9,252 matches
-
limitele acestui grup. Cînd o perioadă încetează să mai intereseze perioada care-i urmează, nu e vorba de același grup care uită: există, în realitate, două grupuri care se succed. Istoria împarte suita de secole în perioade, așa cum conținutul unei tragedii este distribuit în mai multe acte. Dar, în vreme ce într-o piesă, aceeași acțiune se continuă de la un act la altul, cu aceleași personaje care rămîn, pînă la dezno-dămînt, conforme cu caracterele lor și ale căror sentimente și pasiuni evoluează într-
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
genuri de discurs specifice: putem vorbi despre o "scenă generică". Genul este un ansamblu de norme, variabile în timp și spațiu, care definesc anumite așteptări ale receptorului: cititorul unui roman de spionaj nu va avea aceleași așteptări ca spectatorul unei tragedii clasice. Aceste norme se referă la diverși parametri ai actului de comunicare: o finalitate, roluri pentru parteneri, circumstanțe corespunzătoare (un moment, un loc), un suport material (oral, manuscris, tipărit...), o modalitate de circulare, un mod de organizare textuală (plan, lungime
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să aleagă din repertoriul varietăților lingvistice: diversitatea limbii, a nivelurilor de limbă, a folosirii lor în funcție de regiuni și de medii etc). În literatură, categoria "genului" trimite la funcționări eterogene: un anumit număr de genuri literare reprezintă o rutină impusă scriitorilor (tragedia în secolul al XVII-lea, de exemplu), altele le lasă acestora o importantă marjă de libertate: calificând un text narativ drept o "povestire", și nu un "roman" sau o "poveste", autorul contribuie la definirea scenei enunțiative a textului său. Întâlnim
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
literare adoptă cel mai adesea ethosul atribuit genurilor pe care ele le învestesc. Funcția genului este tocmai de a defini a priori un sistem de constrângeri referitoare la producția și la receptarea operelor: când citim Cinna, citim de asemenea o tragedie clasică. La aceste ethosuri "generice" trimite indirect P. Hamon când opune "imaginea" "povestitorului" cu cea a "descriptorului". Pentru el, povestitorul "este un personaj mai degrabă masculin, mai degrabă truculent, care știe să trăiască, dezinteresat, sociabil, amabil și vorbăreț [...], personaj perfect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
polifoniei. G. Genette 177 distinge trei specii de parodie satirică: parodia minimală: "a relua literal un text cunoscut pentru a-i da o nouă semnificație"178; de exemplu când Arnolphe din Școala nevestelor (versul 642) reia un vers dintr-o tragedie scrisă de Corneille, Sertorius, jucată cu câteva luni înainte: "Stăpân sunt și vorbesc: deci m-ascultați"; travestirea cu funcție degradantă: transpunere a unei enunțări "nobile" în registrul burlesc, cum este cazul în Pupitrul de Boileau; pastișa satirică, în care se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu se prezintă drept "locutor" responsabil pentru cuvintele sale. Însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în ironie, locutorul ridiculizat poate fi identificat; el poate fi un anume autor, gen de discurs, curent literar... (putem să-l parodiem pe Corneille, să parodiem tragedia clasică sau poezia simbolistă). Acest tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al textului, circumstanțele (momentul, locul) cerute pentru legitimarea activității, organizarea și întinderea textului, registrul sau registrele de limbă folosit(e) ... Una dintre dificultățile acestei noțiuni este că raportul față de genericitate variază în funcție de operă. În secolul al XVII-lea, autorul unei tragedii trebuia să respecte un caiet de sarcini foarte strict care îi constrângea toate dimensiunile textului; dar, în aceeași perioadă, La Bruyère se bucura de multă libertate scriind Caracterele care pretindeau că pot să imite și un model antic. Numeroasele genuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tradiție critică sunt rezultatul unor tipologii eterogene (eticheta de "comedie" nu are aceleași criterii definitorii precum "sonetul" sau "romanul"...). În plus, ținând seama de locuri și epoci, aceleași denumiri pot să facă referire la realități destul de diferite. Astfel, termeni ca "tragedie", "scrisoare", "epopee"... sunt relativ stabili de-a lungul secolelor într-o anumită cultură, însă operele care le corespund sunt dependente de anumite configurări sociale și dispar o dată cu ele: totuși, tragedia clasică este total diferită de tragedia greacă din care a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să facă referire la realități destul de diferite. Astfel, termeni ca "tragedie", "scrisoare", "epopee"... sunt relativ stabili de-a lungul secolelor într-o anumită cultură, însă operele care le corespund sunt dependente de anumite configurări sociale și dispar o dată cu ele: totuși, tragedia clasică este total diferită de tragedia greacă din care a luat naștere. (c) vom deduce simplu că enunțurile nu se construiesc la fel într-o secvență narativă sau într-o conversație și că fiecare dintre aceste tipuri face obiectul unei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
