75,079 matches
-
este un joc MMORPG, dezvoltat de Nexon. Acesta folosește sistemul de luptă fără țintă, ceea ce le permite jucătorilor să aibă control deplin asupra mișcărilor caracterelor acestora. "" cere utilizatorilor să își avanseze caracterele făcând echipe și traversând Temnițele înspăimântătoare. Dragon Nest este încorporat cu sistemul de joc fără țintă, pentru a crea o
Dragon Nest () [Corola-website/Science/325878_a_327207]
-
de a se distanța de Bizanț, aliat tradițional al longobarzilor, dar ezitant în susținerea lui Audoin împotriva gepizilor. Importanța noii alianțe consta în faptul că francii îi era fățiș ostil Imperiului Bizantin. Prima remarcare a lui Alboin pe câmpul de luptă a fost reprezentată de o ciocnire cu gepizii. În bătălia de la Asfeld, el l-a ucis în luptă pe Turismod (Thurismond), fiul regelui gepid Thurisind. Victoria asupra gepizilor a avut drept rezultat intervenția împăratului Iustinian pentru menținerea echilibrului dintre cele
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Importanța noii alianțe consta în faptul că francii îi era fățiș ostil Imperiului Bizantin. Prima remarcare a lui Alboin pe câmpul de luptă a fost reprezentată de o ciocnire cu gepizii. În bătălia de la Asfeld, el l-a ucis în luptă pe Turismod (Thurismond), fiul regelui gepid Thurisind. Victoria asupra gepizilor a avut drept rezultat intervenția împăratului Iustinian pentru menținerea echilibrului dintre cele două puteri regionale rivale. După bătălie, conform tradiției consemnate de cronicarul Paul Diaconul, pentru a i se permite
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
a aceluiași an. Longobarzii au pătruns în Italia fără a întâmpina rezistență bizantină la frontieră (de la "milites limitanei", formațiuni grănicerești). Resursele militare bizantine aflate la dispoziție era mult reduse și de loialitate dubioasă, iar forturile de graniță fuseseră abandonate fără luptă. Săpăturile arheologice din regiune nu au detectat urme de confruntări violente, ceea ce confirmă narațiunea lui Paul Diaconul, care relatează despre preluarea provinciei Friuli "fără nicio piedică". Primul oraș important căzut în mâinile longobarzilor a fost "Forum Iulii" (Cividale del Friuli
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Șerbiei a unor fâșii de teritorii rămase sub stăpânire turcească încă de la înăbușirea răscoalei sârbe (1804-1813), printre acestea și ținutul învecinat Zaicerului. Alipirea acelor ținuturi a decurs în mod relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu un mumar considerabil de morți, precum și de prizonieri căzuți în mâinile turcilor. Printre participanți la aceste lupte, luați apoi robi de care turci, se găsea și Gheorghe Obedean
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu un mumar considerabil de morți, precum și de prizonieri căzuți în mâinile turcilor. Printre participanți la aceste lupte, luați apoi robi de care turci, se găsea și Gheorghe Obedean. Prins, el a fost dus la cetatea Vidinului și ținut un an de zile în temnița acesteia. După aceea este repartizat că rob la Husein turcul, drept răsplată pentru că
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
care turci, se găsea și Gheorghe Obedean. Prins, el a fost dus la cetatea Vidinului și ținut un an de zile în temnița acesteia. După aceea este repartizat că rob la Husein turcul, drept răsplată pentru că acela se remarcase în luptele de la Zaiecear. După vreo cinci ani de robire la Husein, Gheorghe Obedean-Stângă este trecut tot că rob în proprietatea chiar a pasei de Vidin. Dacă mai înainte a reușit să reziste eventualelor presiuni de a se turci, acum, când a
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Apa Rece, cetatea de la Albotina, Chiova, Vârf. În sfârșit, materialul cuprins în cele patru variante ale baladei se impune atenției printr’o bogată și prețioasă informație asupra caracterului haiduciei lui Standga. Ea are toate trăsăturile distincte ale unei forme de luptă populară împotriva râului, spre binele celor asupriți. Ceață se călăuzește după principii morale înalte, totdeauna urmate de către adevărații haiduci. Întruchiparea acestora este căpetenia cetei, Stânga. Astfel, decum pornește ceață la acțiune, Stânga îi cere să evite a calcă locurile cu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
peste Timoc în Șerbia, în toamna anului 1843. Ele solocitau de acuma ajutorul autorităților sârbești și românești la urmărirea și prinderea vestitului haiduc. Inițial, Stânga își pornise ceață spre Dunăre. Potera turcească i-a aținut însă calea și într’o luptă Stânga a fost rănit în picior. Ceață s'a îndreptat atunci spre satul Halova (românesc) de unde era Călin, iar de acolo “ieșind prin ținutul Servii peste Timoc, tot prin păduri au coborit la marginea Dunării. Însuși Stânga delara că “au
