7,442 matches
-
a fost grav rănită la cap în Macedonia și trimisă pentru tratament în Albania. După câteva luni, s-a întors pe front, unde a continuat să lupte în vara și toamnă lui 1916. În timpul , în lupta de la cotul Crnei, cănd regimentul ei a luptat alături de Divizia 122 Coloniala Franceză, Milunka a excelat din nou, luând prizonieri 23 de combatanți bulgari. Pentru aceste fapte, a primit Legiunea de Onoare franceză în grad de Ofițer, Crucea de Război franceză cu Palmier de Aur
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
regelui Carol I al României. În septembrie 1859, prințul în vârstă de 16 ani și-a încheiat pregătirea militară și s-a stabilit la Bonn. În toamna anului 1862 și-a început cariera militară, în armata prusacă, ca locotenent în regimentul 5 de ulani, la Düsseldorf. În 1866, a participat activ la Războiul Austro-Prusac. În primăvara anului 1870, a fost transferat la Berlin și promovat căpitan al Regimentului 1 al Gărzii de Dragoni. A luat parte la războiul franco-german din 1870-71
Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/334712_a_336041]
-
anului 1862 și-a început cariera militară, în armata prusacă, ca locotenent în regimentul 5 de ulani, la Düsseldorf. În 1866, a participat activ la Războiul Austro-Prusac. În primăvara anului 1870, a fost transferat la Berlin și promovat căpitan al Regimentului 1 al Gărzii de Dragoni. A luat parte la războiul franco-german din 1870-71. Cercurile diplomatice s-au gândit la candidatura Prințului Frederic la tronul Spaniei văzând reticența fratele său mai mare, Prințul Leopold.. Între 1861 și 1864, a făcut călătorii
Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/334712_a_336041]
-
avea sub comanda sa aproximativ 12.000 de soldați și 30 de tunuri. El era îngrijorat de faptul că ar putea avea loc un atac al unor întăriri maghiare de pe drumul lateral dinspre Târgu Mureș, așa că-l apăra cu trei regimente de pușcași din Zamość, 16 tunuri, 5 batalioane de geniu, 4 escadroane dizlocate din regimentul prințului de Nassau , o divizie de cavalerie și un escadron de cazaci. El a plasat un regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
îngrijorat de faptul că ar putea avea loc un atac al unor întăriri maghiare de pe drumul lateral dinspre Târgu Mureș, așa că-l apăra cu trei regimente de pușcași din Zamość, 16 tunuri, 5 batalioane de geniu, 4 escadroane dizlocate din regimentul prințului de Nassau , o divizie de cavalerie și un escadron de cazaci. El a plasat un regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei, cu 5 batalioane de pușcași, 12 tunuri, alte 4 escadroane de cavalerie și 3 escadroane
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
dinspre Târgu Mureș, așa că-l apăra cu trei regimente de pușcași din Zamość, 16 tunuri, 5 batalioane de geniu, 4 escadroane dizlocate din regimentul prințului de Nassau , o divizie de cavalerie și un escadron de cazaci. El a plasat un regiment de pușcași din Lublin pe drumul spre Odorhei, cu 5 batalioane de pușcași, 12 tunuri, alte 4 escadroane de cavalerie și 3 escadroane de cazaci, întreaga unitate aflându-se sub comanda generalului Aleksandr Bogdanovici Engelhardt. El a poziționat un escadron
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
al companiei Ohio, a susținut că pierde profit dacă francezii își continuă acțiunile militare. Pentru a contracara prezența militară franceză în Ohio, în octombrie 1753, Dinwiddie l-a desemnat pe maiorul în vârstă de 21 de ani, George Washington din regimentul Virginia. Pentru a-i determina pe francezi să părăsească Virginia, Washington a plecat cu un corp mic spre Fort Le Boeuf. Au ajuns apoi la Williamsburg pe 16 ianuarie 1754, în care Washington declara că francezii au măturat sudul, fortificând
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
se predea, negociind o retragere. În anul următor, guvernul ducelui Newcastle a decis să trimită o expediție militară în America de Nord, alegându-l drept comandant pe maiorul general Edward Braddock. Ca răspuns, regele francez Ludovic al XV-lea a trimis șase regimente către Nouă Franța sub comanda braronului Dieskau în 1755. Britanicii, intenționând să blocheze porturile franceze , în februarie 1755, flota franceză naviga deja. Amirarul Edward Hawke a comandant o escadrilă rapidă în zona pentru a-i intercepta pe francezi. La 8
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
spre Vasili care îl ucide. Două luni mai târziu, după ce Stalingradul a fost eliberat iar trupele germane s-au predat, Vasili o găsește pe Tania internată într-un spital de front. Zaițev a fost un sergent în Batalionul al Doilea, Regimentul 1047 Puști, Divizia 284 Puști "Tomsk". A fost intervievat în timpul bătăliei de Vasili Grossman iar declarațiile din acel interviu, ușor ficționalizate în romanul său "Viață și soartă", sunt aproape la fel cu cele prezentate în film, fără a da un
