701,565 matches
-
Alexandru Vlahuță s-a rezumat la o descriere poetică a sfârșitului. George Oprescu în cercetările pe care le-a făcut, a amintit de situația nesigură pe care "tovarășa" de viață a lui Nicolae o avea după o așa de lungă perioadă de conviețuire fără o finalitate în oficializarea situației familiale. Oprescu a menționat faptul că Grigorescu a vrut să legitimizeze relația și-l numește pe doctorul Istrati ca cel care a furnizat informația că această căsătorie s-ar fi realizat "aproape de
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
(nu trebuie confundată cu Bătălia din breșa de la Gembloux) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, parte a Bătăliei Belgiei. Luptele s-au dat în perioada 12-14 mai 1940 la Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată. Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și împiedicarea acțiunii acesteia din urmă
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
fi mutate pentru respingerea loviturii decisive din Ardeni. Germanii nu au reușit să neutralizeze complet Armata I franceză în luptele de la Hannut, deși i-au provocat pierderi semnificative. La Gembloux, francezii au reușit din nou să obțină victorii tactice în perioada 14-15 mai. La final, deși a suferit pierderi importante, Armata I Franceză a reușit să se retragă, reușind să întâzie la Lille înaintarea "Wehrmachtului". Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
desfășoare o bătălie de manevră sau, ca o ultimă alternativă, să reziste pe o linie defensivă imporovizată. El avea libertatea să aleagă oricare dintre cele trei alternative, cu condiția ca inamicul să fie ținut la distanță de Gembloux pentru o perioadă de timp suficient de lungă. Prioux a decis să lase toate opțiunile deschise și să acționeze funcție de evoluția situației de pe front. Planul german pentru acest sector de front prevedea un atac al forțelor aeropurtate și de șoc asupra fortului Eben-Emael
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
este o locomotivă diesel-electrică care a intrat în dotarea CFR în 1959. Într-o perioadă predominată de existența locomotivei cu abur, acest tip de locomotivă Diesel s-a impus, remarcându-se prin forță de tracțiune mare, greutate relativ redusă, randament ridicat. Succesul înregistrat a condus la integrarea acesteia în economia României, începând să fie fabricată
Locomotiva 060-DA () [Corola-website/Science/337673_a_339002]
-
Daimler”. Însă primele vehicule feroviare românești echipate cu motoare Diesel au fost automotoarele produse de "Malaxa" începând cu 1934. În anul 1938, firma "Sulzer AG-Winterthur" realizează pentru CFR, ca prototip de încercare, o locomotivă Diesel cu cuplaj electric, care în perioada interbelică a fost una dintre cele mai puternice locomotive de acest tip din lume. Era constituită din două unități cuplate, fiecare având o putere de 2.200 CP. Echipamentul electric și partea mecanică au fost livrate de către firmele: "Brown", "Boveri
Locomotiva 060-DA () [Corola-website/Science/337673_a_339002]
-
împreună cu restul armatelor baronului Vranghel în 1920. La întoarcerea din exil în 1922 a fost recrutat de departamentul extern al OGPU. Nu există nici o dovadă că el l-ar fi denunțat pe vreunul dintre colegii săi compozitori sau muzicieni în timpul perioadelor de represiune. A studiat muzica la Moscova cu Reinhold Glière și a urmat Școala de Muzică Gnessin. În anii 1920 a lucrat la Teatrul de Artă din Moscova cu Vladimir Nemirovici-Dancenko și cu Konstantin Stanislavski. A fost în vacanță în
Lev Knipper () [Corola-website/Science/337672_a_339001]
-
de către papă) nu aveau o capitală și călătoreau de la un castel (Kaiserpfalz sau castel imperial) la altul. Astfel, castelul de la Nürnberg a devenit o reședință imperială importantă, iar în secolele următoare toți regii și împărații germani au locuit pentru diferite perioade în castel, unii chiar în mai multe rânduri.> este format din trei părți: castelul imperial ("Kaiserburg"), fostul castel al burgravilor ("Burggrafenburg") și clădirile construite de către autoritățile orașului imperial pe latura de est ("Reichsstädtische Bauten"). Primele clădiri fortificate par să fi
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
format din trei părți: castelul imperial ("Kaiserburg"), fostul castel al burgravilor ("Burggrafenburg") și clădirile construite de către autoritățile orașului imperial pe latura de est ("Reichsstädtische Bauten"). Primele clădiri fortificate par să fi fost înălțate în jurul anului 1000. Pot fi distinse trei perioade de construcție a castelului: Castelul și-a pierdut din importanță după Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648). În secolul al XIX-lea, odată cu creșterea interesului general pentru perioada medievală, au fost aduse unele modificări. În perioada nazistă, cu ocazia activităților
