701,565 matches
-
s-au alăturat celor recalcitranți și au întărit acuzațiile împotriva lui Saint-Just și Robespierre. S-a dispus arestarea lui Robespierre, a fratelui său, Augustin, și a lui Saint-Just, alături de susținătorii lor, Philippe Le Bas și Georges Couthon. A urmat o perioadă de tulburări civile intense, în timpul căreia membrii Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale au fost nevoiți să caute refugiu în Convenție. Frații Robespierre, Saint-Just, Le Bas și Couthon s-au ascuns în Hôtel de Ville, încercând să provoace o insurecție
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
au ascuns în Hôtel de Ville, încercând să provoace o insurecție. În cele din urmă, bănuind că va fi arestat, Le Bas s-a sinucis. Saint-Just, Couthon, Maximilien și Augustin Robespierre au fost arestați și ghilotinați pe 28 iulie. În perioada care a urmat revoltelor, numită Reacția Thermidoriană, au fost abrogate multe dintre legile nepopulare ale regimului Terorii și s-au redus puterile Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale. Cele două comitete au încetat să mai existe prin prevederile existente în
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
om politic evreu și unul dintre liderii organizației socialiste evreiești Bund. Mama lui era Sofia Dubnova (1885—1986), fiica istoricului și scriitorului evreu Simon Dubnow. În anul 1918, familia Erlich a emigrat în Polonia. Victor a studiat literatura slavă în perioada 1932-1937 la Universitatea din Varșovia. În anul 1942, cu ajutorul lui Chiune Sugihara - viceconsulul Imperiului Japonez la Kaunas, care a salvat de la moarte mulți evrei - a reușit să călătorească, împreună cu soția sa, de la Vilnius în SUA. În 1943 a fost înrolat
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
salvat de la moarte mulți evrei - a reușit să călătorească, împreună cu soția sa, de la Vilnius în SUA. În 1943 a fost înrolat în Armata Americană, iar în anii 1944-1945 a luptat în Europa. Revenit în SUA, a studiat literatura rusă în perioada 1945-1948 la Universitatea Columbia. A obținut în 1951 titlul de doctor în filosofie. Începând din 1959 a fost profesor universitar. A lucrat în perioada 1961-1963 ca director adjunct al Institutului Rus și Extremo-oriental de la Washington University, iar în anii 1962-1975
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
iar în anii 1944-1945 a luptat în Europa. Revenit în SUA, a studiat literatura rusă în perioada 1945-1948 la Universitatea Columbia. A obținut în 1951 titlul de doctor în filosofie. Începând din 1959 a fost profesor universitar. A lucrat în perioada 1961-1963 ca director adjunct al Institutului Rus și Extremo-oriental de la Washington University, iar în anii 1962-1975 a fost profesor de literatura rusă la Universitatea Yale. În perioada 1973-1977 a fost vicepreședinte al Asociației Americane de Studii Slave. a publicat numeroase
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
doctor în filosofie. Începând din 1959 a fost profesor universitar. A lucrat în perioada 1961-1963 ca director adjunct al Institutului Rus și Extremo-oriental de la Washington University, iar în anii 1962-1975 a fost profesor de literatura rusă la Universitatea Yale. În perioada 1973-1977 a fost vicepreședinte al Asociației Americane de Studii Slave. a publicat numeroase articole și mai multe cărți dedicate literaturii ruse, teoriei literaturii, operei lui Nikolai Gogol sau prozei ruse a anilor 1920. Monografia sa de pionierat dedicată formaliștilor ruși
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
Hotel du Boulevard" sau Hotelul Bulevard, lângă consulatul Rusiei. Cu timpul al a intrat în domeniul editării de cărți, prin mijlocirea a două case de editură pe care le-a înființat, purtând denumirile „Librăria Alcalay” și „Librăria Universală Alcalay”. Pe perioada construirii „Grand Hotelului Bulevard” librăria Alcalay s-a mutat temporar în clădirea „Colos” de lângă Prefectura Poliției. Apoi a revenit la locul inițial la parterul hotelului. În două din vitrine erau expuse, ca atracție comercială, titluri importate din Franța incluzând cărți
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
publicat pentru prima oară de către Rudolf Mosse ca ziar publicitar pe 1 ianuarie 1872, dar s-a transformat apoi într-un ziar liberal. La 5 ianuarie 1919 redacția ziarului a fost ocupată pentru scurt timp de soldații unităților Freikorps în perioada Revoluției Germane. Prin 1920, "BT" ajunsese un cotidian cu un tiraj de aproximativ 245.000 de exemplare. Înainte de ascensiunea naziștilor la putere, la 30 ianuarie 1933, ziarul a fost deosebit de critic și ostil față de programul lor politic. Pe 3 martie
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
