9,158 matches
-
reconstituit cele ce se petrecuseră. Când primeam terciul, știam că au mai trecut trei zile, dar câte trecuseră în total, nu realizam. Într-o zi, parcă vederea, dar numai cea fizică, mi s a umbrit și am simțit că mă prăbușesc cu trupul; sufletește voiam să nu cad și am strigat: „Doamne, Tu știi că nu mai pot”! Mi s-a părut că mi-e cald și dorm, deși auzeam și simțeam cum s-a deschis ușa celulei, zgomot de picioare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de ce trebuie și ce nu trebuie să facă. Ca părinții orbului din evanghelie? Exact! Îți mulțumesc, tată. Închipuie-ți ce durere ai fi provocat în sufletul meu. Mai mare decât aceea a suferinței îndurate în anii de temniță, știindu-te prăbușit sufletește și încercând, în disperarea dumitate, să mă târăști și pe mine în prăpastia tăgăduirii lui Dumnezeu! Tata era emoționat, iar eu nu-mi puteam stăpâni lacrimile, de bucurie că putuse să depășească dragostea lumească pentru cea dumnezeiască: „De va
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
peste culmi; din spatele pădurii se înălțau discret soarele și luna, luminând vârful brazilor și paltinilor. Uneltitorii, cu bâta și securea în mâini se îndreptau spre ciobănașul care vorbea cu Miorița; când acesta se proiecta răstignit pe troiță, cei doi se prăbușeau spre el, prosternându-se la picioarele lui. Efectul a fost impresionant. La repetiția acestui din urmă moment fuseseră doar cei trei ciobani. De aceea, emoția era generală, a sălii și a realizatorilor. Singura apreciere, imediată, au fost lacrimile și suspinele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
luptînd pentru ele ca Don Quijote cu morile de vînt. Îi plăcea să repete cuvintele lui Cambronne: "Garda moare, dar nu se predă!" În toamna lui 1940, lumea lui Iorga se năruia în jurul lui: zvastica flutura pe Turnul Eiffel, Franța se prăbușise; steaguri roșii se învolburau deasupra Chișinăului și a Cernăuțiului; jumătate din Transilvania era pierdută, bulgarii mărșăluiau pe pămîntul Dobrogei, iar legionarii erau la putere. A trebuit să suspende apariția "Neamului românesc". Și-a luat rămas bun de la cititorii săi cu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Biblioteca Academiei Române de științe în timpul raidurilor; în timpul acestor raiduri și bombardamente a făcut el cercetările pentru următoarea sa carte, L'Histoire des relations entre la France et les Roumains (Iași, 1917). Pe la începutul lui decembrie, asupra subdezvoltatei armate române se prăbușise catastrofa. În memoriile sale, Iorga îi consideră pe nedrept vinovați de "lipsa de pregătire" pe Ion I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu și Ion Duca. Catastrofa aceasta era tipică pentru o națiune subdezvoltată pusă în fața unei mașini de război a unei Mari
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ca să trateze cu generalii Franchet d'Espray și Berthelot. Peste cîteva săptămîni, Ion Brătianu devenea din nou prim-ministru. În toamna lui 1918, generalul (ulterior Mareșalul) Prezan a dat ordin Armatei Române să intre în Transilvania. Întrucît Monarhia Dualistă se prăbușise, în Ungaria s-a format un guvern democrat sub conducerea Contelui M. Károlyi; ministrul naționalităților era Oszkár Jászi. Acesta a încercat să oprească naționalitățile să părăsească teritoriul cuprins între granițele Ungariei istorice, făcîndu-le promisiuni democratice, dar nu a reușit, cu toate că
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
al XIX-lea, lăsînd puțin loc perspectivei umanitare în mijlocul noilor "ideologii"2. Odată cu ridicarea Germaniei naziste și a Uniunii Sovietice, lumea "Sistemului de la Versailles", care s-a menținut doar atît timp cît Germania și Rusia erau la pămînt, s-a prăbușit. România Mare urma eventual să fie sfîrtecată. Iorga vedea acest moment apropiindu-se. Manifesta o animozitate deosebită față de orice manifestare de refacere a Germaniei și Rusiei. Deceniul acesta va trage clopotele de îngropăciune pentru iluziile lui Iorga referitoare la o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