diferite. Astfel, termeni ca "tragedie", "scrisoare", "epopee"... sunt relativ stabili de-a lungul secolelor într-o anumită cultură, însă operele care le corespund sunt dependente de anumite configurări sociale și dispar o dată cu ele: totuși, tragedia clasică este total diferită de tragedia greacă din care a luat naștere. (c) vom deduce simplu că enunțurile nu se construiesc la fel într-o secvență narativă sau într-o conversație și că fiecare dintre aceste tipuri face obiectul unei modelări specifice. Tipurile de secvențe definesc
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pare de un umor dizolvant. Poate că au dreptate. Dar, dacă eu conced că au, au numai în măsura în care condiția umană decid că este comică și decid astfel numai în măsura în care definesc comedia ca fiind ultimul și cel mai tulburător stadiu al tragediei. Dar să nu facem filozofie. Acolo, ca să rezum, este singurul loc unde cunoașterea este într adevăr intențională și înalt pragmatică. Devine contextul autocunoașterii, iar aceasta, contextul recunoașterii. Mai sunt eu, cu toate ale mele? Am devenit sau sunt pe cale să
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
copilului înfricoșat, cu mâna încleștată de poala mamei sale. Mi s-a făcut milă de el și am compătimit-o pe tânăra sa soție, care, în mod sigur, nu și-ar fi dorit o asemenea dependență. Acolo se consuma o tragedie în toată puritatea definiției ei. Mi-a fost foarte clar că trebuie să fiu discret și n-o puteam face decât întârziind cât mai mult revenirea în cameră. Atunci, în prima zi, am prelungit plimbarea până spre miezul nopții. Când
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
om înzestrat cu duh divin. Nobless oblige. Frica n-are ce căuta în domeniul spiritului, nici meschinăria. Frica nu poate fi un atribut al spiritului liber"35. Deosebit de interesant este și ceea ce întâlnim în volumul Dăruind vei dobândi, sub titlul Tragedia lui Iuda, textul fiind cuprins într-o formă (puțin) diferită și în Jurnalul fericirii, unde Steinhardt spune: ,,Iuda se pierde fiindcă raționează prea subtil, prea ingenios; e sofisticat". Steinhardt demontează pas cu pas că teza lui Paul Raynal din piesa
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Idem, Ibidem, p. 104. 30 Idem, Ibidem, pp. 91-92. 31 Idem, Ibidem, p. 111. 32 Idem, Ibidem, pp. 42-43. 33 Idem, Ibidem, pp. 317-318. 34 Idem, Ibidem, pp. 106-107. 35 Idem, Ibidem, p. 386. 36 N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Tragedia lui Iuda, ediția a IV-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pp. 73-76. 37 Idem, Ibidem, pp. 124-125. 38 Valentin Chifor, Caleidoscop critic, Editura Cogito, Oradea, 1996, p. 234. 1 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Frossard André, Dumnezeu există, eu L-am întâlnit, traducere de Alex Ștefănescu, Editura Universal Dalsi, București, 1993, p. 11. 2 Idem, Ibidem, p. 119. 3 Idem, Ibidem, p. 153. 4 Idem, Ibidem, p. 28. 1 N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Tragedia lui Iuda, Ediția a IV-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 125. 1 Traian Ungureanu, Despre securitate: România, țara "ca și cum", Editura Humanitas, București, 2006, p. 7. 2 Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Editura Stephanus, București, 2001, p. 18. 3
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de traversat crize de creștere", construcția statului modern și planificarea existenței umane sub regimul comunist bulversînd structurile politice, economice, mentale într-o bună parte a continentului, cum sesiza un analist preocupat de recrudescența discursului identitar 22. Emergența statelor moderne și tragedia comunistă fac pandant în acestă zonă, ambele momente fiind marcate de un naționalism ce prevalează asupra altor idei politice. Studiile comparative îngăduie azi să se distingă mai limpede între stereotipurile și clișeele de gîndire instalate de-a lungul timpului, pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pluralismul politic 23 nu e deloc li-nă, nici simplă. Convulsii de tot felul s-au putut sesiza pretutindeni în fostul imperiu sovietic și în zona lui de influență. Regiunea "balcanică" pare a fi încă cea mai expusă, judecînd anume după tragedia iugoslavă din ultimii ani și după convulsiile mai recente din Albania. Cu atît mai mult se cade a stimula aici progresul democrației, ca antidot la excesele naționaliste. În ce privește România, ca și în alte țări din zonă, naționalismul din perioada postcomunistă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