din cauza relațiilor externe excelente pe care le avea”. Poziția lui Scheffer a devenit ulterior de neconceput și el a demisionat pe 31 decembrie 1936. Ziarul a fost închis în cele din urmă de către autoritățile naziste pe 31 ianuarie 1939. În perioada de 27 de ani (1906-1933) cât Theodor Wolff a fost redactor-șef, "BT" a devenit cel mai influent ziar din Berlin. Wolff a atras elita jurnalismului german către "Berliner Tageblatt". Ernst Feder și Rudolf Olden conduceau departamentul de politică internă
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
contribuit cu 50 de articole la "Berliner Tageblatt" în timp ce el era, de asemenea, redactor-șef al revistei satirice "Ulk", care a apărut săptămânal între 1913 și 1933. Romanul său "Schloss Gripsholm" (inspirat de Castelul Gripsholm) a apărut în "BT" în perioada 20 martie - 26 aprilie 1931. Alfred Eisenstaedt a fost unul dintre fotografii ziarului. Erich Everth a transmis corespondențe de la Viena pentru "BT" în 1924. Ca succesor al lui Leopold Schmidt, Alfred Einstein a fost critic muzical din septembrie 1927 până în
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
fotografii ziarului. Erich Everth a transmis corespondențe de la Viena pentru "BT" în 1924. Ca succesor al lui Leopold Schmidt, Alfred Einstein a fost critic muzical din septembrie 1927 până în august 1933. Șeful Biroului Central European, cu sediul la Viena, în perioada 1927-1933 a fost Heinrich Eduard Jacob. În această perioadă, Jacob a avut aproximativ 1.000 de contribuții. Din cauza faptului că era un adversar al naziștilor austrieci, Jacob a fost închis la lagărul de concentrare Dachau, după Anschluss-ul din 1938. "BT
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
pentru "BT" în 1924. Ca succesor al lui Leopold Schmidt, Alfred Einstein a fost critic muzical din septembrie 1927 până în august 1933. Șeful Biroului Central European, cu sediul la Viena, în perioada 1927-1933 a fost Heinrich Eduard Jacob. În această perioadă, Jacob a avut aproximativ 1.000 de contribuții. Din cauza faptului că era un adversar al naziștilor austrieci, Jacob a fost închis la lagărul de concentrare Dachau, după Anschluss-ul din 1938. "BT" a publicat separat suplimente săptămânale, distribuite ca parte a
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
() a fost o revistă satirică săptămânală în limba germană fondată de Albert Langen în aprilie 1896 și publicată până în 1967, cu o pauză în perioada 1944-1954. Ea a devenit bilunară în 1964. Numele ei provenea de la protagonistul romanului "Der Abenteuerliche Teutsch" (1668) al lui Grimmelshausen. Sediul revistei a fost la München. Combinând conținutul politic îndrăzneț și agresiv cu un stil grafic luminos și surprinzător de
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
Schulz au rămas și au urmat linia nazistă, fiind recompensați de către naziști. Revista a continuat să fie publicată, urmând o pantă descendentă a tirajului, până când, în cele din urmă, și-a încetat apariția în 1944. Ea a fost republicată în perioada 1954-1967. Printre ceilalți artiști grafici asociați ai revistei sunt de menționat Bruno Paul, Josef Benedikt Engl, Rudolf Wilke, Ferdinand von Reznicek, Joseph Sattler și Jeanne Mammen.
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
Cimitirul militar român Soultzmatt este un cimitir construit în anul 1922 în localitatea Soultzmatt, Franța ce adăpostește osemintele a 687 prizonieri români din cei 2400 morți în perioada 1917-1919 în lagărul Soultzmatt și din regiune. Deportați în iarna 1916-1917, majoritatea au pierit în condiții atroce din cauza înfometării, frigului și bolilor, privați de orice legătură cu familiile din țară. După război osemintele au fost scoase din diverse gropi comune
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
militari români s-au confruntat cu un regim neomenesc datorită alimentației aproape inexistente, munca într-o carieră de marmură la care se adaugă și un comportament total neadecvat din partea paznicilor lagărului care foloseau în mod frecvent bătaia. Cronicile locale ale perioadei menționează că soldații romani mâncau resturi alimentare ce se geaseau în gunoiale menajere ale comunei. În noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1917 prizonierii români au fost pedepsiți de militarii germani ce făceau parte din pază lagărului care i-au
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
de gaz. Lilienthal, Otto 1848-1896 Inginer german care a proiectat și construit planoare. A fost unul dintre pionierii aviației. Lippershey, Hans c.1750-c. 1619 Olandez, fabricant de ochelari, a inventat telescopul. Lodge, Oliver 1851-1940 Fizician englez care, aproximativ în aceeași perioadă cu Marconi, a arătat că undele radio pot fi folosite pentru semnalizare. Lumiëre, Auguste 1862-1954 și Louis 1864-1948 Inventatorii francezi ai camerelor de filmat și fotografiilor color. Au deschis primul cinematograf public în care, în 1895, a rulat primul film
