701,565 matches
-
de inventator. Pentru a face acest scop, IFIA a fost acordat cu următorul statut: IFIA a semnat mai multe înțelegeri cu următoarele organizații care urmăresc obiective legate de aspecte specifice în cadrul IFIA: Alireza RASTEGAR, Dr.Sc. Farag MOUSSA, Dr.Sc., Elveția, 2004 - perioadă nedeterminată Potrivit IFIA, "membrii Federației pot fi membri titulari, membri colaboratoare și membrii corespunzători". Cu alte cuvinte, membrii IFIA pot fi asociații de inventatori, institute, universități, centre de cercetare și alte organizații care desfășoară activități în domeniul invenției și a
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
au fost tipărite de mai multe edituri. Eseurile sale au apărut în reviste de literatură, cum ar fi Varlık, Gösteri, Radikal Kitap, Cumhuriyet Kitap, Notos, Sıcak Nal, Roman Kahramanları și Yasak Meyve. A scris articole în ziare pentru o anumită perioadă de timp. Nuvelele sale au fost tipărite de către Inkılap Yayınları sub titlul "Babalar ve Kızları" ("Tați și fiice"), în 2005. Piesa radiofonică, "Çalınan Tez" (Teza furată) a primit un premiu din partea Radioteleviziunii turce (TRT). În plus, el s-a aventurat
Hikmet Temel Akarsu () [Corola-website/Science/337196_a_338525]
-
apariția, lăsând în urma lor parfumuri rare. Parnasianismul cultiva de asemenea imaginea templelor, a construcțiilor care se îndreaptă spre cer, spre tărâmuri însorite, acest motiv reprezintand etapă alunecării către vis sau reverie. Se poate observa obsesia pentru forma fixă, în această perioadă rimele cunoascand o adevarată evoluție de tipuri complicate. Parnasienii au "inventat" rime excesiv de studiate și le-au pus în circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
Origini Denumirea acestui curent face trimitere la muntele Parnas, casa Muzelor în mitologia greacă, parnasionii cultivând cu precădere imagini mitologice. Adepții acestui crez artistic erau o grupare de poeți care scriau pentru revista "Parnasul Contemporan", Le Parnasse Contemporaine. Publicată în perioada 1866-1876, a adunat poezii scrise de importanți reprezentanți ai parnasianismului precum Charles Leconte de Lisle, Sully Prudhomme, Theodore de Banville, Paul Verlaine, Francois Coppee și Jose Maria de Heredia.Punctul de plecare pentru acest curent este volumul "Emaux et camees
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
englezi Austin Dobson, Edmund Gosse, Andrew Lang și de poeții germani, de la August Graf von Platen la Ștefan George. Parnasianismul în literatura română În literatura română granița dintre simbolism și paranasianism este greu de trasat. În interiorul operei lui Alexandru Macedonski perioadă de început este percepută de Adrian Marino drept o manifestare a instrumentalismului sau simbolismului, spre final carierei sale poezia să stă mai mult sub semnul influenței parnasiene. Mai mult decât atât, în anumite poezii, cum ar fi "Noapte de decemvrie
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
cele olfactive și auditive ( fragmentul descrierii Bagdadului). Parnasianismul a influențat și prima etapă a scrierilor lui Ion Barbu, acestea stând sub semnul acestui curent literar într-un mod mai evident decât poeziile scrise de Macedonski. Denumite parnasiane, poeziile scrise în perioada 1919 - 1920 în "Sburatorul", descriu peisaje mineralizate, forme ale geologicului și ale florei, evocă zeități mitologice sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evita implicarea să directă, evocarea propriilor trăiri, transferandu-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munții: "Din
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
El Jefe" (Șeful) sau "El Benefactor", (Binefăcătorul) a fost un militar și om politic dominican, care a domnit că dictator al Republicii Dominicane din 1930 până la asasinarea să în 1961. El a exercitat președinția că comandant suprem al armatei în perioadele 1930-1938 și 1942-1952, si a condus indirect în perioadele 1938-1942 și 1952-1961, folosind președinți marionete. Cei 31 de ani de guvernare sunt cunoscute că Epoca Trujillo , epoca celei mai sângeroase tiranii din America Latină.<nowiki>[7]</nowiki> Guvernul său s-a
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
un militar și om politic dominican, care a domnit că dictator al Republicii Dominicane din 1930 până la asasinarea să în 1961. El a exercitat președinția că comandant suprem al armatei în perioadele 1930-1938 și 1942-1952, si a condus indirect în perioadele 1938-1942 și 1952-1961, folosind președinți marionete. Cei 31 de ani de guvernare sunt cunoscute că Epoca Trujillo , epoca celei mai sângeroase tiranii din America Latină.<nowiki>[7]</nowiki> Guvernul său s-a caracterizat prin anticomunism, suprimarea oricărei opoziții și prin cultul
