75,079 matches
-
egiptenilor, pentru a evita să lupte împotriva conaționalilor lor. ofițerii francezi s-au mutat pe o navă austriacă ancorată în port, care se declarase neutră în conflict, dar care asigura în fapt suport logistic otomanilor. Letellier nu a participat la luptă deoarece în acele momente era bolnav. Lipsa ofițerilor francezi de la bordul vaselor egiptene i-a privat pe otomani de sprijinul unor ofițeri experimentați. Cele mai periculoase arme ale otomanilor împotriva aliaților erau vasele incendiare. Acestea, numite și „vasele de linie
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
vasele mai mici să poată să tragă prin spațiile libere din linia întâi, fiind în același timp protejate împotriva atacului aliat de vasele mari. La capetele „potcoavei” staționau corvetele și vasele incendiare. Vasele incendiare puteau fi remorcate în pozițiile de luptă de vasele mici, acoperite de corvetele mici și de bateriile de coastă. Planul aliat era să ancoreze în apele libere din mijlocul „potcoavei”. Escadra lui Codrington trebuia să ia poziție cu fața către centrul liniei otomane. Escadrele fraceză și rusă
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
de riscant demonstrează încrederea uriașă a comandanților aliați în superioritatea tactică a vaselor proprii. Pe 20 octombrie 1827 la ora 13:30, Codrington a semnalizat de pe vasul amiral „Pregătiți-vă pentru acțiune”, iar echipajele aliate și-au luat pozițiile de luptă lângă tunuri. Tunurile de la babord aveau gurile de tragere acoperite pe jumătate, iar comandanții aveau oridine stricte să deschidă focul doar dacă erau atacați. La ora 14, vasele aliate au început să intre în golf prin intrarea sudică, înaintând pe
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
intențiile sale pașnice. La ora 14:15, cele trei nave de linie britanice au aruncat ancora în pozițiile stabilite. În timp ce vasele aliate se mutau pe poziții, gorniștii otomani sunau alarma, iar echipajele s-au grăbit să își ocupe pozițiile de luptă pentru contracararea intruziunii străine în baza navală. În acest moment au izbucnit luptele la intrarea în golf. Codrington a pretins că ostilitățile au fost deschise de otomani. Luptele au debutat după cum urmează, în conformitate cu sursele aliate: Căpitanul Thomas Fellowes la bordul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
au aruncat ancora în pozițiile stabilite. În timp ce vasele aliate se mutau pe poziții, gorniștii otomani sunau alarma, iar echipajele s-au grăbit să își ocupe pozițiile de luptă pentru contracararea intruziunii străine în baza navală. În acest moment au izbucnit luptele la intrarea în golf. Codrington a pretins că ostilitățile au fost deschise de otomani. Luptele au debutat după cum urmează, în conformitate cu sursele aliate: Căpitanul Thomas Fellowes la bordul fregatei "Dartmouth" și sprijinit de șase vase mai mici (2 bricuri și 4
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
sunau alarma, iar echipajele s-au grăbit să își ocupe pozițiile de luptă pentru contracararea intruziunii străine în baza navală. În acest moment au izbucnit luptele la intrarea în golf. Codrington a pretins că ostilitățile au fost deschise de otomani. Luptele au debutat după cum urmează, în conformitate cu sursele aliate: Căpitanul Thomas Fellowes la bordul fregatei "Dartmouth" și sprijinit de șase vase mai mici (2 bricuri și 4 goelete) a luat poziție la intrarea în golf, având ordinul să țină sub observație corvetele
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
intra în golf, fiind ultima corabie în linia franco-britanică, a deschis la rândul lui foc de muschete în sprijinul celor de pe "Dartmouth", iar o corvetă otomană a deschis focul de artilerie asupra vasului "Sirène". Aceste evenimente au degenerat într-o luptă generală în golf. Bătălia a început astfel mai înainte ca aliații să-și fi plasat pe pozițiile stabilite toate vasele. De fapt, acest lucru s-a dovedit un mare avantaj tactic, pentru că unele dintre vasele aliate nu erau încă ancorate
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
avantaj tactic, pentru că unele dintre vasele aliate nu erau încă ancorate și puteau manevra în funcție de nevoi. Până la urmă, cele mai multe vase au luptat fiind ancorate, ceea ce le oferea o capacitate redusă de manevră, echipajele putând cel mult să schimbe orientarea corăbiilor. Lupta care a urmat a fost mai mult una de uzură, în care a contat foarte mult superioritatea aliaților în numărul și calibrul tunurilor. Fazele luptelor por fi rezumate astfel: În jurul orei 16:00, toate cele trei nave de linie otomane
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