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
par să fi fost înălțate în jurul anului 1000. Pot fi distinse trei perioade de construcție a castelului: Castelul și-a pierdut din importanță după Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648). În secolul al XIX-lea, odată cu creșterea interesului general pentru perioada medievală, au fost aduse unele modificări. În perioada nazistă, cu ocazia activităților de pregătire a congresului NSDAP de la Nürnberg din 1936, castelul a fost readus la starea sa inițială. Câțiva ani mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
Pot fi distinse trei perioade de construcție a castelului: Castelul și-a pierdut din importanță după Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648). În secolul al XIX-lea, odată cu creșterea interesului general pentru perioada medievală, au fost aduse unele modificări. În perioada nazistă, cu ocazia activităților de pregătire a congresului NSDAP de la Nürnberg din 1936, castelul a fost readus la starea sa inițială. Câțiva ani mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a raidurilor aeriene din 1944/1945, o
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
în mare măsură după cel de-al Doilea Război Mondial. "Poarta Interioară" ("Inneres Tor") conduce în "Curtea Interioară" ("Innerer Burghof"), înconjurată de "palat", de "Capela Imperială" și de "Kemenate". În curte mai pot fi văzute ruinele fundațiilor clădirilor construite în perioada salică. În mijloc se află "Teiul Cunigundei "plantat în 1984 pentru a înlocui copacii mai vechi menționați pentru prima dată în 1455 și numiți după Sfânta Cunigunda, consoarta împăratului Henric al II-lea (Sfântul Henric). "Palatul," clădirea principală a Castelului
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
în partea de nord a stâncii este una dintre cele mai vechi clădiri de pe stânca pe care se află castelul. El era odinioară donjonul Castelului Burgravilor. Partea sa inferioară din zidărie de piatră ar fi putut fi construită în aceeași perioadă cu Capela Imperială. În perioada goticului târziu a fost adăugat încă un etaj de zidărie. "Capela Walburga" pare să fi fost construită la scurt timp după aceea. Ea a fost inițial dedicată Sfântului Othmar, dar, după ce orașul a cumpărat ruinele
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
stâncii este una dintre cele mai vechi clădiri de pe stânca pe care se află castelul. El era odinioară donjonul Castelului Burgravilor. Partea sa inferioară din zidărie de piatră ar fi putut fi construită în aceeași perioadă cu Capela Imperială. În perioada goticului târziu a fost adăugat încă un etaj de zidărie. "Capela Walburga" pare să fi fost construită la scurt timp după aceea. Ea a fost inițial dedicată Sfântului Othmar, dar, după ce orașul a cumpărat ruinele Castelului Burgravilor, a fost reconstruită
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
Război Mondial, ea a fost reconstruită și deschisă pentru public în anul 1970. Turnul "Luginsland" a fost construit în 1377 lângă poarta principală a castelului burgravilor cu scopul de a permite orașului să monitorizeze activitățile desfășurate în interiorul castelului, într-o perioadă în care relațiile dintre oraș și burgravi se deterioraseră deja. "Poarta Vestner" era singura cale de ieșire din castel către nord, unde era la acel moment un teren deschis. "Grajdurile Imperiale" au fost construite ca grânar în perioada 1494-1495 de către
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
într-o perioadă în care relațiile dintre oraș și burgravi se deterioraseră deja. "Poarta Vestner" era singura cale de ieșire din castel către nord, unde era la acel moment un teren deschis. "Grajdurile Imperiale" au fost construite ca grânar în perioada 1494-1495 de către Hans Beheim cel Bătrân, cel mai important arhitect din Nürnberg de la acea vreme. Parterul a fost, de asemenea, folosit ca grajduri. Grav avariat în cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost renovat, iar acum adăpostește un
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
important arhitect din Nürnberg de la acea vreme. Parterul a fost, de asemenea, folosit ca grajduri. Grav avariat în cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost renovat, iar acum adăpostește un hostel pentru tineri. "Bastioanele" au fost construite în perioada 1538-1545 pentru a apăra castelul de posibilele atacuri ale artileriei ce ar fi periclitat partea de nord a castelului. Aproximativ în același timp, fortificațiile orașului Nürnberg au fost reînnoite și extinse. Săpăturile arheologice realizate în zona castelului au descoperit resturi