țăranilor care beneficiaseră de reforma agrară să-și vîndă gospodăriile. Ei au suspendat xenofobele legi " Prin noi înșine" , care barau calea investițiilor străine, și au stabilizat leul românesc. Aceste măsuri nu aveau nici o șansă din cauza Depresiunii. Prețul grînelor s-a prăbușit odată cu creditul internațional al României. Poporul român, care îi alesese pe național-țărăniști cu o majoritate de 78% din voturi catastrofală pentru celelalte partide, era din nou decepționat. Așa cum spunea Iorga, în ochii poporului, guvernul este întotdeauna vinovat, iar opoziția constituie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Cu toate acestea, nimeni nu este pierdut. Nimic nu este pierdut, pentru că războiul acesta este un război mondial"6. În ultimă instanță, Charles de Gaulle (și Iorga!) vor fi cei reabilitați în fața istoriei. La șaptezeci de ani, Iorga vedea lumea prăbușindu-se în jurul lui, dar nu renunța. Găsind paralela istorică, el scria despre "Cannae a Romei antice și Cannae a epocii moderne", amintindu-le cititorilor săi "cît de dîrji sînt englezii" și exprimîndu-și "credința în ei"7. În săptămînile care vor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
studenților care i s-au alăturat lui Carol în 1940, citînd textul: "Nu este nevoie să vorbim despre Legiune... regele îi va primi pe fiii săi risipitori". Apoi îl cita pe Prundeni în noua lui postură: "Statul criminal s-a prăbușit..., pe ruinele lui se înalță Statul Legionar". Sau: "Cămășile Verzi înseamnă disciplină..., sub aceste cămăși vibrează dragostea de țară, iar (dragostea aceasta) este împlinită de sentimentele față de națiunea noastră". Urmează alte citate, în care Prundeni preamărește "martiriul și sacrificiul" lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
deosebită claritate, un cap crestat, ca de șarpe, cu ochii verzi și o gură căscată în care se deslușeau dinții și un interior roz. Capul și gâtul străluceau cu sclipiri albăstrui. Și apoi, într-o clipită, întreaga matahală s-a prăbușit, spiralele s-au despletit, spinarea vălurită a mai străpuns un timp apa, după care nu a mai urmat decât o vijelioasă învolburare de spumă, acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au fost atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la întuneric, și m-am oprit pe palier, am devenit dintr-o dată conștient că ceva se întâmplase, deși nu-mi puteam da seama ce anume. Pe urmă am văzut că vaza mea cea mare și urâtă căzuse de pe piedestal. Se prăbușise pe jos și zăcea spartă într-o grămadă de cioburi. Dar cum? Piedestalul e foarte solid și nu se clintise din loc. Vânt nu era, perdeaua de mărgele stătea nemișcată. Poate că ieri, când am șters-o de praf, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scrisoarea este foarte abstractă. Probabil că, între timp, te-ai și răzgândit. Dacă aș veni să te vizitez, așa cum dorești tu, dacă aș veni numai pentru că tu ai chef să mă vezi, să experimentezi din nou compania mea, m-aș prăbuși iarăși în vechea nebunie. Nu vreau să spun prin asta că am depășit-o vreodată cu adevărat, dar am supraviețuit, m-am adaptat, am făcut chiar, până la urmă, oarecare ordine în viața mea. La urma urmei, am avut timp berechet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
venită de jos. Se luminase de zi, dar holul și scările erau cufundate încă în beznă, așa încât am aprins o luminare. Am coborât - trebuie să mărturisesc că tremuram ca varga - și am descoperit că oglinda mare, ovală, din hol se prăbușise la pământ. Sticla era toată țăndări. Curios apărea însă faptul că și cuiul din perete și sârma de care atârna păreau absolut intacte. Am fost atât de înspăimântat și de abătut, încât n-am rămas locului ca să cercetez minuțios, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și acum, cu profunzime, pierderea acestui om bun și drag. Și, ca printr-o tacită complicitate, toate au început să-mi meargă pe dos. O părăsisem pe Clement și mă încurcasem odios cu alte femei; iar cariera mea profesională se prăbușise în ceva ce părea să fie o irevocabilă ruină. Moartea mamei mele, la scurt timp după cea a tatei, nu mi-a părut a fi un eveniment de sine stătător, ci un fel de damnată extindere a pierderii tatei. Puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tău încă mai... adică acum... ai un soț? — Da, da, o, da. Soțul meu trăiește... e cu mine, da... locuim... locuim acolo. Am rămas tăcut, în timp ce un întreg univers de posibilități se restrângea treptat, ca într-un trucaj de scenografie, prăbușindu-se fără zgomot, împăturindu-se, scufundându-se, devenind foarte mic, pierind. Deci... asta era... orice-ar fi fost. Și va trebui să reflectez, să inventez, ca să pot exista într-un fel nou în această situație despre care îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâlnirea cu domnul Fitch, și aceasta îmi apăruse, cu anticipație, ca un salt în necunoscut, în irevocabil. Numai că acum aveam senzația unei scufundări chinuitor de lente, de parcă apa spre care mă îndreptam se retrăgea întruna, lăsându-mă să mă prăbușesc încet prin văzduh. Hartley m-a lăsat în hol și, aproape închizând ușa în urmă-i, a intrat în altă cameră, unde s-a petrecut o consultație în șoaptă. Holul era micuț. Deslușeam acum o masă ca un altar, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