le oferea o capacitate redusă de manevră, echipajele putând cel mult să schimbe orientarea corăbiilor. Lupta care a urmat a fost mai mult una de uzură, în care a contat foarte mult superioritatea aliaților în numărul și calibrul tunurilor. Fazele luptelor por fi rezumate astfel: În jurul orei 16:00, toate cele trei nave de linie otomane și cele mai multe fregate din prima linie fuseseră scoase din luptă. Vasele otomane mai mici din liniile a doua și a treia au fost atacate după
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
uzură, în care a contat foarte mult superioritatea aliaților în numărul și calibrul tunurilor. Fazele luptelor por fi rezumate astfel: În jurul orei 16:00, toate cele trei nave de linie otomane și cele mai multe fregate din prima linie fuseseră scoase din luptă. Vasele otomane mai mici din liniile a doua și a treia au fost atacate după aceasta de navele de linie aliate, care în ciuda distrugerilor suferite, erau încă operaționale. De-a lungul luptelor, Codrington a încercate de două ori să ordone
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
cele mai multe fregate din prima linie fuseseră scoase din luptă. Vasele otomane mai mici din liniile a doua și a treia au fost atacate după aceasta de navele de linie aliate, care în ciuda distrugerilor suferite, erau încă operaționale. De-a lungul luptelor, Codrington a încercate de două ori să ordone încetarea focului, dar semnalele sale au fost ori invizibile în fumul dens, sau au fost ignorate. În următoarele două ore, practic întreaga flota otomană a fost distrusă, în ciuda bravurii echipajelor otomane, lăudată
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a 181 de soldați morți, 480 răniți (inclusiv fiul mai mic al lui Codrington, care servea ca aspirant pe "Asia"). Mai multe vase aliate au fost grav avariate. Vasele de linie ruse "Azov", "Gangut" și "Iezekiil" au fost scoase din luptă. Trei vase de linie britanice au fost trimise pentru reparații în Anglia. Codrington a trebuit să recunoască faptul că în ciuda manevrării foarte greoaie a vaselor în golf și a exploziei vaselor otomane a fost un miracol că niciun vas aliat
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
în Anglia. Codrington a trebuit să recunoască faptul că în ciuda manevrării foarte greoaie a vaselor în golf și a exploziei vaselor otomane a fost un miracol că niciun vas aliat nu a fost scufundat. În seara aceleiași zile, după încetarea luptelor din golf, vestea victoriei aliate s-a răspândit în întreg Peloponezul și mai departe, în restul Greciei. În sate au bătut clopotele bisericilor, iar locuitorii s-au adunat în piețele publice bucurându-se pentru că sultanul și vasalul lui, Ibrahim Pașa
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
să propună liderului egiptean să-și retragă forțele din Europa. Muhammad Ali trebuia să facă față unei dileme. Pe de-o parte, fiind un om de stat experimentat, el și-a dat seama că atâta vreme cât marile puteri sprijină independenția Greciei, lupta din Peloponez era piedută pentru otomani. Pe de altă parte, el ezita să-și trădeze suveranul, cel puțin după momentul în care califul proclamase războiul sfânt. Nu în ultimul rând, nu dorea să-și umilească fiul, obligându-l să se
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
disgrația în care se afla Codrington. La început, criticile împotriva lui Codrington au fost precaute, din cauza uriașei popularități ale acestuia. Amiralitatea și-a permis să-și vexeze amiralul prin lucruri mărunte, așa cum a fost refuzul plății către ecipajele participante la luptă a cotei-părți din captura de război, în ciuda cererilor repetate ale lui Codrington. Între timp, Wellington a așteptat momentul potrivit din punct de vedere politic pentru a-l îndepărta pe Codrington de la comanda din Mediterana. În iunie 1828, Amiralitatea a anunțat
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
din Pylos, „Piața celor Trei Amirali” (în greacă: Πλατεία Τριών Ναυάρχων), se află un obelisc. Pe trei dintre fețele sale sunt sculptate profilurile lui Codrington, Heyden și De Rigny. Pe insulele din golf sunt ridicate monumente soldațior aliați căzuți în luptă: pe Helonaki pentru britanici, Pylos pentru francezi și pe Sfaktiria pentru ruși. Monumentul ridicat în cinstea rușilor este cel mai impunător - o mică biserică din lemn în stil ortodox rus. Pe malurile insulei Sfaktiria se află de asemenea un monument
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
pentru britanici, Pylos pentru francezi și pe Sfaktiria pentru ruși. Monumentul ridicat în cinstea rușilor este cel mai impunător - o mică biserică din lemn în stil ortodox rus. Pe malurile insulei Sfaktiria se află de asemenea un monument al susținătorului luptei de eliberare a grecilor, contele Santorre di Santa Rosa, căzut în luptă pe această insulă într-o bătălie anterioară. Această bătălie este comemorată în fiecare an pe 20 octombrie în Piața celor Trei Amirali din Pylos. Guvernele britanic și francez