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
anul 1848. La Islaz, punctul de declanșare a acestei revoluții, răbufnește încă în 1845 o răscoală locală a țărânilor, determinată de starea grea a păturii de jos de pe marginea Dunării. Nu trebue ignorat nici faptul că haiducia că forma de luptă socială, pentru dreptate, în cazul lui Stânga pentru dreptate și credința, atrage tocmai în vremea această atenția și a intelectualității progresiste românești. Cea dintâi balada alcătuită de Vasile Alecsandri este consacrată haiducului Groza, pierit în 1834. Tocmai în 1840, Alecu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
și a revenit cu un larg tribut destinat lui Authari. În 590 Childebert al II-lea a invadat din nou Italia, în fruntea unei armate conduse de 20 de duci, printre care Auduald, Olo și Cedinus. Olo a căzut în luptă pe când încerca să cucerească Bilitio, însă Auduald, împreună cu șase alți duci, și-a stabilit tabăra în apropiere de Milano, în așteptarea armatei bizantine promise de împăratul Mauriciu, care însă nu va veni niciodată. La rîndul său, ducele franc Cedinus, împreună cu
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
din diferite regiuni ale Africii pentru a-i duce peste mării luând astfel naștere comerțul cu sclavi africani. Colonizarea europeană se transformă rapid în ceea ce vă devenii la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX Bătălia pentru Africa, urmată de lupte pentru independență și decolonizare după Al Doilea Război Mondial. Scrierea unei istorii a Africii este o mare provocare pentru cercetătorii din domeniu datorită lipsei surselor scrise în special în Africa subsahariană. Istoria orală, istoria lingvistică, arheologia și istoria genetică a
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
prinții rebeli ai provinciilor. Pentru a impune puterea bisericii, care legitimă domnia împăratului, a început persecuția evreilor și ereticilor. În secolul XV, s-au stabilit relații cu Europa, cu Papă de la Romă și cu Portugalia, care în secolul XVI sprijinea lupta împotriva musulmanilor. Împărații creștini din Etiopia se luptau cu răspândirea islamică în Africa. Erau deciși să mențină independența politică și culturală, fiind sprijiniți de portughezi. Atacat din 1527 de raidurile Imperiului Musulman Somalez al lui Adel, Negus Claudius a câștigat
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
templu au început să se aduca și jertfe de porci, animale care erau considerate impure de către religia evreilor. Se consideră că acest eveniment a aprins scânteia revoltei în rândurile iudeilor, care, sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hashmonaím) s-au ridicat la lupta care a dus la scuturarea jugului siro-elen, restabilirea cultului strămoșesc în Templul ce fusese pângărit și restaurarea regatului iudeu independent în Țara Israel. În primăvara anului 63 î.Hr. generalul Gnaeus Pompeius Magnus, comandantul roman al Asiei Mici, a profitat de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
după cum se vede, cu ocazia postului de Tisha B'Av) la o piatră numită Lapis pertusus (în ebraică Even nekubá) pe care o ungeau cu ulei, și în jurul căreia plângeau amar distrugerea Templului. În anul 361 împăratul Iulian Apostatul, în numele luptei sale contra creștinismului, a dat dispoziții pentru rezidirea Templului evreilor. Numai că încercarea a eșuat, deoarece în timpul lucrărilor a izbucnit un incendiu, iar împăratul însuși a murit la scurt timp după aceea. După opinia predominantă în rândul cercetătorilor, în vremea
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
a alarmat adesea opinia arabă că sioniștii au intenția de a pune stăpânire pe Muntele Templului. Predicile de vineri din moscheile de pa Muntele Templului au devenit principala arena de atâțare a spiritelor religioase, care au alimentat organizarea politică a luptei pentru combaterea dominației britanice și a creșterii ponderii evreilor în Palestina mandatară și au contribuit la cristalizarea identității naționale arabe palestiniene. Cu toate acestea, la vremea sa, muftiul Al Husseini nu a negat faptul că în antichitate Muntele Templului a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Israelului a decis să transfere autoritatea administrativă pe Muntele Templului Waqfului musulman, și să îndepărteze semnele suveranității israeliene de pe tot cuprinsul zonei, inclusiv seminarul rabinic creat la fața locului de către șef rabinatul militar. Rabinul Goren a încercat să conducă o luptă publică împotriva acestei hotărâri, dar a eșuat. Muntele Templului este considerat unul din locurile cele mai sensibile din punct de vedere politic și al securității de pe teritoriile controlate de Israel. Din această prizmă guvernul israelian a văzut nu odată în
