8,054 matches
-
iunie, Imre Nagy, victimă a represaliilor sovietice în Revoluția ungară din 1956, este înmormântat din nou, cu onoruri. La această înmormântare, Viktor Orbán cere retragerea imediată a tuturor trupelor sovietice care staționau în Ungaria. La 26 iunie, ministrul de externe ungar, Gyula Horn, și omologul său austriac, Alois Mock, taie, simbolic, "cortina de fier"(sârma ghimpată) de pe granița austro-ungară. La 6 iulie moare liderul statului maghiar în perioada dintre 1956 până la căderea comunismului, János Kádár. La 19 august, lângă orașul Sopron
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
că pe lângă glumele etnice, există glume despre românii din diversele regiuni. Moldovenii pronunță /t͡ʃ/ ca /ʃ/ și /p/ ca /k/, Oltenii folosesc foarte des perfectul simplu (rar folosit în celelalte regiuni), iar transilvănenii folosesc unele cuvinte de origine ungară sau germană cum ar fi 'musai' sau 'fain' și, de obicei, își încep propozițiile cu interjecția "no". În special în timpul regimului comunist, glumele politice erau foarte populare, deși erau ilegale. În România democratică, acest tip de glume încă sunt destul de
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
întemeierea Moldovei a avut loc în 1285 în timpul lui Laslău. Astfel, tătarii au fost siliți să se retragă din țară peste Nistru, spre nordul Mării Negre și Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca marchiz (germ. Markgraf, fr. marquis), la conducerea noii mărci de apărare a Ungariei, marcă numită Moldova, cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
doilea război mondial, au fost restaurate granițele stabilite în urmă Tratatului de la Trianon. În 1993, Cehoslovacia s-a dizolvat și regiunea Novohrad a devenit parte a Slovaciei independente. Din 1996, aceasta face parte din regiunea Banská Bystrica a Slovaciei. Partea ungară a fostului comitat Nógrád a fuzionat cu partea ungară a fostului comitat Honț și a format comitatul Nógrád-Hont. Între 1939 și 1945, acesta a fost unit cu jumătatea ocupată a părții slovace a fostului comitat Nógrád. Începând din 1950, partea
Comitatul Nógrád () [Corola-website/Science/299765_a_301094]
-
urmă Tratatului de la Trianon. În 1993, Cehoslovacia s-a dizolvat și regiunea Novohrad a devenit parte a Slovaciei independente. Din 1996, aceasta face parte din regiunea Banská Bystrica a Slovaciei. Partea ungară a fostului comitat Nógrád a fuzionat cu partea ungară a fostului comitat Honț și a format comitatul Nógrád-Hont. Între 1939 și 1945, acesta a fost unit cu jumătatea ocupată a părții slovace a fostului comitat Nógrád. Începând din 1950, partea ungară a fostului comitat Nógrád, împreună cu o mică parte
Comitatul Nógrád () [Corola-website/Science/299765_a_301094]
-
a fostului comitat Nógrád a fuzionat cu partea ungară a fostului comitat Honț și a format comitatul Nógrád-Hont. Între 1939 și 1945, acesta a fost unit cu jumătatea ocupată a părții slovace a fostului comitat Nógrád. Începând din 1950, partea ungară a fostului comitat Nógrád, împreună cu o mică parte a fostului comitat Honț, a format județul Nógrád. În 1910, populația comitatului era de 261.517 locuitori, dintre care: La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului "Nógrád" (Novohrad) erau următoarele: Orașele Lučenec și
Comitatul Nógrád () [Corola-website/Science/299765_a_301094]
-
distanței dintre orașele Borșa și Vișeu de Sus. După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Nordvestul Transilvaniei intră sub ocupație maghiară, întreg Maramureșul fiind alipit Ungariei. Comuna Moisei a fost printre primele așezări românești ce au intrat sub administrație ungară în 7 septembrie 1940. La data de 23 august 1944, România trece de partea Aliaților și alături de armatele sovietice încep luptele pentru recâștigarea Transilvaniei de Nord. La începutul lunii octombrie a anului 1944, frontul înainta în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
comune, dobândit ca rezultat al luptelor duse în războaie. Din aceleași diplome rezultă că au avut loc conflicte între obști și juzii locali, pe de o parte, și cnezii de vale, familia Dolhenilor, străină de Maramureș, pentru posedarea localității. Regalitatea ungară a decis aceste conflicte în favoarea uneia sau alteia dintre părți, urmărind permanent subminarea drepturilor de proprietate a obștilor și a fruntașilor locali, pregătind terenul pentru cotropirea definitivă a întregului Maramureș și pentru anexarea lui la Ungaria, proces încheiat în secolul
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
