15,959 matches
-
de a clarifica unele aspecte legate de frecvența unui anumit tip de acord. ABREVIERI ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de frecvența unui anumit tip de acord. ABREVIERI ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil ?? - exemplul este foarte puțin acceptabil % - exemplul este acceptat doar de o parte dintre vorbitori # - exemplul nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil ?? - exemplul este foarte puțin acceptabil % - exemplul este acceptat doar de o parte dintre vorbitori # - exemplul nu este interpretabil (nu are sens), dar este corect
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil ?? - exemplul este foarte puțin acceptabil % - exemplul este acceptat doar de o parte dintre vorbitori # - exemplul nu este interpretabil (nu are sens), dar este corect gramatical: #o haită
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aceștia. În limba română, acordul sau fenomene similare cu acordul se întâlnesc în următoarele situații (vezi DSL, s.v.): a) în grupul nominal, termenii cu flexiune dependenți de substantivul-centru se acordă cu acesta; b) în grupul flexionar (grupul verbal al unui verb la o formă flexionară finită), se face acordul în număr și persoană între subiect și verbul-predicat și în număr și gen între subiect și adjectivul nume predicativ sau predicativ suplimentar (predicat secundar); c) în grupul verbal, cliticele de dublare a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbul-predicat și în număr și gen între subiect și adjectivul nume predicativ sau predicativ suplimentar (predicat secundar); c) în grupul verbal, cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în grupul verbal, cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată și concordanța formală dintre pronumele anaforice și antecedentul nominal. Aceasta nu este general acceptată ca un tip de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată și concordanța formală dintre pronumele anaforice și antecedentul nominal. Aceasta nu este general acceptată ca un tip de acord; ea ar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este general acceptată ca un tip de acord; ea ar putea fi o reflectare a altor fenomene sintactice, legate de coreferențialitate, care implică o covariație formală. În alte limbi, se întâlnesc și alte tipuri de acord. În unele dialecte vest-germanice, verbul se acordă cu complementizatorul (conectorul care introduce o propoziție subordonată cu rolul de complement) - vezi Zwart (2006): (1) dat-ə sə spel-ə că-pl. 3pl. joacă-pl. "... că ei se joacă" (2) dat-(*ə) sə speel-t că-(pl.) 3sg.fem. joacă-3sg. "... că ea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o propoziție subordonată cu rolul de complement) - vezi Zwart (2006): (1) dat-ə sə spel-ə că-pl. 3pl. joacă-pl. "... că ei se joacă" (2) dat-(*ə) sə speel-t că-(pl.) 3sg.fem. joacă-3sg. "... că ea se joacă" (Zwart, 2006, (34)). În islandeză, verbul care înseamnă "a plăcea" se acordă cu complementul, aflat în cazul nominativ, și nu cu subiectul având rolul Experimentator, care are cazul dativ. Este o construcție asemănătoare cu rom. Lui Ion îi plac romanele polițiste, cu deosebirea că în islandeză
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
complement: (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón-D plac-pl. aceste șosete-N " Lui Ion îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006: 5) Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional. Iată două exemple din ostiaca de nord, reproduse din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional. Iată două exemple din ostiaca de nord, reproduse din Nikolaeva (1999): (4) a. Ma tăm kălaη wel-s-Ø-em. Eu acest ren ucide-trecut-sg.-1sg.SB
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
SB1 "Eu am ucis acești reni." În unele limbi există așa-numitul acord la distanță (engl. long distance agreement), care depășește limitele domeniului canonic al acordului (GFlex, în cazul acordului predicatului cu complementele). Astfel, în limba tsez (din nord-estul Caucaziei), verbul se acordă cu un complement din propoziția subordonată (Polinsky, 2001): (5) eni-r [už-ă magalu b-ăc'-ru-λi] b-iy-xo mamă-D băiat-ERG pâine.III.ABS III-mânca-p.t.-nom. III-ști-prez.2 "Mama știe că băiatul a mâncat pâinea." (Polinsky, 2001, (11)). Ceea ce este comun
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trebuie să coincidă, să fie unificate. Acordul este astfel o variație sistematică (cf. Pollard și Sag, 1994). Vom adopta în această lucrare o definiție de tip derivațional, care are vedere faptul că acordul este unidirecțional, fiind transmis de la nominal la verb și la adjectiv. Astfel, acordul poate fi definit ca o covariație sistematică unidirecțională a doi termeni între care există o relație sintactică. 2. Cadrul teoretic Pentru analiza acordului din limba română vom adopta cadrul teoretic minimalist (Chomsky, 1993, 1995, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
