10,986 matches
-
Laurențiu Ulici), greu de fixat într-o definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat desfrâu metaforic, vizând frecvent oximoronul. Poetul plănuiește o mitologie proprie, menită să redimensioneze lumea în cheie personală, reunind proiecția cotidianului în topoi arhetipali cu metafora livrescă deseori căutată, artificioasă. Atitudinea constantă pare a fi aceea a unei încrederi totale în forța verbului de a face din orice imagine a lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
1996), ambele premiate de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor, și Catedrala și firul de iarbă (1997). Colaborează cu versuri și recenzii la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Familia”, „Euphorion” etc. După 1989, devine redactor asociat la „Ramuri”. Poezia lui D. prezintă proiecțiile unui eu definit prin melancolie și decepționism moderat, transpuse la nivelul expresiei într-un tipar neomodernist. Repertoriul stilistic explorează posibilitățile notației indecise, ușor abulice, cu rol în mascarea sentimentalismului și a intonației patetice, față de care poetul manifestă disponibilități evidente. Pentru
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
Vadul nou (1951), Oameni de azi (1952), ultimele două încununate cu Premiul de Stat. Piesele cumulează toate convențiile și directivele oficiale referitoare la naționalizare, colectivizare etc., încercând uneori să depășească normele realismului socialist prin atmosfera poetică a acțiunii sau prin proiecția simbolică a unor eroi. Intențiile de răspuns la „comanda socială” conduc și mai acuzat la schematism în piesele într-un act pentru „teatrul de amatori”. În competiție cu dramaturgia lui Horia Lovinescu - Citadela sfărâmată, Surorile Boga ș.a. -, D. vine cu
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
vine din rafinamentul psihologic, ca și din dozajul atent strunit al energiilor în conflict. Dialogul se transformă într-o abilă artă a eschivelor, a mișcărilor înșelătoare, îndelung premeditate. Voievod al unor vremuri de neguroasă restriște, Vlaicu se înfățișează, într-o proiecție arhetipală, ca un erou tragic al unor permanențe istorice. Nevoit, sub amenințarea unor grave primejdii, să acționeze cu prudență, cu o imaginație perspicace a șansei și a riscului, el valorifică, în tactica pe care o aplică, experiența poporului însuși, deprins
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
opera. În La Fântâna Castaliei se acumulau stări de spirit și imagini amintind de factura așa-zișilor poètes maudits: autoidentificări în registru macabru (Ecce homo, Oboseală, Spleen, Sentimentalism), atracție spre morbid (Ruga unui bolnav, Nevroză, Seara, Concert, Cu gândul aiurea), proiecții în demonic și titanic (Titanii, Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu răceala sa inerentă, îngrămădirea de cuvinte rare, cu parfum exotic, versul meșteșugit, dar adesea
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
nuvele Floare amară (transpunerea în românește aparținând tot lui G.M. Ivanov, se publică în 1930) și volumul de publicistică Funingine și fum (1915). Dintre nuvelele apărute în revistele din România, rețin atenția cu deosebire Marele Archimedes („Viața românească”, 1922), surprinzătoare proiecție preorwelliană a societății sovietice din primii ani, În drum spre Emaus („Dreptatea”, 1921), Părintele Maurichie („Flacăra”, 1922), Anticrist („Flacăra”, 1923). D. publică, în „Îndreptarea”, un fragment din comedia Nuvela de comandă, scrisă împreună cu Vasile Savel. Piesa va fi înaintată comitetului
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
străin, ci își descoperă propria-i vocație de luminător. Europa trebuia să fie așa cum și-o închipuise, așa cum trăia, ca experiență livrescă și mit, în gândul tuturor oamenilor culți din Principate; nou cu adevărat pentru Golescu va fi fost ricoșeul, proiecția celor văzute pe ecranul lăuntric, aprecierea pe care de-aici înainte avea să și-o dea sieși și țării. PAUL CORNEA SCRIERI: Însemnare a călătoriii mele, Constandin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, Buda, 1826; ed. îngr
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
eteric și temperat, aflat la confluența poeziei meditative cu cea de tip intimist. Consecventă formulei lirice alese, autoarea, pentru care interioritatea ritmează întregul curs al timpului obiectiv, se străduiește să depășească monotonia, creând variații la nivelul temelor: primele poezii privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
