701,565 matches
-
un termen. Această concepție se găsește la Florus, dar aplicată la masculin poporului roman ("populus Romanus"). Aceste patru vârste ("quattuor gradus") sunt copilăria ("infantia"), adolescența ("adulescentia"), tinerețea și maturitatea ("juventus et maturitas"), în sfârșit bătrânețea ("senectus") și corespund, în mare, perioadei regale, primei părți a din perioada republicană (cucerirea Italiei), celei de-a doua părți a perioadei republicane (cucerirea lumii) și perioadei imperiale. Lactanțiu a reluat aceeași concepție mergând până la "Seneca"; el o aplică Romei înseși, dar nu face același decupaj
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]
-
la Florus, dar aplicată la masculin poporului roman ("populus Romanus"). Aceste patru vârste ("quattuor gradus") sunt copilăria ("infantia"), adolescența ("adulescentia"), tinerețea și maturitatea ("juventus et maturitas"), în sfârșit bătrânețea ("senectus") și corespund, în mare, perioadei regale, primei părți a din perioada republicană (cucerirea Italiei), celei de-a doua părți a perioadei republicane (cucerirea lumii) și perioadei imperiale. Lactanțiu a reluat aceeași concepție mergând până la "Seneca"; el o aplică Romei înseși, dar nu face același decupaj cronologic ca și Florus. Această comparație
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]
-
Aceste patru vârste ("quattuor gradus") sunt copilăria ("infantia"), adolescența ("adulescentia"), tinerețea și maturitatea ("juventus et maturitas"), în sfârșit bătrânețea ("senectus") și corespund, în mare, perioadei regale, primei părți a din perioada republicană (cucerirea Italiei), celei de-a doua părți a perioadei republicane (cucerirea lumii) și perioadei imperiale. Lactanțiu a reluat aceeași concepție mergând până la "Seneca"; el o aplică Romei înseși, dar nu face același decupaj cronologic ca și Florus. Această comparație a dezvoltării unui corp social cu acela al unui individ
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]
-
sunt copilăria ("infantia"), adolescența ("adulescentia"), tinerețea și maturitatea ("juventus et maturitas"), în sfârșit bătrânețea ("senectus") și corespund, în mare, perioadei regale, primei părți a din perioada republicană (cucerirea Italiei), celei de-a doua părți a perioadei republicane (cucerirea lumii) și perioadei imperiale. Lactanțiu a reluat aceeași concepție mergând până la "Seneca"; el o aplică Romei înseși, dar nu face același decupaj cronologic ca și Florus. Această comparație a dezvoltării unui corp social cu acela al unui individ nu este originală: îl găsim
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]
-
mareice ale Pământului sau ale altor planete. Volumul total al acestui curent de materie este cel mai important din Sistemul Solar Intern. Roiul fiind întins în spațiu, Pământului îi trebuie mai multe săptămâni să-l traverseze, de unde o destul de lungă perioadă de activitate meteorică, comparată cu cele ale altor roiuri meteorice; în plus, Tauridele sunt formate din material mai masiv, mai degrabă mici pietricele decât grăuncioare de praf. În general, Tauridele apar într-un ritm de circa 5 pe oră, traversând
Tauride () [Corola-website/Science/337656_a_338985]
-
între anii 1948-1952 lector de limba ebraică la Institutul Teologic Universitar din București. Negoiță a fost membru al Asociației Orientaliștilor din România. A publicat în primele decenii de activitate o serie de lucrări despre Vechiul Testament. Negoiță a fost pentru o perioadă, unicul cunoscător al scrierii cuneiforme în România. În anii 1970-1990 a publicat în seria Bibliotheca Orientalis studii privitoare la culturi ale Orientului Antic - feniciană, asiro- babiloniană, hitită, conținând traduceri în limba română ale textelor semițiilor antici și ale hitiților, și
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
general, între 7,5g și 8,5g. "Miliaresion" a fost bătut pentru prima oară la începutul secolului al VI-lea, dar pare mai obișnuit de la mijlocul secolului al VII-lea până în secolul al IX-lea din era creștină. În timpul acestei perioade, micile tranzacții erau făcute cu piese de bronz. La începutul secolului al IX-lea, "tetarteron"-ul, cântărind trei sferturi dintr-un solidus, a fost bătut în paralel cu "solidus", cele două păstrând titlul standard, pentru a fi acceptată de piață
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]
-
fost cenzurat pentru a scrie cantece promovarea drepturilor femeilor și provocatoare apartheid, a fost interzis de la care apar la televiziune și radio, care deține concerte, și a fost refuzat chiar o adresă permanentă. A nu efectua oriunde pentru o lungă perioadă dar la sfârșitul anilor 1990 a început să cânte în alte țări Africane, în Europa, și în Statele Unite ale americii. în Timp ce ea a câștigat publicul printre oameni, Malouma a fost persecutat de autoritățile morale și guvernele autoritare, muzica ei fiind
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
în calitate de secretari. Deoarece termenul președinților de vârstă este foarte scurt (una sau două zile), numele lor nu sunt incluse în lista de mai jos. Președinții interimari incluși în listă au deținut temporar funcția, în diferite circumstanțe, pentru o mai lungă perioadă de timp.
