701,565 matches
-
sa a Regimentului 1 Grăniceri. Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 23 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Matei Castriș. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în perioada 25 august/7 septembrie 1916 - 8/21 decembrie 1916. La 8/21 decembrie 1916, Divizia 23 Infanterie se desființează. Grupul de acoperire "Olt-Lotru" s-a constituit în perioada premergătoare intrării în război, cu misiunea de a asigura apărarea frontierei de
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
Matei Castriș. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în perioada 25 august/7 septembrie 1916 - 8/21 decembrie 1916. La 8/21 decembrie 1916, Divizia 23 Infanterie se desființează. Grupul de acoperire "Olt-Lotru" s-a constituit în perioada premergătoare intrării în război, cu misiunea de a asigura apărarea frontierei de stat în regiunea trecătorii Oltului, în nordul județelor Vâlcea și Argeș, pe văile Argeșului, Oltului și Lotrului. La declararea războiului, acesta era comandat de generalul (rz.) Constantin Manolescu
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
septembrie/9 octombrie 1916, după Bătălia de la Sibiu (1916), marea unitate a fost reorganizată, având următoarea ordine de bătaie, până la desființare: Forța combativă a diviziei era de 19 batalioane de infanterie și 14 baterii de artilerie de diferite calibre. Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 23 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
Avraham Shlonsky și Lea Goldberg. A publicat cărți despre viața și opera lor, bazate pe cunoașterea personală și pe activitățile comune, combinând memoriile proprii cu cercetarea operelor literare ca spectator implicat. Aceste cărți contribuie în mod fundamental la înțelegerea unei perioade și a atmosferei literare de la începuturile existenței statului Israel. A obținut mai multe premii: premiul Fichman, premiul Talfir, premiul Bernstein, premiul Societății Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică din Israel (ACUM), premiul pentru literatură al primului ministru (1996) și premiul
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
într-un mod senzaționalist întâmplările petrecute în timpul domniei lui Mavrogheni. "Istoria..." nu urmărește o reconstituire istorică a epocii, ci evocă unele întâmplări ieșite din comun utile pentru a contura portretul unui domnitor bizar. Cronica este împărțită în două momente epice: perioada de până la Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) în care autorul prezintă cu ironie activitatea unui domnitor imprevizibil, plin de ciudățenii, și perioada războiului, în care atitudinea autorului față de Mavrogheni se schimbă, înfățișându-l de această dată ca un conducător energic și înțelept
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
unele întâmplări ieșite din comun utile pentru a contura portretul unui domnitor bizar. Cronica este împărțită în două momente epice: perioada de până la Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) în care autorul prezintă cu ironie activitatea unui domnitor imprevizibil, plin de ciudățenii, și perioada războiului, în care atitudinea autorului față de Mavrogheni se schimbă, înfățișându-l de această dată ca un conducător energic și înțelept, care-i împiedică pe turci să jefuiască Țara Românească. Cu toate că este o scriere subiectivă, cronica versificată a pitarului Hristache este
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
ajute țara, dar interesați în realitate doar de propria căpătuială. Analizând unele asemănări istorico-literare și lingvistice, istoricul literar Neculai Alexandru Ursu a susținut că pitarul Hristache ar putea fi pitarul H. Ioanide, care a colaborat cu versuri și proză, în perioada 1841-1844, în revista " Foaie pentru minte, inimă și literatură". În prezent o stradă din sectorul 1 al municipiului București, care intersectează Calea Dorobanților dinspre est, poartă denumirea Hristache Pitarul.