inițiat de Husserl și originat În metafizica subiectului, veche de pe vremea cel puțin a lui Descartes. Putem spune așadar că tel quel era lumea pentru noii romancieri francezi de atunci În măsura În care semăna cu cea propusă de Husserl și Heidegger - o proiecție a unui subiect singur asupra unei lumi uniforme sau a Dasein-ului la fel de singur asupra locului său din această lume. SÎnt acești doi filozofi postmoderni? Francezii nu-și pun această Întrebare, dar un Rorty sau un Jacques Bouveresse ne asigură că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la Flaubert la școala de la Minuit Houellebecq apare ca un reacționar estetic. El revine În punctul În care Balzac Îi făcea loc lui Flaubert, pentru a-i continua primului opera, tratînd individul și societatea la modul exemplar, ca rod al proiecției omnisciente disprețuitoare față de amănuntul bogat În virtualități estetice și simboluri culturale, dar sărac În substanță normativă, În prescripții morale. Ficțiunea lui ambiționează exponențialul, interesul pe care este menită să-l provoace destituie casta, cercul de inițiați și nu Încurajeaza snobismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o identitate, depășește, metaforic vorbind, stadiul oglinzii, și o face, desigur, nu atît În propriul beneficiu În fața lui Însuși, cît În cel al său ca obiect de recunoaștere din partea cititorului. Simbolizarea conferă sens autoficțiunii, Îi oferă adică un plan de proiecție, o transcendență, În lipsa căreia autoficțiunea ar putea rămîne numai la stadiul de text, de "autofricțiune", după cum se alintă Doubrovsky În romanul textualist Fils care propune termenul, și ar putea fi fagocitată de teoriile textului care astăzi nu mai spun multe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și reînviat, acum, doar pentru a fi expus În microclimate artificiale: “niciodată omul nu și-a găsit vreme să-și dezvolte ideile Într-un spațiu neutru, virgin, deschis liberului exercițiu al aptitudinilor sale. Acest spațiu este plafonul, chiar dacă reproduce prin proiecție forma camerelor pe care le acoperă, În speță apartamentul familiei Raffin și chiar dacă această arhitectură ne este impusă”. (Au Plafond, Paris, Minuit, pp. 122-123). La succesul acestui joc contribuie și mimarea autenticității autobiografice cu un remarcabil dispozitiv tehnic - polifonie, suprapunerea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ipocrit și rudimentar pusă, dar, așa-zicînd, irepresibilă la sfîrșitul lecturii din Patrick Deville sau Echenoz. Cartea lui Patrick Deville poate fi Înregistrată de o literatură a indecidabilului, pe de o parte, pentru că, În percepția protagonistului (născut În Argentina) realitatea și proiecțiile personale se Întrepătrund și deschid spații mixte unde actul cognitiv al discriminării se realizează anevoios. Simultan, Paolo Cortese, protagonistul, Își vede fiul dedublat pe terasa turnului Montparnasse, jucîndu-se și aruncîndu-se În gol. La pagina 28, “era ora două și treizeci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fiul dedublat pe terasa turnului Montparnasse, jucîndu-se și aruncîndu-se În gol. La pagina 28, “era ora două și treizeci și două de minute la bord, cînd am văzut camionul dedublîndu-se”, iar exemplele ar putea continua. Ultimul realizează prin cuvinte o proiecție à la Ally McBeal, cînd vizibilul se transformă conform unor porniri umorale sublimate, dar atît de puternice Încît, pentru fracțiuni de secundă, subiectul are impresia că realitatea Îi urmează impulsurile (“Am Întins mîna și l-am pișcat de ureche, Întîi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
regăsește răsturnată de către scena din romanul lui Deville de la pagina 47, unde eroul “aruncă un pumn În fața chelnerului” Într-o primă ipostază, după care “n-am aruncat nici un pumn În fața chelnerului”: simultaneitatea a avut loc În spațiu, căci primul gest (proiecție) și negarea sa (verficarea realizării) se petrec, În timp, succesiv, dar au aceeași referință spațială. Literatură a indecidabilului, cea scrisă de o parte dintre minuitiști sau P.O.L.-iști este și una a absenței În măsura În care recenzează absențe, ca semne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mac Donald’s din statele europene). Ficțiune și manual de literatură deopotrivă, ficțiune și scriitură care alunecă printre grade urcând la metaficțiune și niciodată sedusă de propriul efect de real până Într-acolo Încât să uite de “sine”, Cinéma este proiecția grafică a unui film intermediată, malformată, decupată, refractată și astfel lumii redată de către narator, obsedat de acest film, Sleuth , revăzut de zeci de ori, singur, cu prieteni, cu cunoscuți, pe casetă video (și niciodată la cinema, niciodată princeps: problema interpretării
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Gergen), posesor al unui sine incapabil de a mai rezista la presiunea unei din ce În ce mai acopleșitoare aglomerări cu caracterele celorlalți, a unei alterități alienante. Ceea ce aș avea eu de reproșat minimalismului bonom ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă În gratuitatea creatoare de opere estetice, dar aștept de la motivații mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de securitate, dar din procesul de descoperire a momentelor pozitive au fost sesizate o parte ce făceau referire la nevoia de securitate. După analiza datelor, a fost organizat un al doilea focus grup cu scopul de a construi prin dialog proiecția unui viitor dorit, exprimat apreciativ prin „propoziții provocative”, afirmate la timpul prezent, ca și cum ar exista. Sensurile acestora au fost „negociate” între membrii organizației pentru a încuraja participarea la această construcție. Ele nu reprezintă punctul de vedere al managementului organizației, ci