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
mai multe asedii, Lothar a reușit în octombrie 1130 să ocupe castelul. La moartea lui Lothar în 1137, ducele Conrad de Hohenstaufen a fost ales rege cu numele de Conrad al III-lea în anul următor și după o scurtă perioadă de timp a început să construiască un nou Castel Imperial care pare să fi fost finalizat în perioada domniei sale. Castelul era format dintr-un palat, Capela Imperială și Turnul Păgânilor. Cam aproximativ în același timp, Conrad a înființat Burgraviatul în
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
ducele Conrad de Hohenstaufen a fost ales rege cu numele de Conrad al III-lea în anul următor și după o scurtă perioadă de timp a început să construiască un nou Castel Imperial care pare să fi fost finalizat în perioada domniei sale. Castelul era format dintr-un palat, Capela Imperială și Turnul Păgânilor. Cam aproximativ în același timp, Conrad a înființat Burgraviatul în scopul de a asigura paza castelului în absența regelui. Astfel, primii burgravi din familia austriacă Raabs au construit
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
lui, precum și sub domnia succesorilor săi Adolf de Nassau și Albert I de Habsburg, au fost construite clădiri noi precum Turnul Cilindric și s-au efectuat lucrări la palat și la partea superioară a Turnului Capelei (Turnul Păgânilor). În aceeași perioadă, burgravii au lărgit castelul lor alăturat. Atât burgravii, cât și orașul și-au întărit poziția dominantă asupra teritoriilor înconjurătoare. Orașul Nürnberg a prosperat și a devenit unul dintre cele mai importante orașe din Germania. Prin Bula de Aur din 1356
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
de aproape șase luni. Nepotul și succesorul său, Carol Quintul, a mutat prima sa Dietă Imperială la Worms din cauza epidemiilor ce făceau ravagii în Nürnberg. El a vizitat Nürnbergul abia în 1541, în drum spre Dieta Imperială de la Regensburg. În perioada 1538-1545 au fost construite bastioane pe latura de nord a castelului pentru a-l proteja mai bine împotriva posibilelor atacuri de artilerie, iar castelul a fost integrat în fortificațiile reînnoite și îmbunătățite ale orașului. Împărații Habsburgi ce au urmat s-
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
campaniilor militare ale lui Napoleon ce au redefinit structura Europei Centrale, trupele franceze au ocupat Nürnbergul și, conform "Tratatului Confederației Rinului" ("Rheinbundakte"), au cedat acest oraș Bavariei, care a fost ridicată apoi la rangul de regat. În conformitate cu renașterea interesului în perioada romantică pentru arta și arhitectura medievală, regele Ludovic I al Bavariei i-a ordonat în 1833 arhitectului Carl Alexander Heideloff să execute o serie de lucrări de restaurare, dar nu a fost mulțumit cu refacerile în stil neogotic și a
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
schimbat. În timpul celui de-al Treilea Reich, Rudolf Esterer, directorul Administrației Bavareze a castelelor, grădinilor și lacurilor aflate în proprietatea statului, a dispus înlăturarea majorității adaosurilor anterioare și a readus castelul la ceea ce era considerată a fi "starea inițială". În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost deteriorat de raidurile aeriene din 1944-1945 și doar Capela Imperială și Turnul Cilindric au rămas în întregime intacte. După război, castelul a fost restaurat sub coordonarea lui Rudolf Esterer și Julius
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
purtat mai multe nume diferite, cum ar fi "Comitetul pentru Cinema din Petrograd" și "SevZapKino". În 1923 grădina "Aqarium" a fuzionat cu "SevZapKino" și cu mai multe studiouri mai mici pentru a forma compania de film sovietică din Sankt-Petersburg. În perioada 1924 - 1926 ea a fost numită temporar Fabrica de Film Goskino din Leningrad și și-a schimbat numele de mai multe ori în cursul anilor 1920 și 1930. La acea vreme erau activi în cadrul studioului numeroși cineaști, scriitori și actori
Lenfilm () [Corola-website/Science/337676_a_339005]
-
aici cu Tilda Swinton. Afgan Breakdown a fost turnat aici de Vladimir Bortko, cu Michele Placido, care a interpretat un colonel rus. Până la începutul anilor 1990 au lucrat aici o duzină de scenariști americani celebri, câștigători de Oscar. Până la sfârșitul perioadei sovietice, Lenfilm a produs aproximativ 1.500 de filme. Multe filme clasice au fost produse la Lenfilm, iar unele dintre acestea au primit premii internaționale la diverse festivaluri de film. După dizolvarea Uniunii Sovietice, Lenfilm a devenit o companie cvasi-privată
Lenfilm () [Corola-website/Science/337676_a_339005]