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
dintre cele mai simbolice imagini din parteneriatul Miller-Scherman. Copii care mor într-un spital din Viena, viața țărânilor după război, Ungaria și, în final executarea de prim-ministrul László Bardossy au fost subiectele pe care Lee le-a abordat în timpul luptelor. După război, ea a continuat să lucreze pentru "Vogue" încă doi ani evenimente de modă și celebrități. Adaptarea la viață liniștită de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut ca Lee Miller să trăiască unul dintre cele mai
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
regiunea ocupată de către uniunea tribală a slavilor conduși de Samo. Înaintarea se realiza pe trei coloane: cea a alamanilor, cea a longobarzilor și cea a francilor din Austrasia. Primele două valuri invadatoare au înregistrat unele succcese, însă principala forță de luptă a francilor a suferit o gravă înfrângere într-o bătălie desfășurată vreme de trei zile în apropiere de Wogastisburg. Poziția bătăliei nu poate fi localizată cu certitudine, dat fiind că sursa, cronica atribuită lui Fredegar, nu oferă nicio precizare geografică
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
de-a lungul Dunării mijlocii etc. În fapt, nu există nicio evidență convingătoare pentru niciuna dintre propunerile de mai sus și există chiar posibilitatea ca sub numele de Wogastisburg să se ascundă doar un termen desemnând o temporară tabără de luptă, mai degrabă decât o așezare permanentă.
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
acestei activități au fost prezentate la XDRTB.org, document cu privire la consumul de droguri și rezistența la tuberculoză în întreaga lume. În 2008, Nachtwey a prezentat o serie de fotografii originale la "Le Laboratoire" în Paris, Franța. Prezentarea s-a numit „Lupta pentru viață” , document care s-a bazat pe boli precum TBC și SIDA și care a fost prezentat de doctorul Anne Goldfeld. Munca pentru acest proiect au început-o în Cambodia, în anul 2003 și a cuprins și fotografii din
James Nachtwey () [Corola-website/Science/325060_a_326389]
-
Hellcat și F4U Corsair al companiei Vought erau principalele avioane al U.S.Navy în a doua jumătate a celui de al Doilea Război Mondial. Hellcat a fost primul avion de vânătoare al U.S.Navy proiectat pe baza experienței acumulate din luptele cu japonezii A6M Zero. Tipul Hellcat în timpul celui de al Doilea Război Mondial a fost creditat cu distrugerea a 5.271 avioane inamice în serviciul U.S. Navy și U.S. Marine Corps (5,163 pe teatrul de război din Pacific și
F6F Hellcat () [Corola-website/Science/325066_a_326395]
-
dar a rămas în serviciu până la sfârșitul anului 1954 ca avion de vânătoare de noapte. Grumman lucra la avionul succesor al F4F Wildcat cu mult înaintea atacului japonez de la Pearl Harbor. Cu toate că F4F era un avion de vânătoare capabil, primele lupte aeriene cu japonezii au relevat că avionul de vânătoare japonez A6M Zero era mult mai manevrabil și avea ascensiune mai bună ca F4F. F4F avea câteva avantaje față de Zero. Wildcat-urile erau capabile să suporte mult mai multe distrugeri decât avionul
F6F Hellcat () [Corola-website/Science/325066_a_326395]
-
a fost semnat în 30 iunie 1941 și a fost proiectat să folosească motorul Wright R-2600 Cyclone de 1.700 CP (1.268 kW) care acționa o elice Curtiss Electric cu trei palete. Cu toate acestea, în baza experienței de luptă dintre avioanele F4F Wildcat și A6M Zero, Grumman a decis să mărească suplimentar performanțele avionului de vânătoare. Grumman a reproiectat și a întărit structura avionului F6F pentru a încorpora motorul Pratt & Whitney R-2800 Double Wasp de 2.000 CP (1
F6F Hellcat () [Corola-website/Science/325066_a_326395]
-
Hellcat a fost văzut în acțiune prima dată la 1 septembrie 1943 împotriva japonezilor, când un Hellcat de pe portavionul a doborât un hidroavion de tipul Kawanishi H8K "Emily". Imediat după aceea în 23 și 24 noiembrie Hellcat-urile au intrat în luptă cu avioane japoneze deasupra atolului Tarawa, doborând 30 de Mitsubishi Zero cu pierderea unui singur F6F Hellcat. La 11 noiembrie 1943 deasupra Rabaul, Hellcat-urile și and Corsair au intrat în luptă care a durat toată ziua cu avioane japoneze de
F6F Hellcat () [Corola-website/Science/325066_a_326395]