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
în cinstea rușilor este cel mai impunător - o mică biserică din lemn în stil ortodox rus. Pe malurile insulei Sfaktiria se află de asemenea un monument al susținătorului luptei de eliberare a grecilor, contele Santorre di Santa Rosa, căzut în luptă pe această insulă într-o bătălie anterioară. Această bătălie este comemorată în fiecare an pe 20 octombrie în Piața celor Trei Amirali din Pylos. Guvernele britanic și francez își trimit reprezentanții la sărbătoare, iar cel rus, în afara unui reprezentant, trimite
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Buddenbrook. Chiar și copiii familiilor rivalizează între ei. Când micul Hermann, fiul lui Hagenström, în drumul spre școală, îi cere lui Tony un sărut în schimbul pachetului lui cu mâncare, se creează un incident. Sora lui intervine, ajungându-se la o luptă între ele, fapt care a marcat camaraderia lor. În anul 1842, după o scurtă suferința, moare Antoinette Buddenbrook. După moartea ei, Johann devine tot mai apatic, sfârșind prin a se retrage din companie. Jean Buddenbrook este acum unicul proprietar al
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
au eclipsat complet restul operei literare, destul de polimorfa și de importanță totuși, a creatorului sau. Cu toate acestea, Conan Doyle a decis în 1893 să se debaraseze de această popularitate obținută prin înecarea personajului sau în Cascadele Reichenbach, într-o luptă cu profesorul Moriarty, eternul sau adversar. Ca atare, variază de la prezentarea serioasă a personajului în române că "The Seven-Per-Cent Solution" de Nicholas Meyer până la parodii că piesa radiofonica "The Tale of the Giant Rât of Sumatra" interpretată de artișrii de la
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
Conan Doyle i-a scris astfel un final demn de numele său, povestita în "Ultima problemă" (1893). Găsindu-și în sfârșit un dușman pe masura în persoana profesorului Moriarty, Holmes nu are alt mijloc de a-l învinge decât o luptă singură cu el, iar cei doi cad în cele din urmă în Cascadele Reichenbach, din apropiere de Meiringen (Elveția), învingându-și dușmanul prin jertfă vieții sale. Pentru Conan Doyle în acest stadiu, totul se terminase. El nu ținuse cont de
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
dar având în vedere părerea lui Holmes despre detectivii de la Scotland Yard, aceasta nu este o laudă. Într-una din povestiri, Watson menționează în mod expres modul dur și rece în care acționează Gregson. Rivalul său de la Scotland Yard în lupta cu criminalitatea este inspectorul G. Lestrade. Gregson apare pentru prima dată în "Un studiu în roșu" și este polul opus al unui alt personaj creat de Doyle, inspectorul Lestrade. Lestrade și Gregson sunt prezentați ca rivali, Doyle înălțând o barieră
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
vorbi. El refuză însă și apoi pleacă. La ora 22, Steven ia o pauză de la jocul de cărți și sună acasă. Emily iese din baie pentru a răspunde la telefon, dar este atacată în bucătărie de către un intrus mascat. În timpul luptei, ea reușește să-l omoare pe atacator, înjunghiindu-l în gât cu un termometru pentru carne. Steven revine și este șocat să-și găsească soția în viață și criminalul angajat mort. Înainte de a ajunge poliția, el ia cheia din buzunarul
O crimă perfectă () [Corola-website/Science/325583_a_326912]
-
alte persoane din oraș, inclusiv dr. Rieux, au persoane dragi în afara orașului și pe care nu li se permite să le vadă, se răzgândește. El se decide apoi să se alăture lui Tarrou și dr. Rieux pentru a ajuta la lupta împotriva epidemiei. La jumătatea lunii august, situația continuă să se înrăutățească. Oamenii încearcă să fugă din oraș, iar unii dintre ei sunt împușcați de santinele înarmate. Violența și jafurile izbucnesc pe o scară mică, iar autoritățile răspund declarând legea marțială
Ciuma (roman) () [Corola-website/Science/325581_a_326910]
-
dacă ar pleca. Spre sfârșitul lunii octombrie, noul ser anti-ciumă al lui Castel este testat pentru prima dată, dar nu poate salva viața micului băiat al lui Othon, care suferă foarte mult. Paneloux, care se alăturase grupului de voluntari în lupta împotriva ciumei, ține o a doua predică. El abordează problema suferinței unui copil nevinovat și spune că este o încercare a credinței creștine, făcând ca oamenii fie să nege totul, fie să creadă totul. El își îndeamnă enoriașii să nu
Ciuma (roman) () [Corola-website/Science/325581_a_326910]