8,590 matches
-
Să revenim la romanul lui Jugo de la Raza al meu, de la cititorului meu, la romanul lecturii sale, a lecturii romanului meu. Mă gândeam să-l fac să întreprindă o călătorie în afara Parisului, în căutarea insistentă a uitării istoriei; ar fi rătăcit de colo-colo, urmărit de scrumul cărții pe care o arsese și oprindu-se ca să privească apele râurilor și chiar pe cele ale mării. Mă gândeam să-l fac să se plimbe, răzbit de anxietatea istorică, de-a lungul canalelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze și să se lase absorbit de ea, tranformându-se într-un pur contemplator, într-un simplu cititor, ceea ce este absurd și inuman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
meu, m-am aplecat, l-am ridicat și l-am desfăcut. Liga locală de atletism a poliției dorea o sponsorizare. „Mă simt foarte rău, aici, în patul meu cald, când cele mai bune prietene ale mele cine știe pe unde rătăcesc, chinuindu-se prin vânt și furtună sau poate chiar s-au prăpădit.“ Jurnalul Annei Frank, 19 noiembrie 1942 „Mă întreb mereu dacă nu ar fi fost mai bine să nu ne fi ascuns, să fi murit și să nu fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fost amețit și dezorientat. E adevărat, nu mai știam orașul, dar am un simț de orientare excelent. De-a lungul anilor, în cursul călătoriilor mele cu Madeleine, mersesem prin orașe ciudate și pe drumuri de țară nemarcate, fără să mă rătăcesc. Dar m-am rătăcit în acea după-amiază și am ajuns pe Prinsengracht chiar în fața numărului 263. M-am așezat pe o bancă pentru a studia harta mică pe care mi-o dăduse portarul când ieșisem din hotel. Canalele se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
E adevărat, nu mai știam orașul, dar am un simț de orientare excelent. De-a lungul anilor, în cursul călătoriilor mele cu Madeleine, mersesem prin orașe ciudate și pe drumuri de țară nemarcate, fără să mă rătăcesc. Dar m-am rătăcit în acea după-amiază și am ajuns pe Prinsengracht chiar în fața numărului 263. M-am așezat pe o bancă pentru a studia harta mică pe care mi-o dăduse portarul când ieșisem din hotel. Canalele se întindeau ca niște panglici albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
iarnă. Pe vremea mea, copacul nu crescuse deasupra casei sau poate pur și simplu nu avusesem ocazia să îl văd din această perspectivă avantajoasă. Am pus harta la loc în buzunar, m-am ridicat și am traversat canalul. Nu mă rătăcisem, bineînțeles. Trecusem pe lângă o jumătate de duzină de indicatoare care arătau drumul. Cum să descriu plimbarea prin casă? Trecutul meu era pretutindeni și nicăieri. Intra ca pietrișul între șipcile podelei, tocit și lucios de milioanele de pași. Strălucea spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
adăugă ironic: — Problema ta, amice. Avea cincizeci și patru de ani și, din pricina vieții sale solitare, se obișnuise să vorbească uneori singur. I se părea un lucru firesc, ca și restul maniilor sale de burlac bătrân, de pildă, faptul că rătăcea tot timpul capacul borcanului de dulceață, că Își tăia părul numai dintr-o nară, uitând de a doua, că Își descheia fermoarul pantalonilor În drum spre baie pentru a economisi timp, că nu nimerea vasul de toaletă când Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai degrabă cu un ușor dispreț: Ești cam tâmpită, cucoană. Dar găsi de cuviință să adauge: Uite ce frumos e afară. De parcă cerul ar cânta. N-ai vrea să te plimbi puțin cu mine? Să ne Învârtim pe străzi, să rătăcim prin păduri și prin vadi-uri, iar eu am să-ți explic din mers ce politică ar trebui adoptată cu sirienii, care e la ei călcâiul lui Ahile și care e punctul nostru nevralgic. Continuă să gândească la viața crainicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la est la vest, din Madagascar În Mauritania, căutând numele țării din careul Tamarei. În tot acest timp Îl vedea cu ochii minții pe doctorul Gad Eitan, vikingul arogant cu mișcări de felină, ca pe un copil amărât și neiubit, rătăcind pierdut prin junglele și deșerturile Africii. Nu găsi răspunsul. Dar se Întrebă dacă și cei ce vor veni după noi, Yoezer și contemporanii săi, cei ce vor popula Ierusalimul peste o sută de ani, vor dezlega la rândul lor cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