Românească de Istorie Veche": „Basarab era fiul lui Tatomir (Thocomeri), de religie ortodox (schismatic), infidel, dar Olah (Român)”. Istoricii români din secolul al XIX-lea și începutul secolului XX l-au considerat pe Basarab ca fiind român, în baza documentelor ungare, inclusiv cel antemenționat. Nicolae Iorga a luat însă în considerare și o altă teorie: „numele e cuman... "numai numele"?” însă nu a mers mai departe. Ulterior, alți istorici, între care Neagu Djuvara, s-au ocupat mai mult de această ipoteză
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la 18 iunie 1325 îl numește pe voievodul muntean "„Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare”" și relatează cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab. În 1327 papa Ioan al XXII-lea îl lăuda pe domnul muntean pentru susținerea catolicismului și zelul său de a extermina națiunile „necredincioase” (ortodoxe). După această dată, voievodul muntean a luat de la unguri Banatul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
luat de la unguri Banatul Severinului și cetatea cu același nume. Luând în calcul și înfrângerea acestuia, din urmă cu câteva luni de la Velbužd, Carol Robert socotea ca potrivit momentul de a-l ataca pe Basarab. Astfel, în septembrie 1330 regele ungar pornește campania bazându-se pe o armată puternică. Ocupă Severinul și înaintează prin Oltenia. Basarab I a cerut pacea regelui ungar oferind ca despăgubire 7.000 de mărci de argint (adică 1.447 kg de argint sau 1.680.000
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de la Velbužd, Carol Robert socotea ca potrivit momentul de a-l ataca pe Basarab. Astfel, în septembrie 1330 regele ungar pornește campania bazându-se pe o armată puternică. Ocupă Severinul și înaintează prin Oltenia. Basarab I a cerut pacea regelui ungar oferind ca despăgubire 7.000 de mărci de argint (adică 1.447 kg de argint sau 1.680.000 de dinari), Banatul de Severin, un tribut anual și un fiu al voievodului la curtea ungară drept garanție: "„numai vă întoarceți
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
I a cerut pacea regelui ungar oferind ca despăgubire 7.000 de mărci de argint (adică 1.447 kg de argint sau 1.680.000 de dinari), Banatul de Severin, un tribut anual și un fiu al voievodului la curtea ungară drept garanție: "„numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele”". Armata ungară a fost prinsă de oamenii lui Basarab I într-o vale îngustă și prăpăstioasă, suferind
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de dinari), Banatul de Severin, un tribut anual și un fiu al voievodului la curtea ungară drept garanție: "„numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele”". Armata ungară a fost prinsă de oamenii lui Basarab I într-o vale îngustă și prăpăstioasă, suferind ca urmare o înfrângere umilitoare. Locul bătăliei nu a fost stabilit până astăzi cu certitudine, istoricii plasându-l în diverse puncte din zona submontană precum
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
l-a asociat la domnie pe fiul său Nicolae Alexandru. Acesta din urmă a plecat la curtea regelui Ludovic I al Ungariei pentru a mijloci reluarea relațiilor dintre Ungaria și Țara Românească. În anii următori, Basarab a participat alături de regele ungar la campania militară împotriva tătarilor. Cu acest prilej, a adus sub stăpânirea sa teritoriul aflat la nordul gurilor Dunării, cunoscut mai târziu sub numele de Basarabia (Bugeac). În partea de nord a Mării Negre, tătarii s-au amestecat cu cumanii de la
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
kîpceak") și au adoptat "limba cumană". Istoricul Neagu Djuvara presupune că, deși Basarab poate că nu stăpânea această limbă, o posibilă origine cumană a sa putea crea afinități. Istoricul Gheorghe Brătianu opinează că Basarab, profitând de anarhia din conducerea regatul Ungar, s-a așezat sub protecția Hoardei de Aur, de la care va primi sprijin militar. În 1330, potrivit aceluiași istoric, românii și tătarii s-au aflat alături în două bătălii: cea de la Velbužd și cea „de la Posada” (în ultimul caz faptul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
protecția Hoardei de Aur, de la care va primi sprijin militar. În 1330, potrivit aceluiași istoric, românii și tătarii s-au aflat alături în două bătălii: cea de la Velbužd și cea „de la Posada” (în ultimul caz faptul fiind consemnat în cronicile ungare). Ideea unei colaborări între cele două popoare în această perioadă a mai fost sprijinită și de alți istorici, între care Nicolae Iorga și P. P. Panaitescu. Acesta din urmă a remarcat faptul că în cursul unei bătălii dintre bizantini și
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