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
suburbie industrializată a acestuia, în care doar numele unor străzi și aspectul câtorva curți interioare mai amintesc de trecut. Un punct de cotitură în istoria districtului Hoboken a fost înființarea, în 1873, a șantierului naval Cockerill Yards. Pentru o lungă perioadă de timp, industria navală a înflorit în zonă. În anii 1980 însă, nemaiputând face față puternicei concurențe asiatice, această industrie a dispărut din Hoboken. Cockerill Yards a dat faliment în 1982, iar fostul șantier a devenit, începând cu 5 octombrie
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
pentru Jurnalism de Investigație (CRJI), și-a început cariera de fotoreporter în 1991, în redacția Curierului Național. Începând cu 1993, a organizat și condus departamentele foto ale celor mai importante publicații românești, precum Jurnalul Național, Evenimentul zilei și Cotidianul. În perioada 2007-2011, Mihai Vasile a fost editor șef al departamentului foto din cadrul agenției de presă Mediafax. A colaborat cu cele mai importante agenții de presă internaționale, precum Reuters, Associated Press și , fotografiile fiindu-i publicate în The Washington Post, The Telegraph
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
-i publicate în The Washington Post, The Telegraph, The Guardian, Daily Mail, Der Spiegel, Corriere della Sera, Vanity Fair Italia, Noticias 24 și Russian Press Photo. În 1996, Fundația Culturală Română i-a decernat premiul « Fotografia anului » la secțiunea "Politic". În perioada 2000-2014, a colaborat, în calitate de fotojurnalist freelancer, cu organizația pentru protecția animalelor "Vier Pfoten International". În noiembrie 2014, fotografia sa « Mirosul dulce al libertății » a obținut locul doi la categoria ONG, la prestigioasele premii "PR-Bild Award", din Germania. De-a lungul
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
pentru a promova fotografia de presă. A editat multiple albume foto, sub egida Evenimentului zilei și Mediafax, realizări inedite în România, care au încurajat și deschis o perspectivă nouă fotojurnaliștilor, conferind un suflu nou fotografiei de presă din România. În perioada 1986-1990, Mihai Vasile a realizat fotografii științifice în cadrul Institutului român de cercetare metalurgică. Mihai Vasile a urmat cursurile Liceului de Cinematografie și ale Universității Politehnice din București. Mihai Vasile a decedat în decembrie 2014, în urma unui atac cerebral suferit într-
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
Jurnalism a Universității de Stat din Chișinău, iar în 1982 s-a transferat la Universitatea de Stat din Moscova „M.V. Lomonosov”, pe care a absolvit-o în anul 1985. După absolvirea Universității și până în prezent activează în domeniul jurnalistic. În perioada sovietică a activat în cadrul agențiilor de presă ATEM/TASS, APN/RIA, iar după prăbușirea URSS a devenit fondator și vicedirector al agenției de presă „Infotag”, fondator și redactor-șef al ziarului „Republica”, „Modavschie vedomosti”, „Panorama”. De două ori a candidat
Dumitru Ciubașenco () [Corola-website/Science/337108_a_338437]
-
de apartament) este autogenă (femela este capabilă să depună prima pontă fără a se hrăni cu sânge, dar când are posibilitatea să o facă, ea manifestă o puternică antropofilie), stenogamă (se poate împerechea în spații restrânse), homodinamă (rămâne activă în perioada de iarnă) și antropofilă (trăiește pe lângă așezările omenești, hrănindu-se cu sângele oamenilor), larvele populează acumulări de apă care se formează în interioare ca subsolurilor inundate ale multor blocuri din orașe, pivnițele inundate, canale de scurgere, apa fiind aici bogată
Țânțarul comun () [Corola-website/Science/337111_a_338440]
-
întoarcerea lor de la Moscva" (Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire biruință" (Buda, 1815). Opera sa principală, "Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815", a fost scrisă la Craiova în anii 1814-1815 și încheie ciclul cronicilor muntene, povestind întâmplări din ultima perioadă fanariotă și amintind domnitorii Nicolae Caragea, Mihai Suțu și Nicolae Mavrogheni. Cronica are un farmec special, stilul literar al lui Dionisie prevestind stilul savuros de exprimare al lui Ion Ghica și nararea în stil teatral a lui I.L. Caragiale. Cronicarul
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
adresează mai degrabă unui public tânăr. HAU s-a remarcat încă de la început printr-o orientare pronunțat politică și avangardistă. Lilienthal a spus că "teatrul s-a schimbat în mod sistematic într-un festival de film documentar". Tema centrală a perioadei de conducere a lui Lilienthal a fost migrația și a devenit clar faptul că HAU a "transformat conceptul de globalizare, adesea criticat din punct de vedere politic, în ceva cultural pozitiv". Programul său neconvențional a adus telespectatorii tineri la teatru
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
șase săptămâni de proces cu juriu, Stewart a fost găsit vinovat, în Martie 2004 de acuzațiile de conspirație, obstrucție de o agenție de proceduri și declarații false anchetatorilor federali, si a fost condamnat în iulie 2004, pentru a servi o perioadă de cinci luni într-un federal correctional facility și o perioadă de doi ani de eliberare sub supraveghere (pentru a include cinci luni de monitorizare electronică). Bacanovic și Waksal au fost, de asemenea, condamnat pentru acuzații federale și condamnat la