popula Ierusalimul peste o sută de ani, vor dezlega la rândul lor cuvinte Încrucișate? Vor suferi și ei umilința iubirilor neîmpărtășite? Se vor Încheia greșit la cămăși? Vor fi condamnați la Împuținarea estrogenului? Iar copiii părăsiți vor continua oare să rătăcească În jurul Ecuatorului și peste o sută de ani? Fima simți că inima i se strânge de durere. În tristețea sa, era gata să se apropie de Tamar și s-o Îmbrățișeze. Să-i lipească fața lată de pieptul său. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
astă dată să nu se dea bătut și să nu renunțe din nou. Găsi Într-un sfârșit scrisoarea de despărțire primită de la Yael. Paginile erau numerotate 2, 3 și 4. Se părea că prima pagină se pierduse. Sau poate se rătăcise doar În alt plic? Apoi văzu că lipsea și ultima pagină sau poate ultimele câteva pagini. Ghemuit pe podea, Fima Începu să citească ce Îi scrisese Yael, când plecase fără el la Seattle, În 1965. Scrisul ei era mic, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gemete slabe. Brusc, Într-o străfulgerare, Înțelese cu oroare că se Împerechea cu un mort. Iar mortul acesta era tânărul arab de la știri, cel pe care l-am ucis În Gaza cu un glonț În cap. 20 Fima s-a rătăcit prin pădure După ce notă visul În carnet, Fima se Încovrigă sub plapumă și dormi până la șapte. Zburlit, stors, dezgustat de mirosul nocturn al trupului său, se sili să se scoale. Renunță la exercițiile de gimnastică În fața oglinzii. Se bărbieri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poate e deja aici, printre noi. Unii spun că e. Și poate doar din cauza unor băieți minunați ca tine nu se arată Încă. Se povestește despre rabinul Uri din Strelisk, un sfânt, bunicul poetului Uri Țvi Greenberg 1, care se rătăcise odată prin pădure... —Lasă-l să se rătăcească! Îi tăie Fima vorba. Să se rătăcească și să nu-l mai găsească nimeni, niciodată! Nici pe el, nici pe nepotul lui! Și nici pe Mesia, ca să nu mai vorbim de măgarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că e. Și poate doar din cauza unor băieți minunați ca tine nu se arată Încă. Se povestește despre rabinul Uri din Strelisk, un sfânt, bunicul poetului Uri Țvi Greenberg 1, care se rătăcise odată prin pădure... —Lasă-l să se rătăcească! Îi tăie Fima vorba. Să se rătăcească și să nu-l mai găsească nimeni, niciodată! Nici pe el, nici pe nepotul lui! Și nici pe Mesia, ca să nu mai vorbim de măgarul lui! Bătrânul tuși și Își drese glasul Îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
băieți minunați ca tine nu se arată Încă. Se povestește despre rabinul Uri din Strelisk, un sfânt, bunicul poetului Uri Țvi Greenberg 1, care se rătăcise odată prin pădure... —Lasă-l să se rătăcească! Îi tăie Fima vorba. Să se rătăcească și să nu-l mai găsească nimeni, niciodată! Nici pe el, nici pe nepotul lui! Și nici pe Mesia, ca să nu mai vorbim de măgarul lui! Bătrânul tuși și Își drese glasul Îndelung, ca un profesor bătrân care se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se pregătește să se lanseze Într-o cuvântare, dar În loc să-i țină o predică lui Fima, Întrebă cu tristețe: — Deci ăsta e umanismul tău? Asta e vocea taberei care militează pentru pace? Iubitorul omenirii speră că semenul său se va rătăci În pădure? Apărătorul Islamului se roagă să piară evrei cu suflete sfinte? Fima se simți stânjenit o clipă. Regretă că-i dorise răul rabinului rătăcit În pădure. Dar imediat Își reveni și porni la contraatac cu o mișcare neașteptată: —Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e vocea taberei care militează pentru pace? Iubitorul omenirii speră că semenul său se va rătăci În pădure? Apărătorul Islamului se roagă să piară evrei cu suflete sfinte? Fima se simți stânjenit o clipă. Regretă că-i dorise răul rabinului rătăcit În pădure. Dar imediat Își reveni și porni la contraatac cu o mișcare neașteptată: —Ascultă. Baruch. Ascultă-mă bine. Apropo de Islam. Vreau să-ți citesc, cuvânt cu cuvânt, ce scrie În enciclopedie despre India. La naiba cu India, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îl spărsese În grabă. Poate că va fi