împlinire a trăsăturilor: o trăsătură trebuie să fie împlinită prin diverse operații sintactice. În plus, există și trăsături care nu trebuie împlinite, dar care intră în descrierea posibilităților combinatorii ale altor trăsături. Este vorba de trăsăturile categoriale (A - adjectiv, V - verb, N - nominal) și cele interpretabile, referențiale (persoana, numărul unui nominal). Procedura computațională operează cu elementele selectate din lexicon, utilizând câteva operațiuni: Selecția (engl. Select), Fuziunea (engl. Merge), Mutarea (engl. Move) sau Atragerea (engl. Attract) și Acordul (eng. Agree). Selecția presupune
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este o trăsătură neinterpretabilă, iar genul și numărul pot fi interpretabile sau neinterpretabile, în funcție de categoria lexicală cu care se combină: în propoziția Ei au intrat, trăsătura număr +plural este interpretabilă la nominal, pentru că desemnează mai mulți indivizi, dar neinterpretabilă la verb, pentru că desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Trăsăturile neinterpretabile trebuie să fie verificate înainte de nivelul Formei logice, pentru ca structura să fie bine formată. Cât despre modalitatea de eliminare, aceasta se poate face prin operațiunea Acord: trăsăturile neinterpretabile ale elementului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoană, care sunt legate de identificarea referentului, sunt numite trăsături phi (engl. phi-features). Trăsăturile phi pot fi marcate sau nemarcate, specificate sau nespecificate. De pildă, în engleză genul și numărul nu sunt specificate la adjectiv, persoana nu este specificată la verb la marea majoritate a formelor, numărul nu este specificat la verb decât la anumite forme ș.a.m.d.: (9) a. The girl is beautiful. b. The boys are beautiful. c. I / you / we / they sing. Trebuie făcută distincția între nemarcat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
engl. phi-features). Trăsăturile phi pot fi marcate sau nemarcate, specificate sau nespecificate. De pildă, în engleză genul și numărul nu sunt specificate la adjectiv, persoana nu este specificată la verb la marea majoritate a formelor, numărul nu este specificat la verb decât la anumite forme ș.a.m.d.: (9) a. The girl is beautiful. b. The boys are beautiful. c. I / you / we / they sing. Trebuie făcută distincția între nemarcat și nespecificat. În analiza pe care am adoptat-o pentru neutrul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în grupul nominal). Prin urmare, substantivele neutre au niște mărci ale trăsăturilor phi, nu sunt ca adjectivele din engleză, lipsite de mărci. Nemarcarea înseamnă doar absența mărcii morfologice, nu absența trăsăturii. Pentru absența trăsăturii se folosește termenul de nespecific. La verb, defectivitatea de persoană și număr se traduce prin utilizarea aceleiași forme ca la persoana a III-a singular. Dacă subiectul nu are trăsături phi, verbul are o formă nemarcată persoană și număr (omonimă cu persoana a III-a singular), iar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
absența mărcii morfologice, nu absența trăsăturii. Pentru absența trăsăturii se folosește termenul de nespecific. La verb, defectivitatea de persoană și număr se traduce prin utilizarea aceleiași forme ca la persoana a III-a singular. Dacă subiectul nu are trăsături phi, verbul are o formă nemarcată persoană și număr (omonimă cu persoana a III-a singular), iar adjectivul predicativ are o formă nemarcată de gen și număr (omonimă cu cea de masculin, singular). În astfel de contexte, adjectivul este de obicei înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordat. Astfel, în băieți buni, valorile de gen [masculin] și număr [plural] se copiază de la substantiv la adjectiv. În Băieții au venit, valorile de număr [plural] și persoană [a III-a, deci non-locutor și non-interlocutor] se copiază de la substantiv la verb. Această analiză a acordului pune mai multe probleme: (i) Există numeroase substantive cu neconcordanță între trăsăturile formale și cele semantice, al căror acord nu reflectă strict trăsăturile formale. (ii) Controlorul acordului poate fi absent (nelexicalizat) sau subspecificat, ceea ce ridică întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două sau mai multe tipuri de acord sunt nespecificați pentru trăsătura respectivă. Astfel, pronumele tu este nespecificat pentru gen, iar genul referentului acestui pronume este precizat sau specificat de acord. Această asumpție ne conduce către o analiză a țintei acordului (verbul, adjectivul etc.) ca având trăsături interpretabile. S-ar putea explica astfel o serie de situații în care acordul se face semantic, precum cele de la (11), (12) și (13): (12) a. "Ciocoii vechi și noi" a fost citit de toți elevii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]