York, Bristol, Cardiff, Glasgow, Carlisle. Și așa ceva părea imposibil, din motive cu care nu mă puteam lupta. Nu aveam bani, Ben ne-ar fi urmărit, ea ar fi fost prea speriată ca să vină etc., etc.) Și mi-am mai spus: „Prăbușească-se totul, lasă-i să aibă cea mai cumplită încăierare din câte au avut până acum. A fugit la mine o dată. Va fugi din nou la mine. Nu-mi rămâne decât să aștept“. În cele câteva secunde cât toate aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
James a ieșit pe pajiște și a început să-mi scoată pietrele din jgheab, aranjându-le pe iarbă într-un complicat desen circular. După-amiaza avansa, fierbinte, cu reînnoite bombăneli de tunete îndepărtate. Marea arăta ca o gelatină lichidă, înălțându-se și prăbușindu-se cu o mișcare domoală, densă. Pe urmă, la câtva timp după ce Titus ieși din apă, marea începu să-și schimbe starea de spirit. Se dezlănțui un vânt brusc. Valurile potolite își sporiră vigoarea, crescând în înălțime și în forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iar în mare. A fost o nebunie curată să înoate pe cogeamitea valuri cât casa. P’ormă, nu știu cum a făcut de-a reușit să ajungă sus, dar era frânt, mort de istoveală. Când s-a suit pe creștet, s-a prăbușit de-a dreptul pe jos. Ce cred eu că s-a-ntâmplat e că s-a trudit să iasă și valurile l-au măturat și l-au izbit de stânci. Pun rămășag c-așa s-a întâmplat. Nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru că în momentul de față erau lucruri prea importante în joc. Se abandonase din nou în voia vechii ei iubiri pentru mine și avea toate motivele să-și spună că prada gâtuită își pierduse vlaga, și curând avea să se prăbușească. Iubirea ei era lacomă, flămândă. Gândea că în scurt timp o să fiu al ei, întru totul, și dorea să se știe în siguranță. Sâcâitoarea îngrijorare a vinovăției făcuse cauză comună cu onestitatea ei, îmboldind-o să-și ia riscul mărturisirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
raftul de sus din cămară. În fiecare dimineață și seară, mă plimb de-a lungul malurilor Tamisei și mă uit la cerul frământat de peste mărețele turnuri ale uzinei electrice Battersea și la eterna dramă a apelor fluviului, înălțându-se și prăbușindu-se. Aștept. Lui Peregrine urmează să i se discearnă o distincție pentru serviciile sale în slujba păcii. Rosina a plecat în America, să turneze un film. Am luat prânzul pe rând cu Rosemary, cu domnișoara Kaufman, cu bietul Fabian, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nori, furtună mare cu tunete la fiecare minut. Ora 6 încă o dată, ca un ciclon. Ora 7, se înseninează. Au fost nimiciți mulți copaci. Ora 9 prefectul Poliției, care îmi spune că în oraș sunt multe pagube. Abatorul s-a prăbușit, morți și răniți, iar o fabrică s-a dărâmat. Seara încă ceva ploaie. Joi, 10 iunie/29 mai Ploaie, răcoare. Ora 9 Telge. Ora 10½ R. Mihai, apoi Nacu. Mitropolitul Moldovei. După-amiaza Kretzulescu și G. Ghica, amândoi merg la Petersburg
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Or, dispozițiile ordonanței Guvernului criticate, prin ipoteză, au ca obiect tocmai reglementarea unor măsuri necesare pentru prevenirea unor consecințe deosebit de grave asupra vieții și integrității oamenilor, în eventualitatea unui seism în urma căruia imobilele vizate de actul normativ s-ar putea prăbuși. În sfârșit, examinând critică de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, Curtea constată că textele criticate nu încalcă prevederile acestor documente internaționale. De altfel, autorii excepției invocă încălcarea Declarației Universale
DECIZIE nr. 351 din 10 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi ale art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147955_a_149284]
-
precoce, este o tulburare primară, cu multiple dereglări secundare. P. Janet considera această entitate nosologică ca fiind pierderea simțului realului iar H. Ey, preluând această idee descrie acest sindrom ca nucleu pozitiv al psihozei schizofrenice. Copilul bolnav de autism este prăbușit de propria flintă și în neantul său. Sindromul este recunoscut de timpuriu, chiar din primii ani de viață, curba ascendentă a evoluției psihomotorii se oprește sau se prăbușește. Manifestările bolii se concretizează în forme diferite de la caz la caz, de la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]