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
publicat o introducere în literatura rusă în ediția din 1927 a "Slovanský Přehled". Scepticismul său este evident, de asemenea, în eseurile sale politice, unde a afirmat că ideile eserilor au fost înăbușite prin procesele spectacol din 1922. Cam prin acea perioadă, grupul eserilor din Praga a început să fie divizat în două tabere, fiecare acuzându-l pe celălalt de pactizare cu sovieticii. Un grup era condus de Viktor Cernov, iar celălalt (cuprinzând grupul de la "Volya Rossii") era condus de Suhomlin. Slonim
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
în alte publicații ale emigranților: "Sotsialist-Revolyutsioner", "Problemy" și "Novaya Gazeta" la Paris; "Russkiy Arkhiv" la Belgrad; și americana "Moskva". Slonim și-a concentrat atenția pe descrierile contrapropagandistice ale realismului socialist, care intrau în discursul politic și literar sovietic oficial în perioada conducerii lui Iosif Stalin. Cititorii textelor sale au realizat comentarii contrastante: Aucouturier consideră că studiul său din 1930 dedicat "Stalinismului în literatură" este „important”; cu toate acestea, potrivit sociologului rus Evgheni Dobrenko, contribuția lui Slonim „depășește limitele cercetării științifice”. Deși
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
realiștilor socialiști Alexandr Fadeev și Feodor Gladkov. Cu ajutorul lui Gide, antologia de literatură sovietică a lui Slonim și Reavey a fost tipărită de editura Gallimard în 1935 și a inclus, posibil, traduceri nesemnate realizate de Țvetaeva. Slonim publica prin acea perioadă cronici literare periodice, îndreptându-și atenția către operele lui William Faulkner, Peter Neagoe și D. H. Lawrence. Slonim i-a criticat ani de zile pe emigranții care cereau să se întoarcă în Uniunea Sovietică, denunțând activitatea lui Efron pentru Uniunea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
abordării lui Eugène-Melchior de Vogüé, s-a axat pe romanele și dezbaterile culturale din secolul al XIX-lea, fiind mai puțin interesată de literatura rusă mai veche. A urmat în 1953 un al doilea volum, "Modern Russian Literature", care acoperă perioada de la Anton Cehov până în anii 1950, și un studiu biografic, "Tri lyubi Dostoyevskogo" („Trei iubiri ale lui Dostoievski”). El s-a întors în Italia într-o călătorie de cercetare, fiind angajat la Institutul de Filologie Slavă al Universității Sapienza, și
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Dostoyevskogo" („Trei iubiri ale lui Dostoievski”). El s-a întors în Italia într-o călătorie de cercetare, fiind angajat la Institutul de Filologie Slavă al Universității Sapienza, și, în 1954, a editat colecția "Modern Italian Short Stories". În 1954, în perioada de vârf a McCarthismului, el a apărut în fața Comitetului Jenner, respingând zvonurile cu privire la activitățile comuniste de la Colegiul Sarah Lawrence. El a colaborat cu Harvey Breit la o antologie de povești de dragoste, care a apărut în 1955 sub titlul "This
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
publicat în 1972, ca parte a recenziei literaturii ruse din exil realizate de Nikolai Poltorațki. El a îngrijit publicarea volumului "Ultimele poeme" (1973) ale Sofiei Pregel. Slonim a murit în 1976, în stațiunea franceză Beaulieu-sur-Mer. Memoriile sale neterminate, care acoperă perioada până în octombrie 1917, au fost înmânate de către văduva sa, Tatiana, lui Aucouturier, care le-a publicat în "Cahiers du Monde Russe et Soviétique". Tatiana Slonim a continuat să trăiască la Geneva. În 1986, ea a donat copia icoanei din secolul
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Angriff"), chiar dacă mai târziu, cazul este predat investigatorilor de la "Kriminalpolizei" (Kripo). Ofițerii de poliție din cadrul "Schutzpolizei" sunt responsabili cu păstrarea ordinii publice, prevenirea infracționalității și controlul traficului. Schupo a apărut în 1872 în orașul Berlin prin sciziune din Kriminalpolizei. În perioada nazistă, după un decret al lui Hitler din iulie 1936 care „unifica organizarea polițienească din Reich”, "Schutzpolizei" a făcut parte din noul "Ordnungspolizei". Mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Schupo a fost responsabil pentru mai multe masacre
Schutzpolizei () [Corola-website/Science/337665_a_338994]
-
o viață simplă, mulțumindu-se cu puțin. Așa cum Gheorghe (Ghiță) muncea la atelierul pictorului Anton Chladek, așa și Nicolae (Nicu) a intrat ca ucenic la acest atelier de zugrăvit. Din precizările pe care Virgil Cioflec le-a făcut despre această perioadă de ucenicie, a rezultat că Nicolae a fost pe la mai mulți meșteri zugravi până să ajungă la Chladek, la Gheorghe Puiu din Olari, mai apoi la fratele acestuia Dragomir și mai apoi la Naie Pantelimonescu care era un pictor de