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
făcut pe unii să creadă că au fost fraudate alegerile. Pe 24 mai 1930, au fost proclamați oficial Trujillo și Ureña, președinte și vice-președinte. Pe 16 August, la vârsta de 38 de ani, Trujillo și-a asumat președinția Republicii. În perioada 28 septembrie-8 octombrie 1937, Trujillo a decis genocidul a mii de haitieni ce locuiau în zona frontierei dominicana într-un episod cunoscut sub numele de Masacrul Pătrunjelului, în care trupele armatei dominicane au ucis, potrivit estimărilor, între 15 și 20
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
a începe electrificarea rețelei. După testele de rigoare, primul tramvai electric a fost introdus în serviciu normal pe 2 septembrie 1902. Inițial, tramvaiele cu cai au coexistat cu cele electrice, dar au fost apoi retrase unul câte unul. În aceeași perioadă a început și extinderea rețelei de tramvai dincolo de centura de forturi Brialmont (actualul Ring). În 1913, cele mai multe din actualele linii de tramvai erau deja în exploatare, chiar dacă unele aveau un traseu ușor diferit. O hartă din acel an menționează următoarele
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
funcțiune. Acest lucru a transformat linia într-una de tramvai rapid. Începând din 2018, la suprafață vor circula și tramvaiele liniei . Lucrările pentru traseul subteran al liniei au început în 2013 și au fost finalizate în septembrie 2014. După o perioadă de probă, tramvaiele acestei linii au început să circule prin tunel pe 18 aprilie 2015. Acestea vor circula într-o primă fază între sensul giratoriu Wommelgem și bucla de întoarcere de sub Rooseveltplaats. În vara anului 2017 este prevăzută și finalizarea
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
lansată licitația pentru realizarea proiectului de prelungire a rețelei de tramvai spre Kontich și Wilrijk. Implementarea extinderii liniei de tramvai până la Beveren se va face odată cu reamenajarea tramei stradale a N70. Masterplanul 2020 prevede: Încă nu se cunoaște cu precizie perioada de realizare a celorlalte extensii de linii prevăzute în Masterplanul 2020: Ecartamentul rețelei de tramvai din Antwerpen este de 1.000 mm (ecartament metric), iar tensiunea de lucru a firului de contact este de 600 de volți. Rețeaua de tramvai
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
et Nivelles (BN) din Brugge și ACEC din Charleroi. Un prim lot de 39 de tramvaie (numerotate 2000-2038) a fost livrat între anii 1960-1961. Din această veche serie PCC, 11 din tramvaie erau defecte în 2012, dar restul, după o perioadă în serviciu de peste 50 de ani, erau încă în exploatare. Primul vehicul livrat, numerotat 2000, este expus în stare de funcționare la Muzeul Flamand al Tramvaiului și Autobuzului din Antwerpen, vopsit în culorile roșu-alb ale MIVA din perioada 1980-începutul anilor
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
după o perioadă în serviciu de peste 50 de ani, erau încă în exploatare. Primul vehicul livrat, numerotat 2000, este expus în stare de funcționare la Muzeul Flamand al Tramvaiului și Autobuzului din Antwerpen, vopsit în culorile roșu-alb ale MIVA din perioada 1980-începutul anilor 1990. Tramvaiul 7001 (fost 2001) circulă în serviciu regulat, dar este vopsit în culoarea crem folosită de tramvaiele MIVA din anii 1960 și până în 1980. O a doua comandă de 22 de tramvaie (numerotate 2039-2060) a fost livrată
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
1999, rețeaua de tramvai din Antwerpen este deservită și de tramvaie moderne cu podea joasă de tip HermeLijn. Sunt folosite patru serii: 1, 2A, 2B și 3. Prima serie de 31 de tramvaie (numerotate 7201-7231) a intrat în serviciu în perioada 1999-2000. Împreună cu cele 14 rame HermeLijn din Gent, acestea au fost primele tramvaie cu podea joasă din parcul auto al De Lijn și a doua serie de astfel de tramvaie din Belgia, după seria 2000 exploatată de Tramvaiul din Bruxelles
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
dislocat la pace în garnizoana București. Regimentul a făcut parte din organică Divizia 3 Infanterie. La intrarea în război, regimentul a fost comandat de colonelul "Constantin Constantinescu". Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.<br> Drapelul de luptă al regimentului fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III: În campania anului 1916 Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de
Regimentul 2 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337211_a_338540]
-
de cameră, orchestră și dirijat de orchestră la: Aachen și Wuppertal (Germania), Myzpe Ramon, Arad, Natanya, Ierusalim (Israel), Cholet (Franța), Camerino (Italia). Între 1994 și 1998 a fost președinte al Junimii Muzicale din România. Repertoriul sau cuprinde lucrări din toate perioadele de creație atât că violonist solist cât și ca membru în diferite formații camerale (trio de coarde, trio cu pian, cvartet de coarde) și orchestrale în calitate de "concert-maestru" și "dirijor". Între 1969 și 1978 a fost violonist solist și concert - maestru