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
a comisionat construirea unei moschei. Ruinele celei mai vechi moschei din Crimeea, numită câteodată și „moscheea lui Baybars” există și astăzi în Crimeea. Ulterior acestei acomodări Baybars pleacă spre Cairo unde avansează rapid în societatea egipteană, la început comandantul unui regiment mameluc, guvernator într-un număr de provincii, ca într-un final să ajungă în apropierea familiei sultanului al-Salih și a soției acestuia Shajarat al-Durr. Apogeul vieții lui Baybars este reprezentat de asasinarea sultanului egiptean Qutuz, regicid care a pavat drumul
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
de Constantinopol. După copilăria petrecută la Constantinopol, tânărul Nikolaos Vitalidis, fiu al unui hamal, s-a angajat la Alger, la 2 iunie 1844, în Legiunea Străină sub numele de Victor Marie Vitalis. A servit ca simplu legionar în "al doilea regiment străin de infanterie". La 14 august 1844, a participat la lupta de la oued-ul Isly. A fost promovat în gradul de caporal, la 5 octombrie 1844. Citat în urma luptei de la "Yahya ben Taled", din 2 iunie 1846, a fost numit caporal
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
Yahya ben Taled", din 2 iunie 1846, a fost numit caporal furier la 26 februarie și sergent furier la 16 aprilie. La sfârșitul primului contract, s-a întors la Constantinopol, cu gradul de sergent. Reangajat la 29 octombrie 1849, în Regimentul 1 străin, Vitalis și-a reluat rapid galoanele, a fost promovat sergent-major la 1 septembrie 1851 și a avansat în rândul ofițerilor, cu titlul străin, la 11 iunie 1845. A făcut campania în Algeria, apoi în Crimeea. Citat la Bătălia
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
apoi în Crimeea. Citat la Bătălia de la Inkerman, a fost rănit de un glonț la coapsă, la Sevastopol. A fost promovat la gradul de locotenent la 15 mai 1855. Revenit în Algeria, la 21 iunie 1856,a fost afectat în Regimentul al 2-lea străin și a luat parte, la 24 iunie 1857 la Bătălia de la Ischeriden, în timpul căreia a fost rănit de un glonț la gamba dreaptă. Dar firea lui vioaie, realismul, darul limbilor străine (Vitalis vorbea curent greaca, bulgara
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
bulgara, rusa, turca, araba și franceza), precum și înclinarea spre critica delăsării și relelor decizii i-au atras dușmănia mareșalului Bazaine. Din 3 iunie până în 8 august 1859, în cursul campaniei din Italia, a fost promovat căpitan. Trimis în Mexic cu regimentul străin, l-a reîntâlnit pe mareșalul Bazain care îl detesta, însă acest lucru nu l-a împiedicat să ceară și să obțină naturalizarea franceză la 8 iunie 1867. Sfârșitul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, a condus la reuniunea Congresului de la Berlin
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
care a păstrat însă respect tot restul vieții. În anul 1965 Oren s-a înrolat în armată, în forțele blindate. A participat la Războiul de Șase Zile în fruntea unei companii de tancuri apoi a fost comandantul adjunct al unui regiment de tancuri în Războiul de Yom Kipur. În paralel cu serviciul militar el a studiat ingineria mecanică la Technionul din Haifa, apoi a terminat titlul de master în științele politice la Universitatea din Haifa. După terminarea primului titlu universitar a
Tzvika Oren () [Corola-website/Science/332197_a_333526]
-
văduva Saget sau cu protectorul său, domnul Cohen de Leon. El a fost admis la École Spéciale Militaire de Saint-Cyr cu numele de "Maxime de Nimal", fiind considerat cadet străin (belgian). După absolvirea școlii militare, a fost repartizat la un regiment de cavalerie. După ce și-a schimbat numele în "Weygand" și a primit cetățenia franceză, a devenit instructor la "École de cavalerie" de la Saumur. În timpul scandalului „Dreyfus”, el a avut una dintre cele mai dure poziții anti-Dreyfusard din rândul camarazilor de
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
de cavalerie. După ce și-a schimbat numele în "Weygand" și a primit cetățenia franceză, a devenit instructor la "École de cavalerie" de la Saumur. În timpul scandalului „Dreyfus”, el a avut una dintre cele mai dure poziții anti-Dreyfusard din rândul camarazilor de regiment, fiind unul dintre sprijinitorii văduvei lui Hubert-Joseph Henry, după ce acesta din urmă s-a sinucis când s-a aflat de falsificarea dovezilor în cazul căpitanului de origine evreiască. După ce a fost înaintat la gradul de căpitan, Weygand a ales să