special arcul și pavăza tătărească”", concluzionează istoricul. Ideea cooperării efective dintre Basarab și tătari a fost considerată de unii istorici ca rămânând la stadiul de ipoteză. Dar, după ce pe tronul Ungariei urcă Ludovic cel Mare, va lua naștere o ofensivă ungară împotriva tătarilor. Basarab, fiind sub suzeranitate ungară, a fost determinat de împrejurări să-și reorienteze pentru o vreme politica externă. În urma campaniei din jurul anilor 1343-1345 a cucerit de la tătari teritoriul aflat în nordul Deltei Dunării, de la Prut până către Nistru
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Ideea cooperării efective dintre Basarab și tătari a fost considerată de unii istorici ca rămânând la stadiul de ipoteză. Dar, după ce pe tronul Ungariei urcă Ludovic cel Mare, va lua naștere o ofensivă ungară împotriva tătarilor. Basarab, fiind sub suzeranitate ungară, a fost determinat de împrejurări să-și reorienteze pentru o vreme politica externă. În urma campaniei din jurul anilor 1343-1345 a cucerit de la tătari teritoriul aflat în nordul Deltei Dunării, de la Prut până către Nistru. Această regiune, intrată în stăpânirea lui Basarab
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Alexandru spune că "„le sunt trupurile lor îngropate în această sfântă mănăstire”". Lui Basarab îi va urma la domnie fiul și asociatul său, Nicolae Alexandru (1352 - 1364). Țara lui Basarab se mărginea la nord cu Transilvania, la vest cu Regatul Ungar, prin Banatul de Severin, la sud cu Bulgaria, la est cu Dobrogea lui Balică și mai târziu a lui Dobrotici, iar spre nord-est cu tătarii și moldovenii brodnici. Banatul de Severin s-a aflat până în 1330 în stăpânirea lui Basarab
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
fost stabilită cu exactitate de istorici. Unii au considerat că privilegiul dat în 1358 de regele Ludovic I brașovenilor, prin care le permitea să ajungă la Brăila nestingheriți prin zona cuprinsă între râurile Prahova, Ialomița și Buzău, este expresia stăpânirii ungare "de facto" a acestui teritoriu, prin urmare au stabilit granița răsăriteană pe Prahova și Ialomița. P. P. Panaitescu respinge această ipoteză și arată că privilegiul acela era doar un drept teoretic al suzeranului, care trebuia însă întărit și de domnitorul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
că privilegiul acela era doar un drept teoretic al suzeranului, care trebuia însă întărit și de domnitorul muntean. Ideea este susținută și de Constantin C. Giurescu, el considerând că brașovenii au cerut de fapt doar o garanție suplimentară din partea suzeranului ungar. Totuși, el consideră însă că abia în urma campaniei împotriva tătarilor din anii 1343 - 1345, Basarab intră în stăpânirea șesului Brăilei și al Ialomiței, precum și a teritoriului de la nordul gurilor Dunării, care-i va prelua numele. În 1321 geograful arab Abulfeda
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
special din comerțul cu străinii, căci local tranzacțiile - chiar și cele de anvergură - se făceau prin troc (schimb în natură).. Aceste monezi (florini, dinari, perperi) ajungeau mai mult în visteria domnească, iar o vreme fuseseră necesari plății tributului către suzeranul ungar. Negustorii ardeleni aveau la dispoziție trei drumuri comerciale: Brașov - Bran - Rucăr - Câmpulung (unde plăteau tricesima) - Giurgiu, Brașov - Pasul Buzău - Brăila și Sibiu - Turnu Roșu - Calafat. Aceștia vor fi avut și ei privilegiile lor, ca mai târziu, căci actul lui Vladislav
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
să pară provocatoare. Planul de campanie pentru anul 1916, „"Ipoteza Z"” definea obiectivul politic major al războiului ca fiind „"realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului, prin eliberarea teritoriilor locuite de români, care se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro‑ungară"”. În conformitate cu prevederile aceluiași plan, în momentul declarării mobilizării se înființau patru armate: Armata 1, Armata 2, Armata 3 și Armata de Nord, prin transformarea corpurilor de armată existente. Un element care a impietat puternic punerea în execuție a acestui plan
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
militare și a sporit cursa înarmării nucleare. Secretarul de stat John Foster Dulles a urmat o politică de subminare a influențelor sovietice în blocul estic, numită "replică masivă". În 1954, SUA intervin în Guatemala. Criza Suezului din 1956 și Revoluția ungară din 1956 sporesc tensiunea dintre Est și Vest, fără să provoace totuși un conflict deschis. În 1959, SUA includ Alaska și Hawaii ca al 49-lea, respectiv al 50-lea state ale țării. În același an, în curtea Americii se
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]