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
în Martie 2004 de acuzațiile de conspirație, obstrucție de o agenție de proceduri și declarații false anchetatorilor federali, si a fost condamnat în iulie 2004, pentru a servi o perioadă de cinci luni într-un federal correctional facility și o perioadă de doi ani de eliberare sub supraveghere (pentru a include cinci luni de monitorizare electronică). Bacanovic și Waksal au fost, de asemenea, condamnat pentru acuzații federale și condamnat la închisoare. Stewart, de asemenea, a plătit o amendă de 30.000
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
cu teza "„Șezătoarea” în contextul folcloristicii" (elaborată sub îndrumarea prof. Mihai Pop), despre revista "Șezătoarea", prima revistă românească de folclor, publicată de Arthur Gorovei în anul 1892, la Fălticeni. A fost conducător de doctorate în etnologie. A mai predat în perioada 1992-2002 cursul de Estetică teologică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași. a debutat în revista "Scrisul bănățean" (1958), colaborând în cursul îndelungatei sale cariere cu articole, studii și eseuri la revistele "Cronica", "Convorbiri literare", "Dacia literară", "Ateneu", "Bucovina literară
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
urmărea îndeplinirea obiectivului politic fundamental - eliberarea teritoriului ocupat, planul a trebuit să țină seama și să fie armonizat cu cerințele concrete rezultate din configurația frontului, solicitările aliaților, existența a trei armate ruse pe teritoriul național, având propriile obiective etc. În perioada 2/15-3/16 noiembrie 1916 se desfășoară la sediul Cartierului General francez de al Chantilly o conferință interaliată de planificare, la care au participat comandanții militari șefi sau reprezentanți ai acestora din toate țările Antantei. România a fost reprezentată de
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
la latitudinea autorităților militare ruse să stabilească direcția loviturii principale și numărul de lovituri rezervate pentru Frontul de est. Forma inițială a planului a fost coordonată și agreată de comandamentele rus și român în martie 1917. Având în vedere că perioadele preconizate de executare a operațiilor nu coincideau, linia directoare a planului era de a se realiza fixarea forțele inamice prin executarea de lovituri de fiecare dintre armate, în vederea împiedicării transferului de către inamic a forțelor de pe un teatru de operații pe
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
a fost permanent observată timp de 300 de ani. Cu toate acestea, situația este mult mai complexă decât atât, pata actuală fiind văzută pentru prima oară doar după 1830 și bine studiată numai după o apariție mai proeminentă în 1879. Perioada studierii actuale a petei, după 1830, este separată de o perioadă lungă de timp de descoperirea ei în secolul al XVII-lea; nu se știe dacă pata inițială s-a disipat și apoi s-a format din nou, dacă doar
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
acestea, situația este mult mai complexă decât atât, pata actuală fiind văzută pentru prima oară doar după 1830 și bine studiată numai după o apariție mai proeminentă în 1879. Perioada studierii actuale a petei, după 1830, este separată de o perioadă lungă de timp de descoperirea ei în secolul al XVII-lea; nu se știe dacă pata inițială s-a disipat și apoi s-a format din nou, dacă doar s-a estompat, sau dacă puri și simplu înregistrările observațiilorsunt incomplete
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
în 1989, și poate să fi fost un gol atmosferic mai degrabă decât o furtună și nu a mai fost prezentă din 1994 (deși una similară a apărut mai la nord). Obiectul oval se rotește în sens trigonometric, cu o perioadă de aproximativ șase zile terestre sau 14 zile pe Jupiter. Dimensiunile Marii Pete Roșii sunt 24-40.000 km de la vest la est și 12-14.000 km de la sud la nord. Este suficient de mare pentru a conține două sau trei
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
tip îndreptat spre est și la nord de unul foarte puternic îndreptat spre vest. Deși vânturile din jurul marginii petei au maxim ~120 m/s (430 km/h), curenții din interior par să stagneze, cu puține fluzuri de intrare și ieșire. Perioada de rotație a petei s-a diminuat cu timpul, probabil ca rezultat direct al reducerii constante de dimensiune a acesteia. Latitudinea Marii Pete Roșii a fost stabilă pe durata de observație a înregistrărilor observaționale bune, de obicei variind cu aproximativ
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
Golul Petei Roșii, cu nișa în Centura Sud-Ecuatorială (CSE). Interesant, vizibilitatea sa este aparent cuplată cu CSE; atunci când centura este de culoare alb-strălucitor, pata tinde să fie mai închisă, și atunci când este închisă, pata este, de obicei, mai deschisă. Aceste perioade când pata este întunecată sau deschisă apar la intervale neregulate de timp; până în anul 1997, timp de 50 de ani, pata a fost mai întunecată în perioadele 1961-1966, 1968-1975, 1989-1990, și 1992-1993. Când gazele fierbinți care cuprind atmosfera lui Jupiter
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]