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
dobândit recunoaștere internațională pentru cercetarea și practica în domeniile ingineriei podurilor și materialelor de construcții. Prima experiență practică a inginerului Beleliubski a fost un proiect de construcție a unei noi linii de cale ferată care să evite stația Verebje, în perioada cuprinsă între 1877 și 1881. În fapt, în timpul construcției, era imposibilă eliminarea unui urcuș greu și, ulterior, a unei coborâri lângă stația de cale ferată Verebje (Verebușka) prin mijloacele tehnice din acel moment. Trenurile de călători putea trece muntele, dar
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
de pod, Beleliubski a dezvoltat o metodă de analiză a deschiderilor căilor navigabile pentru poduri mari, care mai târziu a ajuns să fie cunoscută pe scară largă. Acest pod a continuat să fie cel mai lung din Europa o lungă perioadă de timp, cu o lungime totală de 1483 m: suprastructura sa avea 13 deschideri, fiecare a câte 107 m lungime. Podul conecta rețeaua de cale ferată din centrul Rusiei cu regiunea Volga și Siberia. La lucrările de construcție au participat
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
6,5 tone de fier și, cel mai important, Beleliubski a obținut personal fier din Belgia, cerând îmbunătățirea calității acestuia. Primul tren a traversat podul la 30 august 1880. În 2004, deschiderile inițiale au fost înlocuite cu cele moderne. În perioada 1881-1884, a fost construit un pod feroviar cu două niveluri peste Nipru la Ekaterinoslav după proiectul lui de Nikolai Beleliubski. Nivelul inferior era numai pentru trenuri, în timp ce nivelul superior ― pentru trăsuri. Lungimea podului era de 832 m. Podul a fost
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
la 160 m (un model similar a fost replicat pentru podul din Simbirsk). Datorită întinderii acesteia, proiectantul a putut reduce numărul lor (șase plus încă două mici). A fost deschis traficului la 11 iulie 1913, și încă este utilizat. În perioada 2006-2011, deschiderile inițiale au fost înlocuite cu structuri noi. Beleliubski a fost implicat în mod activ și în elaborarea mai multor poduri din Sankt Petersburg: Ohtinski, Troițki și Dvorțovi. El a dezvoltat o metodă de a construi chesoane în construcția
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
26. McGregor a câștigat lupta prin decizie unanimă. După meciul cu Holloway, o scanare rmn a arătat că McGregor și-a rupt ligamentului încrucișat anterior în timpul meciului și ar necesita o intervenție chirurgicală, ținându-l departe de acțiune pentru o perioadă de zece luni. McGregor îl întâlnea pe Diego Brandao în iulie din 2014 la UFC Fight Night 46. McGregor a câștigat lupta prin knock-out tehnic în runda a doua. Pe 27 sptembrie, 2014, McGregor a luptat cu Dustin Poirier la
Conor McGregor () [Corola-website/Science/337212_a_338541]
-
dislocat la pace în garnizoana Craiova. Regimentul a făcut parte din organica Diviziei 2 Infanterie. La intrarea în război, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul "Traian Epure". Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.<br> În campania anului 1916 Regimentul 5 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 2 Infanterie și Diviziei 2/5 Infanterie, participând la Acțiunile
Regimentul 5 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337220_a_338549]
-
acum este expus în "Galleria d Arte Moderna" din Florența. În 1875 a fost pentru scurt timp la Paris, unde a fost influențat de Camille Corot și admirat Édouard Manet. Din 1873 până în 1880 a pictat în Campagna iar în perioada 1880-1890 în zona Maremma din Toscana. În 1895 a devenit profesor peisagist la "Accademia di Belle Arti" din Florența. A pictat peisaje, scene rurale și a fost cunoscut pentru scenele de luptă realiste. Alte lucrări importante includ "Buoi al carro
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
printr-un decret prezidențial al lui Nicolae Ceaușescu. Unsprezece luni scriitorul a fost șomer, apoi a fost angajat la Biblioteca Națională (fosta B.C.S.) unde a lucrat până în toamna lui 1975, iar următorii cincisprezece ani a fost redactor la revista „Urzica”, perioadă în care și-a descoperit și exersat componenta umoristică a scrisului. Debutează în revista Ramuri (1964). Colaborează, ca student, la Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. Își ia licența cu o teză despre Vasile Voiculescu, în a cărui notă realist-magică își va
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]