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
lui din anul 1856 în care a spus că "... este împovărat de îngrijirea de existență a unei mame văduve și [a unei] sore mai mică decât mine". Una dintre cele mai mari iubiri pe care le-a avut Grigorescu în perioada sa de tinerețe a fost soprana Carlotta Lerik, pe care a cunoscut-o pe timpul studiilor sale la Școala de la Barbizon. După analiza criticilor și istoricilor de artă, Carlotta a fost una dintre muzele sale, ea pozând plină de feminitate pentru
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
a Ruxandrei Grigorescu. El al fost cel de al șaselea copil din cei șapte pe care familia s-a străduit cu greu să-i întrețină. La momentul decesului tatălui, copiii aveau vârsta între patru și doisprezece ani, fiind născuți în perioada 1831 - 1839. Asupra fraților și a surorilor sale există puține informații care au rămas istoriei. Din datele lacunare, de altfel, se cunoaște până în prezent câte ceva doar despre trei dintre ei. Se știe despre Elena, una dintre surorile cele mai mari
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
a fost dărâmat. Filip Lenș s-a încuscrit cu Costache Văcărescu prin căsătoria unei fete de-a lui cu unul din urmașii Văcăreștilor. Ca urmare, Lenș a dat moșia din Pitaru ca zestre fiicei sale și din acest motiv, o perioadă de timp, locul s-a mai numit Văcăreștii-de-Răstoacă, după numele noului proprietar asociat cu numele râului principal ce trece pe aici. Formarea acestui toponim local diferă de cel al Văcăreștiilor de lângă Târgoviște, acolo unde a început arborele genealogic al celebrei
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
cu puțin timp înaintea plecării lui la Paris. Așa cum Ghiță muncea la atelierul pictorului Anton Chladek, așa și Nicolae (Nicu) a intrat ca ucenic la acest atelier de zugrăvit. Din precizările pe care Virgil Cioflec le-a făcut despre această perioadă de ucenicie, a rezultat că Nicolae a fost pe la mai mulți meșteri zugravi până să ajungă la Chladek, la Gheorghe Puiu din Olari, mai apoi la fratele acestuia Dragomir și mai apoi la Naie Pantelimonescu care era renumit pentru că "mânjia
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
mulțime de naturi moarte, peisaje sau imagini din peisajul rural al satului românesc, este plină de o serie de figuri feminine în care noblețea este caracteristica principală. Una dintre cele mai mari iubiri pe care le-a avut Grigorescu în perioada sa de tinerețe a fost soprana Carlotta Lerik, pe care a cunoscut-o pe timpul studiilor sale la Școala de la Barbizon. După analiza criticilor și istoricilor de artă, Carlotta a fost una dintre muzele sale, ea pozând plină de feminitate pentru
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
s-a căsătorit în ultima sa zi de viață (vezi capitolul Incertitudini și controverse,), și fiului său Gheorghe, care a rezultat din relația celor doi. Despre cei doi moștenitori au rămas foarte puține date, Grigorescu cunoscând-o pe Maria în perioada 1883-1885. Cu Maria, artistul a trăit circa optsprezece ani, timp în care ea l-a îngrijit "„... cu duioșie, cu devotament și o țărănească discreție"”. În anul 1907, Gheorghiță era deja flăcău și avea cu adevărat înclinații artistice. El a studiat
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
să depisteze vreo informație care să ateste anul plecării Mariei la București și nici cu ce s-a ocupat acolo sau în ce condiții l-a cunoscut pe artist. El doar a presupus că totul s-ar fi întâmplat în perioada 1883 - 1885, în preajma decesului mamei ei. Tot Nagy Lajos a considerat că din această perioadă s-ar naște misterul privitor la originea ei, pe care l-au ținut Maria, Grigorescu și toți prietenii lui, Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ion
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
ce s-a ocupat acolo sau în ce condiții l-a cunoscut pe artist. El doar a presupus că totul s-ar fi întâmplat în perioada 1883 - 1885, în preajma decesului mamei ei. Tot Nagy Lajos a considerat că din această perioadă s-ar naște misterul privitor la originea ei, pe care l-au ținut Maria, Grigorescu și toți prietenii lui, Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ion Luca Caragiale, doctorul Istrati, Nicolae Petrașcu, etc. Lajos a susținut că și în locul unde este
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]