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
a devenit redactor al "Zeitung für Norddeutschland" (Ziarul pentru Germania de Nord) din Hanovra și apoi, în 1862, s-a mutat la Berlin, unde a editat mai târziu "Westermanns illustrirte deutsche Monatshefte" (Revista ilustrată lunară germană a lui Westermann) în perioada 1878-1884. Ca traducător, Spielhagen a tălmăcit în germană "Howadji" de George William Curtis, "Trăsături englezești" de Ralph Waldo Emerson, o selecție de poezii americane (1859; ed. a II-a, 1865), și "Lorenzo de' Medici" de William Roscoe. El a tradus
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
doua jumătate a secolului al XVII-lea, acest termen a desemnat frecvent gradul cel mai mic de ofițer. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea mai mulți "Leutnants" au servit în funcția de comandant de pluton. În acea perioadă au fost instituite gradele de "Premier-Lieutenant" și "Seconde-Lieutenant". Începând de la 1 ianuarie 1899, în Imperiul German, aceste grade au fost redenumite ca "Oberleutnant" și "Leutnant". Gradul „Leutnant” (OF1b) a fost utilizat în forțele armate germane începând din anul 1899. În
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
academia-absolvent absolvent de Licență. Cariera în Miliție este structurată într-un mod diferit. Educația modulară cuprinde așa-numitul an de voluntariat (în germană: "Einjährig-Freiwilliger" [EF]), precum și mai multe cursuri, seminarii și exerciții cu un test final de aptitudini. După o perioadă de cinci ani este posibilă promovarea la rangul de „Leutnant”. Până în 1918 "Leutnant" (în maghiară: Hadnagy) era cel mai mic grad de ofișer din Armata Austro-Ungară, echivalent cu cel de Assistenz-Arzt și Leutnant-Rechnungsführer. În misiunile ONU și în Parteneriatul pentru
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
a reprezentat ultima revoltă violentă care a avut legătură cu Revoluția Franceză din iulie 1830. Scriitorul francez Victor Hugo a descris rebeliunea în romanul său "Mizerabilii", care a inspirat un spectacol de teatru muzical și mai multe filme artistice. În perioada Revoluției din iulie 1830, nou-aleasa Cameră a Deputaților a instituit o monarhie constituțională și l-a înlocuit pe regele Carol al X-lea din dinastia de Bourbon cu prințul liberal Ludovic-Filip. Acest lucru i-a înfuriat pe republicani care au
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
să-l aducă pe tron pe cel pe care-l considerau adevăratul rege, contele Henri de Chambord, succesorul desemnat al lui Carol al X-lea. Franța se confrunta la momentul declanșării rebeliunii cu importante probleme economice, care se acutizaseră în perioada 1827-1832 — recolte sărace, penurie de alimente și creștere a costurilor de trai — producând nemulțumiri în rândul tuturor claselor sociale. În primăvara anului 1832 Parisul a trecut printr-o epidemie de holeră, care s-a încheiat cu moartea a 18.402
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
adăpostit între niște coloane de pe stradă, în care toate magazinele erau închise. Timp de un sfert de oră gloanțele au zburat deasupra sa în ambele sensuri. În romanul său "Mizerabilii", publicat treizeci de ani mai târziu, în 1862, Hugo descrie perioada anterioară rebeliunii și urmărește viețile și interacțiunile mai multor personaje pe o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și atinge apogeul cu luptele din cadrul Rebeliunii din iunie 1832. Militant republican
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
de un sfert de oră gloanțele au zburat deasupra sa în ambele sensuri. În romanul său "Mizerabilii", publicat treizeci de ani mai târziu, în 1862, Hugo descrie perioada anterioară rebeliunii și urmărește viețile și interacțiunile mai multor personaje pe o perioadă de douăzeci de ani. Acțiunea romanului începe în anul înfrângerii finale a lui Napoleon Bonaparte și atinge apogeul cu luptele din cadrul Rebeliunii din iunie 1832. Militant republican sincer, Hugo i-a favorizat, fără îndoială, pe revoluționari. Scenele plănuirii rebeliunii de către
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
din două "cellae" unul lipit de spatele celuilalt, dintre care unul este consacrat zeiței Venus, mama lui Eneas, iar celălalt zeiței Roma, asociind astfel mitul originilor cetății cu acela al puterii sale actuale. Monede datând din anii 134 până în 138, perioada spre care se poate situa dedicația templului, dau celor două divinități epitetele: Venus "Felix" și Roma "Aeterna". Roma este în general reprezentată ca o divinitate războinică, cu cască, adesea înarmată cu o lance. Este în picioare sau așezată. Această reprezentare
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]