să negocieze, de altfel nu o făcuse niciodată. Omniprezența Securității, starea de suspiciune generalizată, rețelele de informatori limitau izbucnirea unei opoziții deschise. Care erau opțiunile intelectualității la sfârșitul anilor '80 în relația cu puterea politică? Din postura de "personaj al tragediei intelectualității române", Dorin Tudoran a încercat să definească în eseul său difuzat, în 1984, la postul de radio Europa Liberă coordonatele complicității intelectualilor români cu puterea politică. În Frig sau frică? Despre condiția intelectualului român de astăzi, scriitorul identifica patru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
restituie adevărul istoric despre o perioadă dificilă a istoriei românești 81. În consecință, Monica Lovinescu consideră romanul lui Preda ca fiind expresia unui triplu eșec: Pe planul - mai delicat - al adevărului, Delirul nu numai că nu poate da seama de "tragedia umană" care a fost istoria recentă pentru români, dar o și istoricizează tendențios. Pe plan estetic, Marin Preda își pierde sufletul sechestrat - se vede - de Moromeții. Iar pe plan moral, e singurul romancier de talent care introduce elogiul lui Ceaușescu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
compromisuri. Ar fi însă tendențios să analizăm compromisurile unui mare scriitor scoțându-le din contextul care le-a generat. Sigur, e vorba de păcatele unui om care, omenește, avea dreptul la ele. Dar e vorba, în aceeași măsură, și de tragedia (nu ocolesc cuvântul) unui mare intelectual, silit de împrejurări să joace dublu pentru a-și păstra dreptul de a se exprima. A rămâne scriitor era imposibil la începuturile comunismului fără a-ți fi plătit obolul. Iar G. Călinescu era, în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Horia Lovinescu sau Mihail Davidoglu, el ipostaziază condiția creatorului dramatic devotat idealului ce guvernează cosmogonia comunistă. Baranga face tranziția de la avangarda anilor '30 la angajarea de după 1944. Membru al partidului comunist din 1945, el își asumă o identitate marcată de tragedia Holocaustului: câteva dintre cele mai importante pagini despre crimele regimului antonescian îi aparțin, iar patetismul tonului este o formă de onorare a memoriei victimelor. Adaptarea la cerințele partidului comunist apare, natural, ca o prelungire a antifascismului. În cazul lui Baranga
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Taurului ceresc" și o azvârle în fața zeiței, acoperind-o de injurii. Este Un "mare preot" al cetății Uruk, după tradiția sumeriană; cf. A. Heidel, The Gilgamesh epic, p. 4. momentul culminant al destinului celor doi eroi; dar, totodată, prologul unei tragedii. In aceeași noapte, Enkidu visează că a fost condamnat de zei. A doua zi cade bolnav și se stinge după douăsprezece zile. O schimbare neașteptată pune stăpânire pe Ghilgameș și îl face de nerecunoscut. Timp de șapte zile și șapte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest episod explică transformarea ulterioară a Iui Zeus, izvorul "înțelepciunii" sale. 8 Asupra lui Zeus Cretagenes, vezi Charles Picard, Leș religions pre-helleniques, pp. 117 sq. 9 Cf. H. Jeanmaire, Courot et Couretes, pp. 427 sq. Lf) Euripide, fragment dintr-o tragedie pierdută, Cretanii (fr. 472 Nauck). 11 în Mediterana orientală acest proces va permite încorporarea moștenirii romane, elenistice și iraniene în structura imperiului bizantin și, mai târziu, păstrarea instituțiilor bizantine de către otomani. Vezi partea a IlI-a a lucrării de față
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iar cealaltă parte este consumată de aceia care oferă sacrificiul împreună cu prietenii lor25. 20 El nu li 1-a dat, ca la Hesiod, răpindu-I din Cer. "Eschil a lăsat de o parte episodul de la Mekone care nu convenea tonului tragediei și care ar fi putut să micșoreze prestigiul eroului său"; L. Sechan, l* mythe de Promethee, p. 102, n. 62. 21 Asupra originii și dezvoltării acestui motiv, vezi L. Sechan, op. Cit., pp. 23 sq., 42 sq., și J. P. Vernant
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sq.) Artemis este prin excelență zeița fecioară, ceea ce putea să se înțeleagă, la început, ca liberă de jugul matrimonial. Dar grecii au văzut în perpetua ei virginitate indiferență față de dragoste. Imnul homeric către Afrodita (I, 17) recunoaște frigiditatea zeiței, în tragedia lui Euripide, Hippolyt (1301), Artemis însăși își declară deschis ura față de Afrodita. Și totuși ea prezintă numeroase elemente de zeiță-mamă. În Arcadia, în cel mai vechi loc de cult al său, ea era asociată cu Demeter și Persephone. Herodot (II
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]