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
mai apoi să devină instructor la aristocratica "École de cavalerie". Weygand a luptat în prima conflagrație mondială ca ofițer de stat major. La izbucnirea războiului, el și-a satisfăcut dorința de „contact cu trupele” petrecând 26 de zile la comanda Regimentului al 5-lea husari. Pe 28 august a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în statul major al generalului Ferdinand Foch. În 1916 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Georges Clemenceau a dorit să-l numească pe
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
a fost un masacru comis de către armata SUA, pe data de 29 decembrie 1890, împotriva triburilor Lakota/Sioux Miniconjou și Hunkpapa, lângă Rezervația Lakota Creasta Pinului, în statul american Dakota de Sud. Masacrul s-a produs în timp ce regimentul de cavalerie a 7-a SUA , condus de generalul James W. Forsyth, escorta convoiul amerindienilor Lakota, condus de Elan Pestriț. În urma masacrului au fost uciși cca 300 de amerindieni Lakota, dintre care 90 de bărbați și 210 de femei și
Masacrul de la Wounded Knee () [Corola-website/Science/332466_a_333795]
-
au bucurat "Parsifal" de Wagner, "Daphne" de Richard Strauss, într-o fabuloasă montare, în regia lui Nicolas Joel, "Orașul mort" de Erich Wolfgang Korngold, în regia lui Willy Decker, cu Simina Ivan, Cosmin Ifrim, Stella Grigorian și Angela Denoke, "Fiica regimentului", cu Natalie Dessay și Carlos Alvarez, în regia lui Laurent Pelly. Regia lui David Pountney este copleșitoare în "Forța destinului" de Verdi, la pupitru Zubin Mehta, cu o distribuție de mare clasă: Nina Stemme, Salvatore Licitra, Alastair Miles, Carlos Alvarez
Ioan Holender, un arhitect al dialogului între muzică și beneficiarii ei by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105828_a_107120]
-
Primul Război Mondial și operațiilor militare postbelice au fost decorați un număr de 78 de ofițeri străini și 315 ofițeri români, unii dintre aceștia fiind decorați de mai multe ori. Totodată, au fost decorate drapelele de luptă a 39 de regimente. Repartiția ofițerilor decorați pe cele trei clase ale ordinului a fost următoarea: De remarcat că un singur ofițer român a fost decorat cu toate cele trei clase ale ordinului, este vorba de generalul de corp de armată adjutant Constantin Prezan
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
constau din 14 batalioane (conform unor surse diverse, de la 12 la 20.000 de soldați). Către momentul evacuării (din cauza avansării sovieticilor) detașamentelor lui Kaminskii (1943) în Lepel, RONA număra 10.000 de oameni. Soldații acesteia au fost împărțiți în 5 regimente de infanterie, înarmate cu 36 arme terestre de artilerie, 2 tancuri KV, 3 tancuri BT, 4 tancuri T-34, 20 de mașini, 15 mortiere și alte câteva arme capturate de la sovietici. Populația autonomiei a fost de 581.000 de locuitori
Republica Lokot () [Corola-website/Science/333920_a_335249]
-
via și să-și ipotecheze casa de la Constanța. În august 1916 România intră în război de partea Antantei, iar doctorul este mobilizat ca maior și trimis în linia întâi a frontului din Transilvania. După o mobilizare scurtă pe valea Oltului, regimentul de artilerie din care făcea parte slt. Ion Sântu este trimis în Dobrogea. Luptele grele, înfrângerea rapidă și retragerea înspre Moldova îi oferă ocazia lui Ionel să observe mizeria adusă de război. Oprit la Târgu Bujor, tânărul ofițer este uimit
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
care înconjurau Sedanul. Planul lui Guderian pentru ziua de 13 mai era simplu. Divizia a II-a Panzer din nord urma să formeze flancul drept al forței de asalt, cu punctul de plecare lângă Donchery. Divizia I Panzer, întărită cu Regimentul de infanteriei "Großdeutschland", un batalion de geniști de asalt și artileria Diviziilor a II-a și a X-a trebuia să declanșeze atacul principal la nord de Sedan și să cucerească dealurile Marfee din flancul orașului. Divizia a X-a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
construcție ale fortificațiilor. Divizia era formată în principal din rezerviști, cei mai mulți de peste 30 de ani. comandanții nu au întreprins măsuri deosebite pentru ridicarea capacității de luptă a diviziei. S-a mers până acolo încât locotenentul Delas din batalionul I al regimentului 147 a fost trimis în arest pentru că a ordonat trageri cu muniție reală pentru instuirea servanților tunurilor antitanc de 25 mm. Comandantul diviziei, generalul Lafontaine, considera că mai importante decât instruirea de luptă sunt fortificațiile care, în opinia sa, ar
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]