor, în locul celei de-a doua reluări; al patrulea, înainte de cină, folosind cele cinci simțuri 1 pentru cele trei exerciții ale aceleiași zile, luând seama și zăbovind asupra părților principale, unde se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu, azi! zice ea hotărîtă. Vreau să văd și eu unde locuiește "autorul local". La patru jumătate ești acasă? Da, vin ca de obicei. Bine, dragul meu. Ce vrei să-ți pregătesc de mîncare? N-o să-mi fie foame; la prînz mănînc aici, la cantină. Atunci, pe după-amiază... Da, Livia. Te sărut! O stare plăcută, de fericire, m-a cuprins și-mi vine să desfac brațele, să strîng lumea în ele. Livia!... Un nume cu efect miraculos. Nu-s adolescent, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
celui care îmi răspunde. A ieșit din birou. Reveniți, mi se răspunde. Nu vă supărați, spun, încercînd să mă stăpînesc, sînt inginerul Vlădeanu, de la combinat. O caut de trei zile. Aștept la telefon pînă se întoarce, chiar și pînă la prînz dacă e cazul! Bine. Mă duc s-o caut. Stau cu receptorul la ureche și aștept. Aud o ușă trîntită, apoi un scaun mișcat, după care, o voce de femeie, fermă, dar subțire, cu inflexiuni calde, spune: Inginera Oprișan la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]