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
altul, Jocurile Daniei, publicat postum, în 1971, diverse nuvele, reunite în volumul Halucinații (1938), eseuri și o piesă de teatru, Oameni feluriți (1929), opera sa dezvoltă, în cadre distincte, demonstrații intelectualizate asupra unor teme precum dragostea, moartea, conflictul insolubil dintre proiecția ideală a dorințelor individuale și consecințele lor reale. Excepție de la perspectiva de ansamblu face doar Parada dascălilor, incluzând serii de portrete de profesori ai unui liceu de provincie, tipuri caricaturale, construite prin surprinderea detaliului descriptiv caracteristic: „domnul Biju, cavaler tomnatic
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
valabile datorită progreselor neuroștiințelor, a modificărilor vieții sociale și a concepției despre om. Importanța motivațională a pulsiunii ce se cere satisfăcută prin plăcere pentru a se ajunge la echilibru și homeostazie e redimensionată în raport cu rezolvarea cognitivă eficientă a problemelor, cu proiecția spre viitor, cu dinamismul, autodeterminarea și adaptabilitatea la situații mereu noi. De asemenea, libertățile sexuale actuale, dinamica specială a familiei, modelele particulare, informaționale ale educației, marele acces la mass-media, relativizează o serie de aspecte ale concepției freudiene. În schimb, corpul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și net delimitate. Sunt fundamentale clasificarea dominantelor afective ale pacientului și definirea tuturor contradicțiilor și nepotrivirilor din limbajul și comportamentul acestuia. Ele sunt expresia procesului de difuziune, de dezorganizare și lipsă de coerență interioară. Conștientizarea lor și reprimarea fenomenelor de proiecție asupra celor din jur cu ajutorul terapeutului favorizează refacerea unității și autenticității personale. Sunt abordate elaborat capacitatea de autocontrol, percepția de sine, relațiile interpersonale și randamentul în profesie ale căror particularități sunt interpretate și adaptate pentru perioada imediat următoare contactului sau
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Efortul său principal este de a abuza continuu de alții, de a-i tiraniza, de a le fi ostil, a-i pedepsi, manifestând aroganță și brutalitate, intimidându-i în permanență. Îi consideră pe toți ceilalți - printr-un mecanism psihologic de proiecție - ca răi și răuvoitori. Atitudinea față de toți este cea de ostilitate, imaginându-și că aceștia ar vrea să-1 persecute, să-1 intimideze, să-l distrugă. E frecvent prezent un sentiment de grandoare. Se manifestă fanatic. Maniera în care MILLON își prezintă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
apare un deficit de Super-Ego și o predispoziție crescută la impulsivitate și agresivitate. Cel mai greu se realizează identificările - cu imagourile părinților - ceea ce face dificilă și structurarea Eului. Sinele ajunge un obiect straniu pentru sine. S-ar produce procese de proiecție și reîncorporare a agresiunii similare cu ceea ce ar sta la baza paranoidului nuclear. HARE încearcă să explice pe această cale structurarea psihopatului ca „predator”. O serie de psihanaliști între care SVRAKIC (1991Ă au susținut legături între tulburarea narcisică de personalitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Orientul și marea sunt cele două filtre esențiale prin care este văzută lumea: Dobrogea este o „Persie mică”, nalbele sunt flori orientale, versurile din Barcagiul Barbălată poartă drept moto un gazel, marea are „ochi de pisică siameză”. Acuarelele dunărene sunt proiecții care și ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeș lucrat foarte proaspăt/ stârcul alb ia o gâză în cioc;/ ce subțire-i al smârcului oaspăt/despletindu-și penajul din coc!”; „Pe-o fragedă tipsie de smarald,/ un nufăr aburind în
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
povestirilor în ramă, Natura ironiei la Walter Scott și Mihail Sadoveanu, Coincidența și substituirea contrariilor la Mircea Eliade și Bram Stocker) examinează opere, legături „izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități, în proiecții critice remarcabile prin erudiție și forță analitică. Eseul Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă preludează o altă lucrare de pionierat în critica și teoria literară românească, Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei structuri (2002), la origine curs
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]