nevoit să cumpere altul. Dar deodată Îi apăru În fața ochilor, atât de reală Încât avu senzația că o putea atinge, imaginea unui evreu est-european mărunt, fragil, miop, Înfășurat În șalul de rugăciune, rătăcind printr-o pădure neagră, murmurând doar pentru el versete biblice, picioarele lovindu-i-se de pietre ascuțite, sub zăpada moale care cădea Întruna peste el Într-o tăcere absolută, Întreruptă doar din când În când de țipătul lugubru al vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ni se Întâmplă acum ni se trage, Într-un fel sau altul, de la Hitler. Ce voiam să fac acum? Să dau un telefon. Era ceva urgent. Dar cui? Pentru ce? Ce-a mai rămas de spus? Și eu m-am rătăcit prin pădure. Ca sfântul acela. 21 Dar licuriciul a dispărut Fiindcă dimineață, când coborâse să aducă ziarul, uitase să Încuie ușa și fiindcă era cufundat Într-o Încercare inutilă de-a reasambla radioul stricat, ridică dintr-odată privirea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar de ce să se bărbierească, mai degrabă să-și lase să crească o barbă mare și sălbatică -, și se va așeza să citească și să cugete. Iar la Întoarcerea de la clinică, În fiecare seară, va mai consacra o orădouă plimbării, rătăcind prin diferite colțuri ale orașului. Va ajunge să cunoască Ierusalimul. Îi va descoperi treptat comorile ascunse. Va explora fiecare alee, fiecare curte dosnică, fiecare cotlon, va afla ce se ascunde În spatele fiecărui zid de piatră. Nu va mai accepta nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din Zohar pe Yitzhak Rabin și pe Itzhak Șamir, chicoti Fima, apoi bombăni supărat că vărsase niște sos pe pantaloni. În ziarul Yated Neeman citi În treacăt niște remarci malițioase despre tinerii care părăseau kibbutzurile; copiii kibbutzurilor, după spusele ziarului, rătăceau cu toții prin Orientul Îndepărtat și prin munții din India și se alăturau diverselor secte păgâne. Tot În Maariv, un gazetar cu experiență sfătuia guvernul să nu se grăbească să alerge la tot felul de conferințe de pace dubioase. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
intenționa să viziteze birourile fabricii de cosmetice din zona industrială a cartierului Romema. Funeraliile erau fixate pentru ora trei după-amiază, și În felul ăsta putea să-și facă dinainte o părere. Dar În seara asta mai avea Încă voie să rătăcească puțin fără țintă, pentru ultima oară. Cerul era Întunecat și senin, stelele se Întreceau să-i atragă atenția. Ca și cum cea de-a Treia Stare ar fi fost evidentă și de la sine Înțeleasă. Îmbătat de aerul tare al nopții ierusalimitene, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rula și că acum se difuza cu totul altceva. Așa că hotărî să părăsească cinematograful și să vadă ce se mai petrecea pe străduțele vechi din cartierul Nahalat Șiva, care Îi erau atât de dragi Încă din copilărie și pe care rătăcise cu câteva nopți În urmă Împreună cu Karla. De oboseală sau poate pentru că inima Îi era ușoară și limpede, rămase totuși așezat În cinematograf, Înfășurat În paltonul tatălui său, privind ecranul și Întrebându-se de ce personajele nu Încetau să-și impună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el ne înfigeam piciorul drept ca să ne ancorăm de ceva, sprijinindu-ne în același timp pe cel stâng și ne aplecam capul să putem răscoli cu privirea cât mai de aproape pământul. Ce aveam să descoperim, ce fel de vestigii rătăcite printre frunze și rădăcini, scoase la iveală de ploi, pe jumătate ascunse-n frunziș? Avea să fie un ciob de argilă, a cărui suprafață netezită ar fi amintit de o coajă de copac, o simplă bucată de perete sau parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vocea mamei picura de la etajul de sus, unde se aflau dormitoarele, ca o scurgere de cuvinte uniformă și de neînțeles. În sunete se putea ghici o frică și o nesiguranță, de parcă, odată cu ele, s-ar fi pronunțat o sentință care rătăcea prin capetele noastre ca o temere de nestăvilit, că tata nu avea să se mai vindece niciodată, că bărbatul pe care îl adusese ambulanța acasă, lăsându-l să zacă aici pentru totdeauna, neputincios, n-o să se mai ridice din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]